Grecia – Ziua 6 – 30 noiembrie

Toata aceasta excursie in Grecia s-a conturat de fapt si de drept in jurul celor doua zile libere: Sfantul Andrei si Ziua Romaniei. Si nu stim cum de s-a intamplat asa, dar aproape fiecare familie din aceasta excursie avea cate un sarbatorit. Un Andrei, o Andreea, o Andra, Andrada etc. Asa ca ziua de 30 noiembrie a fost o sarbatorire continua, inca de la prima ora a diminetii. Imediat cum am plecat de la crama La Tour Melas am decis sa oprim la Thermopile (aici) la izvoarele termale, sa incercam sa facem baie (un drum de 45 de minute de condus). Sa “incercam” pentru ca Andrei nu poate rezista mirosului de sulf, efectiv i se face rau cum simte cel mai fin iz de sulf (ne amintim rapid de episodul din Insulele Azore, de la “pamanturile aburinde” de la Caldeira das Furnas cand Andrei nu a putut iesi din masina din cauza mirosului prea pregnant de sulf). Insa spre binele tuturor, izvoarele termale de la Termopile miroseau in limite decente a sulf, nu a fost nevoie nici de schimbare de plan si traseu, nici de amanat baia in apele calde 🙂 De fapt cu aceasta ocazie aveam sa aflam si noi ca Grecia nu e renumita numai pentru plaje superbe, insule minunate, situri arheologice si deliciosenii culinare. Ci si pentru… izvoare termale. Cel unde am fost noi nu e neaparat cel mai cunoscut, nici cel mai mare sau cel mai spectaculos, insa era in drumul nostru, complet gratuit (e pur si simplu in mijlocul nicaieri-ului) si este o zona larga de teren drept unde puteam lasa autorulotele. Nu eram singurii de la izvoare, ba chiar multe alte autorulote campau acolo, fix langa izvoare. Apa avea peste 37 de grade (la fel de calda ca in cada) iar pentru copii a fost distractia suprema, nu se mai lasau plecati (de fapt… doar Anastasica, Alexei a refuzat cu vehementa sa intre in apa din cauza unei julituri la genunchi).

Dupa Thermopile am avut ca destinatie campingul Gold Beach din Paralia Katerini. Partea amuzanta cu campingurile a fost faptul ca toate erau inchise in perioada aceasta a anului. Planul initial, inainte de a pleca de acasa, era sa mergem in insula Evia, insa pentru ca cei de la Joy2wander au tot incercat sa gaseasca campinguri pe insula si nu au gasit absolut nimic deschis (de fapt multe campinguri erau inca afectate de inundatiile din septembrie si nu aveau cum sa ne primeasca chiar daca ar fi deschis special pentru noi), am schimbat destinatia cu o locatie unde aveam mai multe alternative de campat (si vreme mai buna). Iar in zona aceasta, la sud de Paralia Katerini, intr-o locatie foarte remote si deloc populara, plina de altfel de campinguri, a raspuns si confirmat un singur camping ca ne poate primi: Gold Beach Camping. Au deschis special pentru noi si au tinut deschis trei zile cat am vrut sa stam acolo. Si ei erau surprinsi ca venim, in mod normal nu au turisti in perioada aceasta, dar au fost foarte draguti sa ne ajute. Am platit un avans, ca sa se asigure ca venim asa cum le-am zis si ne-au pregatit tot ce aveam nevoie. Nu era neaparat cel mai frumos camping dar a fost perfect pentru ce ne trebuia in aceste zile: o locatie unde sa campam trei zile, fix pe plaja, unde sa avem curent, apa si dusuri curate. Ba mai mult am putut sa comandam de la ei placinte si paine pentru dimineata si ne-au ajutat cu o recomandare de restaurant/taverna locala (Ellinikon Fish Tavern), la vreun kilometru de camping (surprinzator deschisa si frecventata de multi localnici chiar si acum, la final de noiembrie).

Daca ni s-a parut ca zona Volos era pustie, ei bine aici, la 17km sud de Paralia Katerini (aproape de orasul Litochoro), era definitia pustietatii. Nici tipenie de om in preajma, magazine, sau orice alta urma de… viata 🙂 Parea ca suntem intr-un sat semi parasit. De fapt, chiar parea ca e o zona complet turistica, cu mici casute simple si modeste de vacanta si multe rulote. Chiar si in campingul nostru erau foarte multe rulote lasate acolo, in camping, acoperite si ingradite de parca ar fi fost mini-casute de vacanta, inchise pe perioada iernii. Dar… desi prima impresie a fost ca totul arata un pic dezolant, ne-am dat seama ca nu puteam sa gasim o varianta mai potrivita. Plaja Gold Beach era extrem de frumoasa, cu muntele Olimp pe fundal (se vedea absolut superb), ba chiar exista o pancarta pe plaja unde am citit ca ar fi o plaja premiata chiar. Pana la urma chiar asta era frumusetea acestui loc, faptul ca se afla fiiiiix in mijlocul pustietatii. In timpul sezonului campingul are si un restaurant si un magazin deschise, e bineinteles mult mai

