A trecut doar o luna de la ultimul zbor si totusi asteptam cu atata nerabdare ziua de astazi, cand urma sa plecam din nou spre Belgia. Si chiar daca nu am zburat cu A310-le, asa cum era planificat initial, am avut ocazia sa zburam pentru prima oara cu Retro Jet-ul de la Tarom, un Boeing 737-700 cu schema de vopsire aniversara (60 de ani de la infiintarea Tarom).

“Avem vreun plan pentru weekendul acesta, dragii mei?”, avea sa ne intrebe Andreea, prietena noastra stabilita in Bruxelles. Bineinteles ca aveam un plan, si inca unul foarte bine pus la punct: urma sa vizitam cateva dintre cele mai frumoase satuce si orase valone din Belgia: Crupet, Celles, Olloy-sur-Viroin, Vierves-sur-Viroin, Sohier (pentru festivalul de bere belgiana), Namur si Rochefort.

Da, este ceva care ne place foarte mult in Belgia. Poate ca faptul ca avem prieteni dragi pe care vrem sa ii vizitam mereu este un motiv suficient de bun sa ne intoarcem aici ori de cate ori avem ocazia. Sau poate ca pur si simplu Belgia este o tara minunata, cu locuri foarte frumoase, inca nedescoperite de turisti. Unde mai pui ca de fiecare data cand ajungem in Belgia mancam cea mai buna ciocolata si bem cea mai gustoasa bere!

Weekendul acesta ne propusesem sa descoperim un alt loc din Belgia. Voiam sa fie ceva inedit, care sa ne surprinda cel putin la fel de mult cum a facut-o Dinant. Si nu ne puteam hotari ce anume sa alegem. E clar ca partea valona a Belgiei are un farmec aparte, asa ca am pornit de aici: “Mergem in sud! Dar unde?”. Asa ca am inceput cautarile pe internet si nu ne-a luat mult pana sa ne hotaram: “Hai sa vedem satucele valone, ca tot planuim de atata vreme sa ajungem acolo!”.

Satucele valone sunt renumite pentru frumusetea lor, pentru peisajele superbe si castelele lor. Sunt 24 de astfel de sate si toate fac parte din asociatia Celor Mai Frumoase Sate din Valonia, infiintata in 1994 pentru a proteja si promova aceste locuri.

Nu sunt cunoscute de turisti si foarte putini oameni ajung aici pentru ca nu exista transport public. Nu poti ajunge cu trenul, astfel ca noi am ales sa mergem cu masina, si am facut un traseu care sa includa 5 dintre aceste sate: Crupet, Celles, Sohier, Olloy-sur-Viroin si Vierves-sur-Viroin. In plus, am adaugat pe lista si orasele Rochefort si Namur, pentru ca se aflau in drumul nostru. Satucele le-am ales pentru ca se afla toate in aceeasi zona, in preajma orasului Dinant, la cativa kilometri unul de altul. Foarte multe informatii despre ele nu se gasesc pe internet, ceea ce ne-a placut foarte mult, pentru ca voiam sa le descoperim singuri.

Asa ca in dimineata zilei de sambata am urcat in masina si am pornit catre cel mai indepartat dintre satuce – Olloy sur Viroin, pe un drum de aproximativ o ora si jumatate din Bruxelles (am schimbat putin traseul initial). Stiam ca aveam sa vedem un sat mic, insa nu ne asteptam sa gasim doar cateva casute si o liniste deplina. Niste strazi mici, nici urma de oameni, si pe alocuri cateva masini. Am ajuns in centrul satucului, in preajma unei biserici, care parea sa fie principalul punct de interes din Olloy. Apoi am mancat cate un pain au chocolat delicios de la o patiserie locala. De altfel singurul magazin deschis din acest satuc, pentru ca in rest totul era adormit; eram chiar uimiti ca nu am vazut nici un om pe strada si am realizat ca eram in mod cert singurii turisti din acea zona.

Si pentru ca nu mai aveam ce sa vedem in acest satuc, am pornit catre urmatorul, Vierves sur Viroin, situat la doar 4km de Olloy. Desi parea destul de asemanator cu Olloy, avand casute construite in acelasi stil, era totusi diferit. Strazi foarte inguste, pe care ne-a fost greu sa mergem cu masina, rampe abrupte si o liniste deplina. Si ceea ce ne-a placut extrem de mult a fost castelul din acest satuc, pe care din pacate nu am putut sa il vizitam, intrucat era proprietate privata. Aveam sa aflam mai tarziu ca mare parte din castelele pe care urma sa le vedem erau private si nu puteam sa ne apropiem de ele asa cum am fi vrut. Si fix cand ne era lumea mai draga si ne bucuram de cateva poze cu castelul, a inceput ploaia, motiv pentru care ne-am continuat calatoria catre urmatoarea destinatie: orasul Rochefort.

Drumul catre Rochefort ne-a dus si pe meleaguri franceze, fapt ce ne-a incantat foarte mult. E drept ca nu am simtit deloc trecerea din Belgia in Franta (am observat doar pe GPS ca ne aflam fix pe linia de granita) iar in jurul nostru era doar o padure deasa. Nici urma de indicator care sa marcheze cele doua tari.

Iar satucele pe care le-am intalnit in scurta noastra incursiune in Franta erau la fel de frumoase, linistite si pitoresti ca cele pe care le-am vazut in Belgia. Si dupa un drum de 50 de minute, am ajuns in Rochefort. Nu stiam mare lucru despre acest orasel, decat ca aici se produce o bere foarte buna: Trappist Rochefort. Insa ne-a placut foarte mult, fiind un orasel mic, cu multe restaurante si cafenele, cladiri colorate si oameni prietenosi. E drept ca am vazut in principal oameni in varsta, atat turisti cat si localnici, insa orasul este intr-adevar foarte frumos si linistit. Si bineinteles, nu puteam pierde ocazia de a incerca niste beri locale din aceasta zona, asa ca am facut un mic popas la o braserie din centrul orasului, unde am baut o bere Rouge Croix si una La Chinette.

Desi vremea nu a fost deloc de partea noastra, ne-am bucurat de fiecare satuc in parte si abia asteptam sa il vedem si pe urmatorul de pe traseu. Bineinteles cel mai asteptat a fost Sohier, pentru ca eram extrem de curiosi sa vedem festivalul de bere, atat de laudat de prietenul nostru Jeremie. Asa ca dupa Rochefort ne-am urcat in masina si ne-am indreptat catre foarte linistitul satuc Sohier. Si ce am vazut acolo urmeaza intr-un nou capitol!