Cica golfuletul din Villefranche ar fi unul dintre cele mai frumoase din lume. Asa ar spune “Top Five Orice”-urile astea de pe interneti. Si adevarul e ca nu spun rau. Atata doar ca nu golful ne-a atras noua atentia cand am decis sa dam Nisa pe Villefranche, ci stradutele din centrul vechi. Pentru ca intre noi fie vorba, e cam cel mai frumos sat pescaresc de pe Coasta de Azur. E-aproape de Nisa, are cladiri cocotate pe dealuri, strazi inguste si pavate, haine atarnate la uscat la geamuri, gelaterii, restaurante mici si terase, barci in fata caselor, privelisti frumoase si mult soare. Ei bine, da, suna a satuc toscan, cum altfel? 😀 Dar are ceva-ul ala frantuzesc, sclifoseala specifica, atmosfera provensala pe care o gasesti numai aici, in sudul Frantei. Iei frumusel paharul de roze si stai la taclale pe malul marii pana trece ziua. Cam asta ai de facut in Villefranche. Fara vizitat, fara obiective, fara alergat dintr-o parte intr-alta. Pana si francezii spun ca aici e oaza de relaxare. Nisa devine prea nebuna, spun ei, si-atunci lumea incepe sa caute locuri mai retrase, satuce mai mici, mai putin turistice, mai putin aglomerate, unde sa poata lua un pranz linistit cu familia. La o terasa cocheta printre cladiri vechi din secolul 12. Printre culori provensale (da, asa-i ca toata Coasta de Azur are culorile acelea specifice de mov deschis – ca doar de, e plin Provence-ul de lavanda, bleo-uri si pasteluri?), flori atarnate la balcoane si multe trepte de urcat. Ori coborat. Cert e ca da, se simte din plin amestecul asta de italiano vero cu frantuz sclifosit, si rezultatul e cum nu se poate mai interesant. Si daca nu erau plaja, faleza si barcile colorate din port, am fi zis cu mana pe inima ca sigur suntem in Montalcino ori Montepulciano-ul toscan!