RO: Călătoria în Vancouver a fost cea de-a șaptea ieșire din țară cu Alexei și a fost de departe vacanța din care am avut cel mai mult de învățat până acum. Și pentru că a fost cea mai lungă plecare (două săptămâni), și cea mai îndepărtată, și cea mai plină de provocări. Chiar dacă au fost numeroase momente dificile (începând cu zborul și sfârșind cu mâncarea lui Alexei), credem sincer că a fost una dintre cele mai frumoase și revelatoare plecări pe care le-am avut până acum. Da, a fost fabulos și pentru noi să descoperim împreună orașul, însă cele mai de preț momente au fost cele în care vedeam că Alexei reacționează la tot ceea ce vedea în jurul său. Pentru cei care nu au copii încă, pare cât se poate de firesc ca un piticot să fie impresionat de lucrurile interesante pe care le are de oferit un oraș mare, însă pentru noi, fiecare deget îndreptat spre o ambulanță, fiecare strigăt către un copac înverzit (da, un copac!), fiecare zâmbet, fiecare mânuță fluturată haotic în vânt la urcarea într-o bărcuța către Granville Island, fiecare încercare de a face un pas mai aproape de porumbelul de pe faleză, toate acestea sunt adevărate victorii. Adevărate momente de fericire, de exclamare, de luat în brațe, și de ce nu, de lacrimi în ochi 🙂 Sună siropos, știm, știm, și-așa o fi, dar viața de părinte ne face să vedem totul cu alți ochi, să ne bucurăm de lucruri pe care până deunăzi nici nu le observam. Cui îi păsa că bietul copac are muguri ori că printre praful pe care îl călcăm pe stradă mai apare și câte un firicel de iarbă? Cine vedea stoluri de păsări pe geamul din camera de hotel și cine observa umbre și lumini pe draperie dimineața, la trezire? Ne amintim cu drag de Vancouver și chiar dacă am avut câteva momente dificile, va rămâne una dintre cele mai reușite vacanțe în trei 🙂 Dar povestim în detaliu fiecare aspect al călătoriei noastre, toate provocările și greșelile pe care le-am făcut, în speranța că dacă vor fi trecute în scris, nu le vom mai repeta 🙂

EN: Our trip to Vancouver was the seventh trip abroad with Alexei and from all the trips we’ve made together so far, this one was the most challenging one and we had lots and lots of new things to learn from it. First of all because it was the longest vacation until now (two weeks) but also the farthest. Even though there have been numerous difficult moments (starting with the long haul flight and ending with Alexei’s food), we honestly believe that this was one of the most beautiful and revealing trip we’ve ever made until now. Yes, it was fabulous for us to discover the city together, but the most precious moments were those when Alexei reacted to everything he was seeing around. For those who don’t have kids yet, it might seem obvious that a little guy is impressed by interesting things he sees in such a big city, but for us, every pointed finger towards an ambulance, every scream towards a tree turning green (yup, a tree!), every smile, every tiny hand chaotically waved when boarding the small boat to Granville Island, every try to make a step closer to the pigeon from the waterfront, all these were real victories. Real moments of joy, happiness, hugging and why not, crying J Sounds cheesy, we know that, and it might be actually be cheesy, but parenthood makes us see everything in a new perspective, makes us enjoy the small things that until recently we did not even notice. Who cared about the sprout of a tree? Or that among all that dust we’re stepping on the street, there are some blades of grass? Who was seeing the birds flying closely to our window at the hotel? And who was noticing the lights and shadows on the curtains, early in the morning? We loved Vancouver and even though we had some difficult moments, it remains one of our best family trips.But we’ll talk more about every aspect of our trip, with all the challenges and the mistakes we’ve made, hoping that if we will have all these in written, we’ll never repeat them 🙂





  

