RO: Sinceri să fim, excursia în Sardinia a fost extrem de spontană. Nici nu speram să plecăm în plin sezon către o destinație atât de turistică și aglomerată, însă am avut un motiv întemeiat să o facem: să ne întâlnim acolo cu prietenii noștri canadieni, veniți în vacanță în Europa. Și cum oricum ne propusesem ca în perioada următoare să explorăm mai mult sudul Europei și destinațiile de mers la plajă, a venit la fix această excursie. Am văzut extrem de mulți părinți cu bebeluși mici în Sardinia și după cele patru zile petrecute în partea de nord a insulei, putem spune că este o destinație potrivită pentru excursiile cu copiii. Atâta doar că este important de avut în vedere faptul că insula este foarte mare, distanțele destul de mari, iar locurile extrem de frumoase și renumite sunt în primul rând mai greu accesibile, apoi extrem de aglomerate. Iar în plin sezon, în luna august, poate fi extrem de neplăcută clima, foarte călduroasă și umedă. În cele ce urmează vom vorbi în detaliu despre aspectele bebelusesti ale excursiei noastre în Sardinia și sperăm să fie de folos!

EN: To be honest, our trip to Sardinia was extremely spontaneous. We did not even hope to visit such a touristic and crowded destination in the middle of August, during full season, but we had a really good reason to do it: to meet our Canadian friends there, who were in vacation in Europe. As we also planned to explore more the southern part of Europe and some of the beach destinations, this trip to Sardinia was just perfect timing. We’ve seen so many parents with small babies in Sardinia and after four days spent in the northern part of the island, we could say that this is a destination suitable for baby travels. Just that it is important to mention the fact that the island is quite big, the distances are large, and the extremely beautiful and renowned places are a bit hard to get to and very crowded. And during full season, in August, the climate can be a bit unpleasant, very hot and humid. In this article we will talk about all the baby related aspects of our travel to Sardinia and we do hope it will be useful. 

Zborul / The flight

RO:  Spre surprinderea noastră, zborul de dus, către Alghero, cu Wizzair, a fost nesperat de bun și liniștit. Ora de decolare a fost 13:00, în general ora pe la care Alexei face cel de-al doilea somn al zilei, astfel că existau doar două scenarii posibile: fie avea să fie cumplit de greu și din cauza oboselii să fie mârâit, nervos și extrem de agitat (ni s-a întâmplat în trecut să pățim așa), fie avea să fie totul conform programului de acasă și să adoarmă la sân, după decolare. Ca să fim sinceri, nici nu speram la acest scenariu, suna mult prea bine ca să fie adevărat! Și chiar și acum, scriind aceste lucruri în zbor, cu Alexei în brațele mele, dormind neîntors, parcă nu ne vine a crede că am ajuns în sfârșit în acest punct. Cu siguranță pentru mulți ar putea fi complet neinteresant faptul că a adormit copilul la început de zbor (ba chiar ar părea ceva extrem de firesc pentru unele persoane), însă pentru părinții care s-au chinuit măcar o dată să liniștească un bebeluș agitat pe parcursul a multor ore de călătorie, în mod cert va fi o adevărată izbândă părintească! Și asta ne amintește de părinții lângă care am călătorit către Vancouver, cu un băiețel de un an și jumătate care efectiv adoarmea pe pieptul tatălui când acesta îl îndruma să se culce, care încercau să ne încurajeze spunându-ne că va veni și pentru noi ziua aceasta. Bineînțeles, suntem încă departe, Alexei este chiar și acum, la un an și două luni, complet dependent de noi ca să adoarmă, însă simplul fapt că a reușit să facă acest lucru pe zbor, respectându-și rutina de acasă, e un lucru fabulos. Și un pas înainte pentru noi 🙂 Zborul până în Alghero a durat două ore și jumătate și a decurs fără niciun fel de probleme sau situații critice, iar din tot acest timp Alexei a dormit o oră și patruzeci de minute. Bineînțeles, ca de fiecare dată când călătorim cu Wizzair, am avut veșnica problemă cu asignarea locurilor în părți complet diferite ale avionului, chiar dacă aveam aceeași rezervare, însă am reușit destul de rapid să rezolvăm cu un schimb în avion. Devine din ce în ce mai frustrant acest lucru la companiile low cost și chiar dacă înțelegem că acestea fac bani din absolut orice, deja este exagerat. Din păcate însă, în plin sezon de vară și cu o singură săptămână înainte, nu aveam opțiuni la prețuri decente cu companii de linie, așa că deși am spus că vom renunța la călătoritul cu companii low cost atunci când suntem cu Alexei, de data aceasta nu am avut de ales.

