Bonjuricaaa! Prima ora in dimineata, planuri marete, energie la maxim dupa un sandwich urias de la boulangerie, chef de distractie cu “Do You Do You St Tropez“-ul in boxe si… facem cale intoarsa. Azi n-avem St. Tropez. O luam usurel pe drumul de coasta, inspre Monaco, si la nici 13 km de Nisa, hop top, ajungem la destinatie. Unde? In Eze! Ce-i cu Eze? Ei bine, Eze e un satuc frantuz cocotat pe-un varf de deal, de zici ca esti undeva prin sudul Toscanei, prin Montepulciano ori Montalcino. Si de n-ar sti toti turistii veniti pe Coasta de Azur de locsorul acesta, pe bune ca ar fi Paradisul pe Pamant. Cladiri de piatra, stradute inguste, lavanda la fiecare fereastra, leandrii, o gradina exotica plina de cactusi de tot soiul, curti ca scoase din revista. Arcade pitite pe sub coroanele copacilor, banci din fier forjat, usi de lemn lustruit, camerele hotelului Chateau Eza raspandite peste tot prin cetate.








Adevarul e ca pare ca totul este scos dintr-un film vechi frantuzesc. Aici esti sus in deal (nu foarte sus, ca n-are mai mult de 400m dealul :D), mai incolo dai direct in marea azurie (cu putin noroc plonjezi in iahtul lui Abramovich). Strazi pavate ai oriunde te uiti in preajma, felinare atarna de orice casa de piatra, urci si cobori treptele scarilor intortocheate de te-apuca ameteala, si intre noi fie vorba, la un moment dat chiar credeam ca ne aflam in Civita di Bagnoregio, “orasul care moare” de la nord de Roma. Aceeasi arhitectura, aceleasi restaurante cochete si dichisite, aceleasi culori si-aceeasi atmosfera. Un pic mai mult soare (ca doar de, nimic nu bate vremea frumoasa de pe Coasta de Azur) si-un pic mai mult vin rozaliu. Pai nu e de mirare c-a fost Eze loc de inspiratie pentru mai marii filozofi (aka Nietszche) 🙂 O avea el Kyoto Aleea Filozofilor, plina de ciresi de-o parte si de alta, si de temple, si de gheise rapitoare, dar uite ca nici micutul Eze nu e mai prejos. Are si el Calea lui Nietszche, pentru doritorii de un pic de filozofie 🙂 Si cand mai stii ca sus in deal a fost sa fie un castel (undeva prin secolul 12, acum este doar o ruina si-n locul lui Gradina Exotica), si ca intregul satuc e supranumit “Cuibul de vulturi”, parca iti vine sa te aventurezi pana sus. De dragul privelistilor dementiale care i-au dat porecla. Ei bine, da. Venisem noi cu niste preconceptii despre Coasta de Azur dar uite ca fix genul acesta de locuri ne fac sa ne schimbam parerea. Eze, Villefranche, Menton, St Paul de Vence. Si cate si mai cate alte satuce autentice or mai fi prin zona, ca noi abia ce le-am indesat pe toate acestea in trei zile. Dar las’ ca ne intoarcem. Si stam cu saptamanile-n Provence!