ZBORUL / THE FLIGHT

RO: Despre primul zbor lung curier al lui Alexei am scris mai multe în articolul acesta. Pe scurt, nu a fost ușor, însă un zbor de 9,5-10 ore cu un bebeluș de 8 luni și jumătate nu are cum să fie floare la ureche. A fost nevoie de multă răbdare, de mult chef de joacă, de plimbat, de adormit în sistem și tot tacâmul. Erau foarte mulți bebeluși pe zbor, și mai mici și mai mari decât Alexei, și în general cam toți părinții treceau prin aceleași experiențe. Poate doar celor cu copii mai mari să le fi fost mai ușor, pentru că se puțeau înțelege mai bine cu cei mici, iar aceștia erau captivați mai multă vreme de o activitate. Noi însă am fost la foc continuu tot zborul iar cele mai dificile momente au fost cele în care trebuia să îl adormim. Însă ne-am străduit să nu îi deranjăm pe ceilalți pasageri și să îl ținem pe Alexei ocupat pe tot parcursul zborului. Însă experiența acestor două zboruri (dus-întors) ne-au făcut să ne gândim de două ori înainte de a alege următoarea destinație. Fie un zbor scurt, în Europa, fie un zbor lung însă spre o destinație în care să nu facem absolut nimic, la căldură și relaxare 🙂

EN: We’ve written more about Alexei’s long haul flight in this article. Long story short, it wasn’t easy, but a 9,5-10 hours flight with a 8,5 months old baby can’t be easy. We needed a lot of patience, a lot of playing, walking, we had to put him to sleep in the baby carrier and so on and so forward. There were many small babies on the flight and most of the parents were going through the same experiences. Maybe just for the parents with bigger babies might have been easier, as they could get along with their little ones, and they were captivated by an activity for a longer period of time. However, we’ve been in a continuous movement for the entire flight and the most difficult parts were his naps. But we tried to do our best not to disturb the rest of the passengers and we tried to keep Alexei as busy as possible during the flight. But having the experience of these two flights, we decided to think twice before choosing the next destination. Either a short flight, somewhere in Europe, either a long flight but to a destination where we only relax and lay at the sun, doing nothing 🙂

ITINERARIU / ITINERARY

RO: Deși am avut două săptămâni la dispoziție, nu am vrut să avem un itinerariu prea ambițios. Știam că nu aveam să prindem vreme bună (ba chiar deloc), așa că am planificat fiecare zi în așa fel încât să nu stăm extrem de mult pe afară cu Alexei. E clar că perioada optimă de vizitat Vancouver-ul este vara, însă în mod normal nici iernile nu sunt foarte grele. Temperatura medie în ianuarie și februarie este de zece grade, însă noi am avut ghinionul să prindem una dintre cele mai mari căderi de zăpadă din ultimii ani. Astfel că ritmul a fost unul foarte lent iar obiectivele pe care le-am vizitat au fost în mare parte în zona centrală a Vancouver-ului (exceptând Podul Capilano căruia i-am rezervat o jumătate de zi și stațiunea Whistler, aflată la nord de Vancouver). Însă contrar așteptărilor, am văzut tot ce ne-am propus, singura diferență fiind poate ritmul puțin mai lent. În general am avut grijă să planificăm fiecare zi în avans, ca să putem să facem și planul de somn și de mâncat al lui Alexei în funcție de locurile în care ajungeam. Poate suna ciudat, însă la trezirea de dimineață făceam un plan pentru întreaga zi, ca să ne fie mai ușor să ne organizăm. Având mai mult timp la dispoziție, am împărțit toate locurile pe care ne doream să le vedem într-un mod cât mai relaxat, fără să aglomerăm foarte mult zilele. Prima săptămână, cât am fost cu toți prietenii în Vancouver, am văzut tot ce se putea vizita în Vancouver (pe timp de iarnă), urmând ca a doua săptămână, când am rămas doar noi, să revedem locurile care ne-am plăcut mai mult. Astfel că am inclus în itinerariu următoarele obiective: Canada Place, Gastown, Granville Island, plimbare cu Aquabus, Science World, cartierul Yaletown, plimbare pe faleză de la False Creek, Public Library, Stanley Park, Acvariul din Stanley Park, Capilano Suspension Bridge și o excursie de o zi către Whistler.

