Jurnal de Olanda – Ziua 13

Zi de duminica, in care vazusem ca avea sa ploua, asa ca ne-am facut planuri sa mergem la un muzeu pentru copii, unde sa putem sta cat mai mult timp inauntru. Cu muuult interes personal, am insistat sa mergem la Nemo Museum, in Amsterdam, ca sa mai ajungem un pic in orasul acesta de care imi era tare dor. Stiam ca nu aveam sa stam prea mult prea strazi, dar si cea mai mica plimbare pe canale imi parea suficienta. Stiu, chiar stiu ca Amsterdam nu mai e orasul idilic care era acum 15-20 de ani, ca e plin de lume, de lucrari, de turisti etc si etc, dar pentru mine ramane unul dintre cele mai frumoase orase din Europa. Care ma incarca enorm si care nu stiu… imi hraneste orice nevoie de estetica cu cladirile superbe (vechi ori noi), canalele, barcile, florile si toate asa zisele clisee olandeze. Imi place Amsterdam, orice ar zice gurile rele 🙂

Cat despre muzeul Nemo, nu avea sa fie prima oara cand il vizitam, mai fusesem si acum doi ani iar copiilor le-a placut enorm. Nici nu am apucat sa il vedem pe tot la acel moment, ultimele doua etaje abia le explorasem. Inainte de a pleca ne-am dat seama (multumita recomandarilor primite) ca avem optiunea de a ne face cardul Museumkaart. Despre care stiam dar care niciodataaaa nu ne tentase, pentru ca este un card anual care asigura intrarile la multe, foarte multe muzee din Olanda (nu toate!) si ni s-a parut ca nu ne avantaja in vacantele noastre de cateva zile sau cateva saptamani. Acum insa… ne pare ideal! Adultii platesc 75 euro/persoana, copiii 39 euro/persoana, deci 228 euro tot patru pentru un an intreg si peste 500 de muzee incluse (unele private, cum este Corpus, nu sunt incluse in card si trebuie achitate separat). La Nemo spre exemplu, intrarea costa 21,5 euro de persoana, indiferent ca e adult sau copil si intentionam sa mergem de mai multe ori. Muzeul Van Gogh este 25 euro de adult (gratuit pentru copii, multe au intrare gratuita pentru copii). Muzeul Rijksmuseum tot 25 euro de adult (gratuit pentru copii). Muzeul Naturalis din Leiden e 18 euro de adult sau copil. Deci doar din acestea care mi-au venit rapid in minte, si pe care vreau neaparat sa le vedem vara asta, Museumkaart este deja mai avantajos. Deci ma bucura tare mult ca le avem, vom avea si mai multa motivatie sa prioritizam sa vedem muzeele la care nu am ajuns inca. 

Muzeul Nemo e o nebunie de muzeu de stiinta in care copiii invata, fac experimente, se joaca, citesc intr-un mod distractiv, interactiv, pot atinge obiectele, pot incerca, apasa, testa ce isi doresc. Anul acesta, fiind copiii mai mari, am putut sa incercam si Laboratul de Chimie din cadrul muzeului, ne-am pus halate si ochelari de chimisti si am facut experimente adevarate, folosind diverse substante. Si tot anul acesta au avut rabdare suficienta sa urmareasca si demonstratia de reactie in lant, prin care prin miscarea unui obiect se declanseaza o serie intreaga de reactii si miscarii ale altor obiecte. Siii am ajuns si pe faimoasa terasa a muzeului, de unde se vede privelistea superba catre Amsterdam. Muzeul e minunat, insa foarte stimulant. E mai mereu aglomerat (mai ales in vacanta scolara, duminica si intr-o zi ploioasa cum a fost azi) si e destul de multa nebunie inauntru. E pentru cei antrenati hahaha :))

Dupa muzeu ne-am plimbat putin pe canalele din Amsterdam, atat cat ne-au mai rezistat picioarele. 

Iar seara, cumparaturile clasice de mancare. Inca nu ne-am facut o rutina prea logica de cumparaturi de mancare, am descoperit doar supermarketurile de langa casa (Albert Heijn, Lidl, Jumbo). Nu stim inca “dedesubturile”, de unde sa luam x, de unde sa luam y, nu am avut prea multa energie sa studiem care sunt alternativele, care au preturi mai bune etc. Nici cu prepararea mancarii nu stam prea bine dar acum ca avem totul despachetat am inceput sa gatim mai mult acasa. A fost tentant ca in aceste prime zile sa cumparam mancare gata facuta de la supermarketuri, olandezii sunt asi la pachetele ready-to-eat, takeway sau quick-prep. Aaah si scriind asta imi aduc aminte de serviciul lor, HelloFresh (pe care l-am folosit LA GREU in pandemie), sper sa mai existe si acum. 