EN: To our surprise, the flight to Alghero, with Wizzair, was unexpectedly good and tranquil. The departure time was 13:00, when Alexei usually has his second nap of the day, so there were just two possible scenarios: the flight would have been either extremely hard and because of the tiredness we would have been cranky and moody and very fussy (it happened in the past), either everything would have been according to our schedule at home and eventually we would have slept in my arms, after takeoff. To be honest, we did not even hope for the second scenario, it was just too good to be true! And even now, writing these lines while flying to Alghero, we still can’t believe that we’re finally here! For sure most of the people would be completely not interested by the fact that the child has slept since takeoff (some would actually think that this is the normal behavior for kids), but for those parents that have tried at least one time to soothe a crying baby on a long haul journey, for sure they will take it as a parenthood victory! And this reminds us of some parents we traveled next to on our flight to Vancouver, with a one year and a half little boy that was simply falling asleep on his father chest when he was asking him to sleep. They were trying to encourage us that this day will come for us as well. Of course, we are still far away from this, Alexei is still completely depending on us to go to bed (even now, at one year and two months), but the simple fact that he managed to sleep during the Alghero flight, following his daily routine, is quite fabulous. And a step forward for us 🙂 The flight to Alghero lasted 2,5 hours and we had absolutely no problems or critical situations, and from all this time, Alexei slept one hour and 40 minutes. Of course, every time we travel with Wizzair we have the same problem with seats assignment, we always received seats in different parts of the airplane, even if we have the same reservation, but we solved it quite easily and we exchanged places in the airplane. It’s becoming really frustrating to travel with low cost companies and even though we understand that they make money out of everything, it is already exaggerated. Unfortunately, during high season and with only one week before the departure, we didn’t have decent price options at legacy companies, so even though we promised that we will not travel with Alexei with low cost companies anymore, this time we really didn’t have a choice.

RO: Zborul de întors a fost o struto-cămilă 🙂 Era extrem de scump să ne întoarcem tot din Alghero sau chiar și din Olbia, așa că am căutat cele mai ieftine opțiuni, indiferent de numărul de escale. Iar cea mai convenabilă a fost o combinație de zbor Transavia către Amsterdam, petrecut patru zile în Olanda și apoi întoarcere cu KLM către București (bilete luate pe milele acumulate la Flying Blue). Zborul Transavia a fost de dimineață, la ora 9, și la fel ca și la dus, Alexei a adormit la scurt timp după decolare, aceasta fiind ora normală la care face primul somn al zilei. Aeroportul din Olbia este un aeroport mic, însă foarte baby friendly. Chiar după controlul de securitate există cărucioare pentru copii care pot fi “imprumutate” până la decolarea avionului. Din cele două ore cât a durat zborul din Olbia către Amsterdam, Alexei a dormit aproape tot zborul, trezindu-se doar când eram foarte aproape de destinație. Iar în final, ultimul zbor de întoarcere acasă (Amsterdam-București) a fost cu KLM, la ora 13:30. A adormit imediat după decolare (deși a fost o decolare destul de violentă și turbulentă din cauza unei furtuni puternice în Amsterdam) și a dormit aproape tot zborul.

EN: The returning flight was quite strange 🙂 It was very expensive to return from Alghero or even from Olbia, so we had to search for cheaper options, no matter the number of stopovers. And the most convenient option was a Transavia flight to Amsterdam, spend four days in the Netherlands and then returning with KLM to Bucharest (award tickets bought with miles accumulated at Flying Blue). The Transavia flight was early in the morning, at 9 AM, and as well as in the first flight, Alexei fell asleep soon after takeoff as this was his usual hour for the first nap of the day. Olbia airport is a small airport but a baby friendly one. Right after security control there are courtesy baby strollers that can be used. From the two hours journey from Olbia to Amsterdam, Alexei slept almost the entire flight, he woke up when we were very close to destination. And in the end, the last flight (Amsterdam-Bucharest) was with KLM, at 13:30. As well as the other two flights, he fell asleep soon after takeoff (even if it was a really bumpy takeoff due to a storm in Amsterdam) and slept almost the entire flight.