EN: Even though we had two weeks to spend in Vancouver, we didn’t want to have an ambitious itinerary. We knew that the weather would be pretty bad, so we planned each day so that we wouldn’t spend too much time outside with Alexei. Obviously, the best period to visit Vancouver is during summer time, but under normal circumstances, winters are not that bad either. The average temperature in January and February is ten degrees, however, we’ve been lucky enough to be there during the greatest snowfall from the last years. So our rhythm was very slow and we mainly visited only the central part of Vancouver (except the Capilano Suspension Bridge and Whistler Village). But against all odds, we’ve seen everything that we wanted to see, the only difference was the fact that we were seeing everything slower than usual. In general, we were careful to plan each day in advance, so that we could also schedule Alexei’s nap times and eating times according to the places where we were going to visit. It might sound weird, but each morning we were making a plan for the entire day, so that it could be easier for us to organize our day. Having more time now, we arranged all the touristic objectives in a relaxed manner, without filling the day too much. The first week, when we’ve been with our friends in Vancouver, we’ve seen everything that we could see in the city (at least on a cold weather) and then, in the second week, when it was just the three of us, we revisited the places we loved the most. So we included in our itinerary the following attractions: Canada Place, Gastown, Granville Island, a ride with the Aquabus, Science World, Yaletown neighborhood, a walk on the False Creek waterfront, Public Library, Stanley Park, Vancouver Acquarium, Capilano Suspension Bridge and a day trip to Whistler.

TRANSPORT / TRANSPORTATION

RO: Inițial eram destul de hotărâți să închiriem mașină în Vancouver și să ne plimbăm pe la toate atracțiile cu mașina. Cum de altfel ne-am obișnuit să procedăm în ultimii ani. Însă la fel ca în orice alt oraș canadian, parcarea este aproape imposibilă în centru, iar costurile de închiriere sunt foarte mari. Distanțele în centrul orașului sunt rezonabile, în general ne-am plimbat pe jos, iar transportul în comun este foarte bine pus la punct. Cu alte cuvinte, am renunțat la ideea de a închiria pentru întreaga perioadă de două săptămâni, am luat mașină pentru o singură zi, când am decis să mergem în stațiunea Whistler. Ar fi fost la fel de ușor să mergem cu trenul sau cu un autobuz, însă am vrut să fim flexibili, fiind cu bebelușii (și prietenii cu care am mers erau cu un copilaș de doi ani).

EN: At first, we were decided to rent a car in Vancouver and use it to get to the attractions from the city. Actually that’s how we got used to travel in the last years. But as well as in any other Canadian city, parking in the city center is almost impossible, and the rental costs are really high. The distances in the center of the town are reasonable, in general we walked from one point to the other, and the public transport is really good. In other words, we gave up to the idea of renting the car for the entire period of two weeks, we only rented it for one day, when we decided to go to Whistler Village. It would have also been easy to use the train or the bus, but we just wanted to be flexible, being with our babies (our friends also had a two years old baby).

CARUCIOR / BABY STROLLER

RO: Vancouver este senzațional pentru plimbările cu căruciorul. De departe cel mai baby friendly oraș pe care l-am vizitat până în acest moment. Trotuare largi, parcuri peste tot, faleze, spații de joacă, orice își poate dori un părinte (și un bebeluș, bineînțeles :D) . Am avut însă ceva emoții cu căruciorul pe zborurile până în Vancouver, mai ales în escala din Paris. Din fericire însă, nu a ajuns distrus, cum ne așteptam, doar foarte murdar și puțin zgâriat pe alocuri. În continuare folosim căruciorul Mutsy Nio și pentru moment nu simțim nevoia să îl schimbăm cu un cărucior mai mic, mai potrivit pentru excursii. Ne place faptul că acesta este foarte confortabil iar roțile acelea mari cu amortizoare sunt pur și simplu minunate.

