Decembrie 2014
Incepuse sa ninga linistit inca de seara iar pe strazile pietruite din Riga se depunea usor zapada, numai bine cat sa ne bucuram pentru prima oara in ultimii ani de zapada in ziua de Craciun. Ce-i drept, ultima zi a Craciunului, insa asta ne-a facut sa apreciem cu atat mai mult ninsoarea, in ciuda frigului si a picioarelor noastre aproape degerate.
Si totusi… Nicio sansa sa mergem cu husky a doua zi. Vremea ne jucase feste. Dupa ce verificasem zi de zi prognoza meteo si ne rugam sa avem noroc de cativa fulgi de zapada ca sa putem rezerva turul cu husky, ne resemnasem vazand ca peste tot se anunta vreme rece, insa nici urma de ninsoare. Si cum incepuse sa ninga abia seara tarziu, era deja prea tarziu pentru a vorbi cu proprietarii cainilor si pentru a aranja tururile pentru 17 persoane. Asa ca stransi intr-una din camerele de hotel, cu telefoanele si Google Maps-ul in brate, am inceput sa cautam variante. Ce sa faci in Letonia pe timp de iarna, cand ziua nu are mai mult de 6 ore de lumina, iar afara e frig de-ngheata apele? Ei bine… sa ne plimbam cu trenul 🙂 Zis si facut, am pus la cale planul de bataie si am decis sa ajungem de dimineata in Cesis si-apoi in Sigulda, o statiune din apropierea Rigai, foarte cunoscuta pentru sporturi de iarna, in special pentru pista de bob.
Cesis se afla la 90 km de Riga, insa trenul face mai bine de doua ore pana acolo. Lucru care nu ne-a deranjat, avand in vedere ca 17 oameni ocupau aproape un vagon intreg, caldura era data la maxim, peisajele frumoase iar discutiile despre aviatie nu conteneau. Aveam ce-i drept subiect cald de dezbatut, avand in vedere ca tocmai ce auzisem la stiri despre disparitia avionului AirAsia pe ruta Indonezia – Singapore. Asa ca nici nu am simtit cand au trecut cele doua ore, si de altfel, ne era tuturor dor sa mergem cu trenul.
Cesis este un orasel mic, insa cel mai cunoscut si apreciat punct turistic il reprezinta fara dubiu castelul. De fapt si de drept, ruinele castelului. Si desi initial ne gandeam sa ne pierdem pe stradutele din centru si sa descoperim orasul plimbandu-ne pe jos, ne-am razgandit si am intrat si in castel. Si bine am facut, pentru ca a meritat pe deplin! Am intrat doi cate doi in curtea castelului, nu inainte insa de a primi fiecare cate un felinar de tabla in care ardea linistit o lumanare alba. Nu stiam la ce aveam sa il folosim si nici nu intelegeam exact unde si ce avem de vizitat. Am pornit insa un mic tur catre turnul castelului. Am intrat timizi in castel si am inteles ca felinarele nu erau doar o subliniere a faptului ca reprezinta simbolul orasului, ci aveau o utilitate foarte practica. Era o bezna completa si aveam de urcat o scara mica si intunecata pana in varful turnului, pe care urma sa o luminam in stil cat mai autentic cu felinarele de tabla. Paseam cu grija pe fiecare treapta, incercand sa tinem felinarul drept, ca lumanarea sa nu se stinga. Si dupa ce am ametit mergand pe scara circulara pana in turn, am ajuns. Si am putut sa ne bucuram de o priveliste frumoasa asupra micutului Cesis si a curtii interioare a castelului.
O plimbare in centrul orasului nu iti ia mai mult de cateva zeci de minute. Orasul este mic, insa are un farmec aparte, mai ales pe timp de iarna, cand pare complet amortit. Chiar ai senzatia ca este aproape nelocuit, nu vezi prea multi oameni sau masini pe strada, si peste tot o liniste deplina. Piata centrala, unde se afla si primaria orasului, este la fel de linistita pe timp de iarna, chiar daca in mod normal aici au loc tot felul de evenimente culturale. De fapt, Cesis a fost unul dintre cei mai de temut “competitori” ai Rigai pentru titlul de capitala culturala europeana in 2014.
Iar la capitolul dulciuri si produse de patiserie… am descoperit un mic regat culinar pe una dintre stradutele din Cesis, intr-o casa veche cu geamuri mari si vitrine imbietoare. Am incercat fiecare prajitura din meniu, pana cand am simtit ca nu mai puteam manca niciun gram in plus de zahar. Insa atmosfera linistita si primitoare din cafeneaua aceea ne-a facut sa ne dorim sa stam acolo pana la lasarea serii in Cesis, fara sa ne facem griji de tren sau de autobuz de intoarcere. Ne-am bucurat pur si simplu de liniste, de mancare buna si un pahar de vin, pentru ca apoi sa fim pregatiti spiritual pentru a indura frigul din Sigulda. Am reusit cu greu sa ne urnim din loc si spre norocul nostru, am gasit imediat un autobuz care avea sa ne duca in Sigulda. Insa despre Sigulda vorbim in urmatorul post 🙂
prinlume.com 