RO: Ar trebui însă menționat că nu a fost pur și simplu noroc faptul că a dormit atât de bine pe zboruri. După foarte multe experiențe nu foarte plăcute pe timpul zborului, am ajuns la concluzia că cel mai bine este să alegem zborurile în așa fel încât să coincidă cu orarul lui de somn. Acum câteva luni (între 6-11 luni) ne era foarte greu să îl adormim în zbor, pentru că avea nevoie să fie plimbat în sistemul de purtare (ceea ce de multe ori ne era imposibil pe zborurile din Europa), însă de curând și-a schimbat puțin modul de a adormi. Dacă este suficient de obosit, adoarme la sân după decolare, când are zgomotul alb al motoarelor. Astfel că am căutat că zborurile alese să fie cât mai aproape de orele lui de somn, ca să ne fie cât mai ușor posibil. A fost mai greu de găsit zboruri așa însă în final chiar a fost mult mai bine pentru toți trei. Ca metode de entertainment pe timpul zborului am folosit în continuare cărticica senzorială de la Mukibooks, una dintre cărțile din seria Hoinari prin Anotimpuri (e înnebunit după ele!) și o jucărie zdranganitoare pe care aproape că nu a folosit-o deloc în această vacanță. La fel ca și în zborurile trecute, în continuare e atras de paharele de hârtie sau plastic din avion, de revista companiei aeriene, de mesele scaunului din față și în general absolut orice nu are neapărat legătură cu jucăriile :)))

EN: However, we should mention that it wasn’t just luck that he slept so well during the flights. After many unpleasant experiences during flights, we concluded that it is best to choose the flights so that they are synchronzied with his nap schedule. A couple of months ago (between 6 and 11 months) it was very hard for us to put him to sleep during flights, because we had to walk him in the baby carrier (which was often impossible on the flights in Europe), but recently he changed a bit his sleeping pattern. If he is tired enough, he can fall asleep while breastfed, after takeoff, when he has the white noise of the engines. So we searched for flights that had the schedule close to his nap times, so that it would be easier for us. It was definitely harder to find flights having this condition but in the end it was better for all three of us. As entertainment during the flight we continued to use the quite book from Mukibooks, one of the  Seasons books from this series (he’s mad about these books!) and a noisy toy that he almost did not use in this vacation. As well as in the previous flights, he continues to be attracted by the paper or plastic cups in the airplane, by the airline magazine, the tables in the airplane and in general anything that is not related to toys :))))

Bagaj / Luggage

RO: Ei bine aici am avut parte de o adevărată provocare. Am vrut să ne încadrăm doar în două bagaje de mână, două trolere de cabină, având în vedere că aveam de luat doar haine de vară, ușoare și subțiri. Și nu a fost extrem de dificil însă într-un final tot s-au strâns destul de multe. Pentru prima oară am renunțat la a mai căra aparatul Avent după noi, știind din experiențele anterioare că rareori l-am folosit. În schimb am luat alte două lucruri voluminoase și anume monitorul și pachetul de scutece. Știm, scutece găseam și la destinație, însă din cauza unui episod foarte neplăcut de iritație severă după ce am luat scutece din Vancouver, am zis să suflăm și în iaurt. De altfel întotdeauna luăm scutece pe care le-am testat și folosit cu noi, ca să fim siguri că nu repetăm povestea aceea (ne-am luptat trei luni să treacă acea iritație și de atunci ne ferim să cumpărăm scutece de la destinație). Și apoi cremele de plajă pentru Alexei. Nu știm dacă avem o obsesie nejustificată legată de soare și pielea sensibilă a bebelușilor, însă întotdeauna am fost extrem de precauți. Și am vrut să avem întotdeauna creme de plajă cu spf 50+, creme de după plajă și de ce nu, un costum de baie special pentru bebeluși, cu protecție (nu îl folosim mereu însă atunci când simțim că este prea puternic soarele, îl îmbrăcăm). Am limitat cât de mult jucăriile luate, ca să nu umplem bagajul inutil și am ales să luăm o singură jucărie zdranganitoare și cărticica Mukibooks, pe care în continuare o folosește cu foarte mult interes și ne salvează în situații dificile (zbor, restaurant, aeroport). În rest, la capitolul haine, pentru noi am luat un singur set de haine pe zi iar pentru Alexei câteva salopete de bumbac în plus, să avem în caz că avea să se murdărească. Trusa de medicamente, foarte voluminoasă în mod normal, am redus-o semnificativ, luând doar câteva medicamente și renunțând la cutii (cu poză în telefon a prospectului în caz că aveam nevoie). Cosmeticele, al doilea cel mai voluminos lucru din bagaj, le-am pus în recipiente mici, de 100ml (avem niște sticlute mici, luate de la Primark) și astfel am reușit să diminuăm semnificativ spațiul în bagaj.