EN: Vancouver is just great for walking with the baby in a stroller. By far the most baby friendly city we’ve visited so far. Large sidewalks, parks all over the place, water fronts, playgrounds, everything a parent can wish for (and a baby of course :D). We were quite afraid that our stroller will be damaged during the flights to Vancouver, especially during the stopover in Paris. Luckily, it wasn’t damaged as we thought, but it arrived dirty and scratched here and there. We are still using our Mutsy Nio stroller and for the moment we don’t feel the need to change it with a smaller stroller, more suitable for travels. We love that this one is very comfortable and those robust wheels with suspension are simply great.

 

MANCAREA / FOOD

RO: Ei bine, a fost un adevărat fiasco cu mâncarea. Pentru că în prima săptămână aveam un apartament AirBnB cu bucătărie și tot ce era necesar ca să îi putem găti lui Alexei, ne-am bazat că vom folosi la fel ca și acasă, aparatul Avent de gătit la aburi și încălzitorul, pe care le cărasem cu noi în bagaj (destul de voluminoase și de grele de altfel). Din păcate am omis un aspect extrem de important legat de acestea, și anume că în Canada și Statele Unite voltajul prizelor este diferit (120V față de tensiunea de 220V la care funcționează aparatele noastre), motiv pentru care aproape că nu funcționau. Alimentele nu se găteau la abur (nu era suficientă putere) iar mărunțitul nici atât. Ca să nu riscăm să le stricăm, am renunțat să le mai folosim pe parcursul celor două săptămâni cât am stat în Canada. Cu toate acestea, în prima săptămână la AirBnB am reușit să ne descurcăm, cumpăram fructe, legume, iaurt și cereale de la supermarket și găteam la apartament (aveam tot ce ne trebuia în bucătăria apartamentului). Am făcut câteva provizii și pentru cea de-a doua săptămână când aveam să stăm la hotel, însă acestea au fost suficiente pentru două zile. Apoi a început “distracția” pentru că nu am găsit nicăieri un restaurant baby friendly de unde să îi putem lua mâncare atunci când eram plecați prin oraș, în supermarketurile lor sau așa numite drug stores cu medicamente și orice i-ar putea fi de folos unui bebeluș nu am găsit mâncare pentru bebeluși (aveau doar câteva borcănașe de mâncare și niște pungute în stilul cutiilor de suc pentru copii cu diverse fructe storcite, însă cele mai multe aveau zahăr și alte ingrediente nu tocmai recomandate). Așa că a fost un stres continuu să ne gândim mereu ce îi putem găti (mai degrabă pregăti) pentru fiecare masă în parte. În ultimele câteva zile a mâncat mai mult fructe crude (în principal banane), iaurt și cereale. Fiind însă la începutul diversificării (abia începusem de o lună și un pic) și fiind încă alăptat foarte mult, atât ziua cât și noaptea, nu era tocmai justificat să ne stresăm atât de dar… it happened 🙂