Daca ni s-a parut ca zona Volos era pustie, ei bine aici, la 17km sud de Paralia Katerini (aproape de orasul Litochoro), era definitia pustietatii. Nici tipenie de om in preajma, magazine, sau orice alta urma de… viata 🙂 Parea ca suntem intr-un sat semi parasit. De fapt, chiar parea ca e o zona complet turistica, cu mici casute simple si modeste de vacanta si multe rulote. Chiar si in campingul nostru erau foarte multe rulote lasate acolo, in camping, acoperite si ingradite de parca ar fi fost mini-casute de vacanta, inchise pe perioada iernii. Dar… desi prima impresie a fost ca totul arata un pic dezolant, ne-am dat seama ca nu puteam sa gasim o varianta mai potrivita. Plaja Gold Beach era extrem de frumoasa, cu muntele Olimp pe fundal (se vedea absolut superb), ba chiar exista o pancarta pe plaja unde am citit ca ar fi o plaja premiata chiar. Pana la urma chiar asta era frumusetea acestui loc, faptul ca se afla fiiiiix in mijlocul pustietatii. In timpul sezonului campingul are si un restaurant si un magazin deschise, e bineinteles mult mai aglomerat si mai vibrant, dar tot un “hidden gem” este considerat.

Am stat pe plaja pana cand s-a intunecat (era chiar amuzant cum plaja pustie a fost intesata de atatia copii alergand si jucandu-se in nisip) iar apoi ne-am pregatit pentru petrecerea de Sfantul Andrei. Cu gratar, torturi luate de la Lidl, muzica si stat pana tarziu. A fost si o vacanta plina de exceptii, desigur. Cu dormit la pranz putin, cu mancat dulce, cu culcat tarziu seara 🙂 Dar a fost vacanta si toate acestea au fost primite cu foarte mult entuziasm. De copii si (un picut mic mai putin) de noi 🙂

Grecia – Ziua 7 – 1 decembrie

Ziua Romanieeeeeei! Si cea mai frumoasa zi (ca vreme) din toata aceasta vacanta! Singura zi in care chiar nu am facut absolut nimic. Doar am stat pe plaja, am dormit la pranz si ne-am relaxat. Aveam noi ceva planuri sa mergem pana la muntele Olimp intr-una din zile daaaar 1 decembrie nu a avea sa fie acea zi 🙂 Asa ca am petrecut cat mai mult timp la nisip, cu copiii, si am stat cat mai multa vreme afara. Adevarul e ca e genial sentimentul acesta de a sta afara, pe plaja, fara straturi de haine groase, in prima zi de iarna 🙂 La pranz am facut o masa uriasa (toti cei din grup am scos mesele si scaunele si am facut o masa ca de nunta), s-a pregatit in grup o ciorba de fasole cu ciolan, am pus muraturi, zacusca si orice mancare traditionala mai avea fiecare si am sarbatorit impreuna ziua Romaniei. Multi dintre cei din grup aveau ii pregatite (chiar ne-a parut rau ca nu am fost suficient de inspirati incat sa ne pregatim si noi mai bine pentru ziua aceasta) iar seara am sarbatorit din nou impreuna cu o mica petrecere.

Grecia – Ziua 8 – 2 decembrie

Speram sa avem din nou aceeasi surpriza placuta cu vremea, insa de data aceasta ultima zi de vacanta a fost rece, inorata si fara prea multe de facut. Nu ca ne-ar fi deranjat sa avem inca o zi de relaxare, putin plimbat si dormit la pranz 🙂 Insa ne-am gandit un pic daca ar fi fost o idee buna sa pornim spre casa, astfel incat sa impartim drumul in doua si sa evitam eventuala aglomeratie din vama (gandindu-ne ca in mod cert multa lume avea sa se intoarca duminica seara din mica vacanta de Sfantul Andrei si Ziua Romaniei). Insa atat de greu ne-am mobilizat incat am renuntat la plan. Totusi, o parte din grup a ales sa plece cu o zi mai devreme, astfel ca in ultima zi in Grecia am ramas opt din cele douasprezece autorulote plecate initial. Si chiar nu ne-a parut rau ca am ramas! Am mancat un pranz geniaaaaal la taverna de peste din sat (Ellinikon Fish Tavern) iar seara am avut o ultima intrunire cu tot grupul si am stat la povesti pana tarziu. Nu foarte tarziu totusi, pentru ca a doua zi am stabilit sa plecam la maxim ora 7 dimineata, sa avem suficient timp sa parcurgem distanta de 755km pana in Bucuresti.

Grecia – Ziua 9 – 3 decembrie

Ziua de intors acasa 🙂 Ca orice ultima zi din vacanta, ziua cand revenim acasa este desigur… cea mai neplacuta, cea mai lipsita de chef, de rabdare si de energie 🙂 Negresit, ziua de intoarcere, in care conducem mult, este cea mai dificila (desi in calatoria in Tarile Nordice dusul ni s-a parut infinit mai greu ca intorsul, desi a fost la fel de mult de condus). Chiar daca drumul de dus a fost poate mai greu din cauza vremii rele, eram entuziasmati ca urma vacanta si aveam multa toleranta si rabdare. La intoarcere insa… totul se scursese. Astfel ca desi in teorie nu a fost un drum neaparat greu (ba chiar mai scurt decat cel de dus), iar copiii au fost extrem de cooperanti, l-am resimtit ca fiind lung, greu si foarte obositor. In orice caz, a contat enorm faptul ca am avut experienta unui drum in Tarile Nordice, am avut mult mai multa rabdare, mult mai multa toleranta si cel mai important… asteptari foarte realiste. Si a fost o vacanta exact asa cum ne-am dorit-o: simpla, relaxanta si deconectanta.