Cat despre administrative (cam nelipsite din zilele noastre)… am reusit doar sa dau un mail la un club privat de inot pentru copii (refuz sa asteptam 6 luni-1 an la piscina municipala :D) si ne-am hotarat la ce clinica medicala ne inscriem (dar nu ne-am inscris inca). 

Treisprezece zile au zburat efectiv. Mai avem mai putin de patru saptamani si copiii incep scoala. Incep sa am emotii 🙂 

Jurnal de Olanda – Ziua 14

Spune-mi ca ti-ai luat Museumkaart fara sa-mi spui ca ti-ai luat Museumkaart: am planificat mers la muzeuri pentru toata saptamana :)) Astazi am mers la Philips Museum, din centrul Eindhovenului, un muzeu care povesteste despre familia Philips, cum au fondat compania si produsele pe care le-au creat de-a lungul anilor, in cladirea primei lor fabrici de becuri. Nu este un muzeu mare dar istoria acestei companii (si a oamenilor care au pornit aceasta afacere) este captivanta. Si are cateva si cateva zone gandite pentru copii. In primul rand, vizita se invarte in jurul unei vanatori de comori, in care copiii primesc cu imprumut o lanterna si un carnetel cu indicii, pentru a cauta niste desene invizibile, ce se pot observa doar la lumina becului lanternei, cand trece peste desen. Apoi zona de tehnologir si AI vine cu cateva jocuri interactive prin care copiii sunt invatati cum sa deosebeasca o fotografie reala de una generata de AI, cum sa transforme o constructie Lego intr-o imagine realista a unei cladiri din viata reala, cum arata un calculator Philips din seria P2000, cum aratau diverse medii de stocare pe vremuri si multe altele. Pe mine m-a impresionat evolutia companiei, de la o fabrica de becuri la echipamentele medicale extrem de avansate pe care le produce in zilele noastre (si desigur toata seria de electrocasnice pe care le folosim zi de zi, fara sa constientizam cat de mult a putut sa evolueze stiintific compania Philips in 135 ani de cand a fost fondata). Nu am stiut, dar in cadrul muzeului se organizeaza si atelierele Museum Kids Factory (cu rezervare in avans, costa 4 euro/copil), unde copiii descopera prin joaca lucruri despre mecanica si electronica simpla. La finalul vizitei in muzeu copiii primesc un mic cadou (dupa ce termina de colectat toate desenele din vanatoarea de comori). 

Dupa muzeu ne-am plimbat prin centrul Eindhovenului. Nu e orasul meu olandez preferat, nici pe departe. Dar… incepe sa imi placa. Imi plac strazile din centru, imi place agitatia temperata din centru (temperata comparand-o cu alte orase mai mari si mai aglomerate din Olanda), imi place ca se intampla mereu cate ceva, ca e totul la indemana, ca sunt optiuni diverse. Si prin plimbarea noastra pe harta am realizat ca ne aflam foarte aproape de Holland Expat Center. Nasa noastra ne-a sfatuit sa dau o fuga si sa vad ce informatii pot afla, asa ca i-am ascultat sfatul. In teorie centrul acesta este de folos celor care se relocheaza aici si nu au habar ce trebuie sa faca, asista la depunerea actelor, gasirea unei cazari, obtinerea BSN-urilor, inregistrari diverse. Cum multe dintre aceste le avem deja facute, nu am stiut exact de ce merg la acest centru de expati. Asa ca intrebarea mea catre ei a fost foarte simpla: “M-am mutat de doua saptamani, cu ce ma puteti ajuta?”. Si am primit o gramada de informatii (din fericire toate sumarizate in niste ghiduri/brosurele primite intr-o sacosa plina cu diverse). Am mai intrebat de evenimente, de intalniri cu alti expati, activitati pentru copii, studiat olandeza, scoala romaneasca din Eindhoven etc. Am mult de studiat. 