EN: Oh well, it was a total mess with the food. Because we rented an AirBnB apartment in the week, which had a kitchen and anything we could needed to cook Alexei’s meals, we thought that it would be easy to bring with us our steam cooker from Phillips Avent and the bottle heater (yup, we carried both of them in our luggage, and they are quite heavy and voluminous). Unfortunately we missed a very important aspect and that was the fact that in Canada and USA the voltage is different (120V instead of 220V) so our appliances were barely functioning. The vegetables were not cooked when steamed (there wasn’t enough power) not to mention blending them. We didn’t want to risk to damage them, so we no longer used them while we were in Canada. However, the first week at the AirBnB we managed to prepare the food for Alexei, we bought fruits and vegetable, yogurt and cereals from the supermarket and used what we had in the kitchen. We even made a small stock for the next week when we were staying at the hotel, but these were only enough for two days. After that, the “fun” began because we couldn’t find a baby friendly restaurant where we could buy food when we were out and we couldn’t find baby food jars in their supermarkets or drug stores (we only found something with sugar and other inappropriate ingredients). So it was a continuous stress to always think what we can cook (actually prepare) for each meal. In the last few days he only ate some raw fruits (mainly bananas), yogurt and cereals. But being at the beginning of food diversification (we just started it for one and a half month) and being breastfed so much, during daytime and nighttime, it wasn’t quite justified to stress so much but… it happened 🙂

SOMNUL BEBELUSULUI / BABY SLEEP

RO: Știam încă de la început că va fi greu cu somnul și cu adaptarea lui Alexei la fusul orar. Este dificilă și pentru noi, adulții, o diferență de zece ore, darămite pentru cei mici. Însă la dus a fost neașteptat de ok. Deși a durat câteva zile (trei-patru) ca să ne revenim și să nu ne mai trezim în miez de noapte, ni s-a părut că s-a adaptat destul de rapid. Sau poate pentru că toți trei ne-am adaptat în același ritm, a părut mai simplu; aceleași treziri la două noaptea, stat treji până dimineața, culcat apoi foarte devreme după amiază. De fapt și de drept, Alexei nu s-a adaptat complet nici până la sfârșitul vacanței, însă cumva am preferat să nu îl forțăm. Înspre final se trezea dimineața pe la 6 iar seara se culca la 5 după amiaza, somnul de noapte. Am crezut că având programul acesta “semi-adaptat” fusului din Vancouver, îi va fi mai ușor la întoarcere. Însă nu, nu a fost cazul. Deși noi ne-am revenit într-o singură zi (fiind foarte obosiți după zbor și nedormiți de două zile), lui i-a luat nici mai mult, nici mai puțin de zece zile să se obișnuiască cu programul de acasă. Dar pentru că am fost pregătiți pentru asta, nu ni s-a părut atât de grea re-adaptarea la fusul României. Da, a durat mai mult decât ne așteptam, dar în final a fost ok, și-a revenit treptat, zi după zi era mai ok somnul lui și trezirile mai rare. Însă întreaga experiență ne-a făcut să ne gândim de două ori de acum înainte dacă merită cu adevărat să îl supunem unui zbor atât de lung și unei diferențe atât de mari. suntem sub amintirea acestui zbor problemelor pe care le-am întâmpinat astfel viitorul apropiat vrem alegem înțelept, zboruri scurte destinații apropiate.

EN: We knew from the beginning that it will be hard with Alexei’s sleep and jetlag. Jetlag is hard even for us, the adults, not to mention for the poor little babies. But when we got there it was surprisingly good. Even though it lasted a couple of days (three or four) to adjust to the new timezone, we thought that it happened quite fast. Or maybe because all three of us had the same rhythm, it seemed easier; the same wake ups in the middle of the night, staying up until morning, going to bed early in the evening. Actually, Alexei did not adjust completely to the new timezone, not even at the end of our trip, but we somehow preferred to leave him like this. At the end of our trip we woke up at 6AM in the morning, he was having three naps during the day and then going to bed at 5PM. We thought that having this schedule will help him more upon return. But no, that was not the case. Even though we were back on track after only one day (as we’ve been extremely tired after the flight and two sleepless nights), but he needed neither more nor less than ten days to get used to the timezone from Romania. But we were prepared for this, so we didn’t find it so hard. Yes, it lasted longer than expected, but it the end it was ok, he gradually recovered, day after day it was better with his sleeping and he was no longer waking up during the nights. But the entire experience made us think twice if we will repeat this in the near future. We will probably choose wisely from now on, shorter flights and closer destinations.