EN: Well this was a real challenge. We only had two carry on trolleys as we only had to carry summer clothes. It wasn’t difficult to have less luggage with us but in the end we managed to have pretty much stuff to carry with us. For the first time in our travels we did not take the Avent steamer, knowing from our previous experiences that we rarely use it. But we had two other voluminous things to carry, the baby monitor and the pack of diapers. We know, we could have found diapers at destination but due to a very unpleasant episode of severe irritation after buying diapers in Vancouver, we are now extremely cautious. We only take diapers that we’ve used and tested in our travels, just to be sure that the irritation won’t happen again (we fought three months to cure it after Vancouver and since then we never buy diapers at destination). And then the sun creams for Alexei. We honestly don’t know if we have an obsession with sun exposure and babies sensitive skin, but we’ve always been very careful. We always used SPF 50+, after sun creams and why not, a baby swimsuit with protection (we’re not using it all the time, only when we feel that the sun is too hot). We limited as much as possible the toys that we brought with us, as we didn’t want to fill the luggage with things that we didn’t use, so we only had a noisy toy and the quiet Mukibook – he is still attracted by this book which honestly saves us in difficult situations (flights, restaurants, airport). And when it comes to clothes, we only packet one outfit per day and for Alexei several extra cotton overalls in case we would have needed more. We significantly reduced the meds kit, in general quite voluminous, and we only took some of them, without packing (having the photo of the prospect in our phone in case needed). We packed the cosmetics, the second most voluminous thing in our luggage, in small little travel bottles (100ml) and that’s how we managed to have enough space in our small carry on luggage.







RO: Tot pentru a reduce pe cât posibil bagajul am ales să nu mai luăm atât de multe aparate foto cu noi. De obicei avem aparatul foto cu două obiective, GoPro-ul și uneori chiar și drona. Pentru toate acestea avem baterii, cabluri, încărcătoare astfel că bagajul “tehnic” este în general extrem de greu și de voluminos. Astfel că am vrut să încercăm pentru prima oară un aparat foto mai mic, un mirrorless Fujifilm X-T3 cu un obiectiv 18-55. De altfel de multă vreme ne gândeam dacă ar fi o idee bună să ne schimbăm întregul echipament foto pentru un aparat mirrorless așa că a fost ocazia perfectă să închiriem de data aceasta de la F64 și să testăm acest aparat în vacanța în Sardinia și Olanda. Vom scrie un articol dedicat despre experiența cu acest aparat, cert este că într-adevăr, din punct de vedere logistic a fost mult mai ușor, aparatul este mult mai micuț și mai compact decât DSLR-ul nostru.

EN: Also to reduce the luggage as much as possible we decided not to bring so much photo cameras with us. We usually have our camera with two lenses, the GoPro and sometimes even our drone. For all these we have batteries, cables, chargers so the “technical” luggage is usually heavy and voluminous. So for the first time we wanted to try a smaller photo camera, a Fujifilm X-T3 mirrorless with 18-55 lenses. For quite a while we were thinking that it might be a good idea to change our entire equipment with a mirrorless camera so this was a really good occasion to rent one from F64 and test it in our vacation to Sardinia and The Netherlands.  We will write a separate article about our experience with this camera, but one thing is for sure: from a logistical point of view it was definitely easier, this camera is smaller and more compact than our DSLR camera.