Am mers apoi la biblioteca din nou, sa intreb de taal cafe, o serie de intalniri de expati care vor sa isi exerseze limba olandeza. Se organizeaza saptamanal, in functie de nivel, si sunt complet gratuite. Acum… presupun ca trebuie sa fiu un pas mai departe de “goedemorgen” si “danke je well” (cum sunt acum), dar… poate ma voi incumeta sa incerc! 

Dupa amiaza, dupa jobul lui Andrei, am biciclit. Doua zeci de kilometri de bicicleala prin oras si pana intr-un sat din apropiere, Geldrop. Unde am vizitat un castel frumos si gradinile sale, apoi ne-am intors pe o ruta de piste de biciclite pe marginea unui canal si apoi prin centrul orasului. Si a fost tare, tare placut.

Jurnal de Olanda – Ziua 15

Zi cu caldura mare in Eindhoven. Asa ca planurile au fost sa mergem undeva la apa. Pe drumurile din oras am vazut la un moment dat un lac in jurul caruia oamenii stateau la plaja (plaja aceasta) asa ca mi-a venit ideea de a cauta o plaja urbana. Si am gasit mai multe optiuni: Laco Strandbad Nuenen sau Witven Veldhoven, astea asa, din scurta mea documentare. Cu siguranta sunt si altele. Doar ca m-am temut ca poate nu ii vor lasa pe copii fara aripioare/colac, neavand diplomele ABC de inot (asa citisem undeva pe net, ca piscinele cam cer diplomele). Asa ca am pastrat ideea pentru vreun weekend cand nu vom avea planuri si am venit din nou la locul de joaca De Splinter, unde copiilor le place enorm. Zona cu piscina (mica, 40cm adancime) si jocuri cu apa este grozava iar parcul este mare, au mai multe zone de joaca, pe categorii diferite de varsta.

Cat i-am monitorizat pe copii, am inceput sa parcurg ghidurile primite de la Holland Expat Center. M-am lamurit ca de cele mai multe ori ei lucreaza cu companii si faciliteaza adaptarea persoanelor pe care le angajeaza insa desigur, ofera sfaturi oricui. Am doua ghiduri cu foarte multe informatii, vreau sa le parcurg cu atentie si sa incerc sa aflu cat mai multe lucruri. Imi place mult faptul ca au centrul acesta de expati, cu toate informatiile centralizate. Datile trecute foloseam foarte mult informatiile de pe site-ul iamexpat.nl, acum am si alta sursa, pe hollandexpatcenter.com. 

La nici cateva zile dupa inscrierea la primarie, am primit scrisori acasa de la GGD (Municipal Health Service) pentru copii. Tot bombaneam eu datile trecute ca nu se face preventie in Olanda, ei bine, exista acest GGD care monitorizeaza evolutia sanatatii copiilor, vaccinele administrate si dezvoltarea lor in general. Ba chiar astazi a venit cineva la noi de la GGD, la usa (nu am auzit batand/sunand, desi eram acasa) si ne-au lasat un bilet prin care ne-au sfatuit sa ii contactam. Am sunar inapoi si ne-au explicat ca aceasta e procedura lor, vin acasa sa vada copiii si parintii si ca pasul urmatorul va fi sa primim o scrisoare (olandezii adoraaaa scrisorile) prin care vom fi invitati la sediul lor. Am incercat sa facem programarea telefonic dar… se poate doar prin scrisoare scrisa si pusa in posta 🙂 

Tot in scrisorile primite de la GGD am aflat ca trebuie sa ii inscriem pe copii intr-un portal (JGZ), unde va fi pastrat digital dosarul lor medical. A trebuit sa le facem si lor conturi Digid. Din pacate activarea contului meu inca nu e finalizata, desi cei de la primarie imi spuneau ca se va activa inca de a doua zi. Sunt un pic ingrijorata pentru ca inregistrarile copiilor au functionat, au Digid-uri active, a mea insa nu pare sa fie completa (primesc erori cand incerc sa imi creez contul de Digid, cum ca nu as locui in Olanda). Sper sa fie doar o intarziere de sincronizare a sistemelor olandeze, nimic mai grav de atat. 

Pentru dupa amiaza nu a mai fost energie de bicicleala. Asa ca am ramas pe acasa, chiar daca planul initial de a vedea orasul Baarle-Nassau. E o ciudatenie de oras impartit intre Olanda si Belgia, sunt mini enclave in zigzag care apartin fie uneia dintre tari, fie celeilalte. Daaar nu e graba, avem timp sa il vedem cu alta ocazie 🙂