GRESELI / MISTAKES

RO: Deși ne-am considerat deja experimentați în ale călătoritului cu bebelușul, am făcut o serie de greșeli mari am spune noi. Încă o dată am greșit crezând că zborul va fi floare la ureche, am greșit și mai mult comparând situația noastră cu a altor părinți de pe zbor (ai căror copilași dormeau mai mult și ne frustram inutil crezând că Alexei nu doarme sau nu e suficient de liniștit pentru că nu făceam ceva corect). Nu am fost suficient de bine pregătiți cu mâncarea lui Alexei, nu am avut niciun plan de rezervă pentru săptămâna petrecută la hotel și asta a adăugat puțin stres întregii vacanțe. Acum, privind înapoi, realizăm că era totul cât se poate de simplu și de firesc, și am fi putut să rezolvăm întreaga problemă foarte simplu, gătind puțin în avans (și eventual sterilizând) la apartamentul AirBnB unde am stat în prima săptămână. Însă în momentele acelea am intrat într-o oarecare roată a disperării, ni se părea că nu există nicio soluție și că al nostru copil va muri de foame cu cele câteva fructe, iaurt și avocado pe care i le dădeam zi de zi. A fost o excursie din care am avut enorm de multe de învățat, iar concluzia a fost că avem nevoie de ȘI MAI MULTĂ organizare. Da, oricât de organizați ni se pare că suntem, oricât de calculați ne sunt toți pașii și oricât de programată ne este ziua, trebuie să facem un efort suplimentar. Am realizat că primul an cu un bebeluș este extrem de solicitant iar soluția pentru noi este să nu picăm niciodată în capcana confortului. Dacă trecem printr-o perioadă bună și constantă, nu trebuie să o luăm ca atare, nu trebuie să ne gândim că acesta este cursul firesc, ci dimpotrivă, să nu uităm niciodată că un bebeluș este imprevizibil, trece prin momente dificile, prin salturi mentale, pusee de creștere, diversificare, regresii ale somnului. Nu trebuie să pretindem că lucrurile TREBUIE să fie mai bune și mai liniștite pentru că a mai trecut o lună de viață. Când vom înțelege că trebuie să fim deschiși către schimbare, să ne adaptăm ușor situațiilor noi sau dificile, abia atunci vom putea să privim detașați și să evităm momentele tensionate între noi. Da, zborul a fost un moment tensionat, și probabil că Alexei a simțit lucrul acesta. Vom încerca să schimbăm lucrul acesta la noi, să fim mai calmi și mai permisivi, să acceptăm că orice călătorie e diferită, orice copil e diferit și orice reacție a lor la diverșii stimuli exteriori sunt diferite. Nimeni nu are o rețetă perfectă. Nici măcar mămica din avion, de lângă noi, al cărei copil de 15 luni dormea la comandă pe pieptul tatălui, după două luni de sleep training. Nu vom folosi niciun fel de training pentru Alexei, nu pentru că nu ar fi corect, ci pentru că se potrivește stilului nostru și credem că nici el nu ar fi fericit dacă am proceda așa. Nu îl vom forța să mănânce, chiar dacă de multe ori am momente de mom-zilla în care mi-aș dori să îi pot da și ultima linguriță din borcan. Vom fi relaxați, iar dacă vor mai fi momente în care nu vom reuși, ne vom aminti mereu că am făcut această promisiune.

EN: Even though we considered ourselves already experienced in travelling with a baby, we made some important mistakes we would say. Once again we were wrong thinking that the flight will be easy, we were even wrong even more comparing our situation with other parents from the flight (whose babies were sleeping more and we were frustrated thinking that Alexei is not sleeping enough or is not calm enough because we were doing something wrong). We weren’t prepared with Alexei’s food, we had no backup plan for the week we’ve spent at the hotel and this added some extra stress to our entire trip. Now, looking behind, we realize that everything was simple and obvious and we could have easily solved the entire problem just cooking in advance (and perhaps sterilizing) at the AirBnB apartment where we stayed in the first week. But in those moments we were quite desperate and it seemed we had no solution and that our baby will probably starve with only few fruits, yogurt and avocado J It was a trip that taught us so many new things and the conclusion was that we need EVEN MORE planning. Yup, no matter how organized we think we are, no matter how much we calculate each step ahead and how planned our day is, we need to make an extra effort. We realized that the first year with a baby is very demanding and the solution for us is to never become comfortable. If we’re passing through a good and constant period of time we don’t have to take it for granted, we should never think that this is a normal thing, but on the contrary, never forget that a baby is unpredictable, passes through difficult moments, mental leaps, growth spurts, diversification, sleep regressions. We don’t have to assume that things HAVE to be better and calmer just because another month has passed. When we will understand that we have to be open to changes, to easily adapt to new and difficult situations, just then we will be able to avoid the tension between us. Because yes, the flight was a stressing moment and Alexei probably felt that. We will try to change this at us, to be calmer and better, to accept that each trip is different, each baby is different and each reaction to external stimulation is different. No one has a perfect recipe. Not even the mommy from the airplane, sitting next to us, whose 15 months old baby was sleeping in no time on his father’s lap, after two months of sleep training. We will not use any kind of training for Alexei, but not because we think this is not correct, but just because it simply doesn’t fit to our style and we truly believe that he would not be happy if we would do this. We will not force him to eat, even though there are plenty of momzilla moments when I would wish to give him even the last spoon of food from the jar. We will be relaxed and if there will be moments when we will not succeed, we will always remember that we made this promise.

PROVOCARI / CHALLENGES

RO: Provocările au fost numeroase 🙂 Iar principalele greutăți au fost legate de mâncare, somn, adaptare la fusul orar și vreme. Însă lăsând aceste aspecte la o parte, Vancouver este poate că cel mai baby friendly oraș pe care l-am vizitat până acum. Da, o spunem încă o dată în același articol 🙂 Atât orașul în sine are o mulțime de facilități pentru copii, parcuri, locuri de joacă, restaurantele au negreșit scaune de copii, locuri de schimbat bebeluși, sunt lifturi oriunde, transportul în comun e foarte bine pus la punct. Însă și oamenii sunt incredibil de prietenoși și amabili. Nu de puține ori ni s-a întâmplat că cineva de pe trotuarul alăturat să ne sară în ajutor doar pentru că ne vedeau cu un cărucior cu un bebeluș. Așa că indiferent de cât de nepregătiți am fost, de cât de multe greșeli am făcut sau nu, orașul ne-a făcut strădania mai ușoară 🙂 Nu ne-am simțit niciodată în nesiguranță, dar recunoaștem că am ocolit complet zona East Hastings, foarte centrală de altfel, rău famată din cauza oamenilor străzii. Dacă nu ar fi la celălalt capăt al lumii, cu siguranță nu am sta pe gânduri și ne-am întoarce și mâine în Vancouver!

EN: There have been lots of challenges 🙂 And the most difficult parts were the food, the sleep, adjusting to a new time zone and of course, the weather. But leaving all these behind, Vancouver is probably the most baby friendly city we’ve visited so far. Yes, we’re saying this again in the same article 🙂 The city has plenty of children facilities, parks, playgrounds, the restaurants have high chairs for babies, changing rooms, there are elevators all over the place, the public transport is perfect. But also the people are incredibly friendly and helpful. There were so many times when a person from the other side of the road was crossing the street just to help us because they were seeing us struggling with the stroller. So no matter how unprepared we’ve been for this trip, the city made the struggle way much easier 🙂 We never felt unsafe (however, we avoided the infamous East Hastings street, with all the homeless people). If it wouldn’t be at the other side of the world, we would not think twice and would always come back to Vancouver!