Cărucior / The stroller

RO: Deși avem deja căruciorul Babyzen Yoyo, special pentru călătorit, am ales să mergem în această vacanță fără el. De fapt, fără niciun fel de cărucior, ci doar cu sistemul de purtare. Și asta pentru că în Olanda aveam în cărucior la prietenii la care am stat iar în Sardinia ne-am gândit că l-am folosi foarte rar și că mai mult ne-ar încurca în locurile pe care voiam noi să le vizităm. Așa că am ales să fim cât mai light în ceea ce privește bagajul și lucrurile de cărat după noi și am folosit doar sistemul de purtare de la Isara, mai subțirel și mai potrivit pentru temperaturi ridicate. Și a fost o decizie foarte înțeleaptă, pentru că rareori l-am fi folosit în Sardinia, unde am stat în mare parte doar la plajă, iar atunci când vizitam un orășel, îl țineam de cele mai multe ori în brațe sau chiar mergea singur pe jos. Pentru că daaaaa, în această vacanță a început să meargă singur, fără să mai aibă temeri 🙂 Ba chiar de multe ori ni s-a întâmplat să plângă aparent fără motiv iar noi să nu înțelegem ce este în neregulă. Voia să meargă pe jos, să nu îl mai ținem deloc în brațe iar atunci când mergea ne împingea mâinile, ca să nu îl mai sprijinim 🙂 Astfel că ar fi fost aproape inutil căruciorul. În plus, în multe orășele existau fie foarte multe trepte, fie trotuare foarte înguste, și ne-ar fi fost destul de dificil să ne deplasăm cu un cărucior.

EN: Even though we already have the Babyzen Yoyo stroller, which is especially designed for travels, we have chosen not to take it with us. Actually, we only had our baby carrier with us in this trip. And that’s because in The Netherlands we had a stroller at our friends where we stayed and in Sardinia we thought that we will rarely use it and it might be actually harder for us to reach the places we wanted to visit having a stroller to carry. We wanted to have less things to carry so we only used our Isara baby carrier, which is perfect for higher temperatures. And it was a wise decision, as we would rarely used the stroller in Sardinia, where we mostly spent time at the beach. And when we visited a small town, we often carried him in our arms or he even walked by himself. Because yeeeees, in this trip Alexei started to walk! He sometimes even cried apparently with no reason and we did not understand why. He actually wanted to walk and he was disturbed by the fact that we were holding him in our arms and when we was actually on the ground he was pushing our hands so that we would not hold him 🙂 So a stroller would have been totally useless in these conditions. Besides, in most of the towns we’ve been to there were a lot of stairs or the sidewalks were very narrow so it would have been quite difficult with a stroller.

Mâncare/ Food

RO: În sfârșit, am ajuns în punctul în care mâncarea lui Alexei nu ne mai dă atât de multă bătaie de cap. Pentru ziua plecării am avut mâncare și gustări aduse de acasă, urmând ca în Sardinia fie să îi pregătim ceva la cazare (am stat într-o casă minunată, dotată cu absolut orice era necesar), fie să îi comandăm ceva la restaurante. Și spre norocul nostru, la orice restaurant pe care l-am încercat am găsit mâncare baby friendly, iar atunci când îi rugam să gătească fără sare, erau extrem de receptivi și înțelegători. Cel mai adesea i-am găsit legume variate la grătar, brânză, roșii cu ulei de măsline, ouă, supe și multe fructe. Nu i-am dat aproape deloc carne pe parcursul celor trei zile însă fiind atât de cald iar perioadă foarte scurtă, am considerat că nu este o problemă foarte mare (i-am dat însă proteine din alte surse). În excursia această a mâncat mai bine decât oricând, cu poftă și cu foarte multă curiozitate de a încerca absolut tot ce mâncăm și noi, și credem că datorită faptului că eram un grup mare iar mesele erau un adevărat eveniment al zilei. Alegeam mereu restaurante deosebite, cu priveliști frumoase și mâncare foarte bună și eram cu toții extrem de încântați, stând la masă și mâncând în același timp. Văzându-ne pe toți atât de interesați de mâncare, voia să ne imite întru totul. Ba chiar a vrut și a reușit să mănânce de câteva ori singur, uneori chiar și cu lingurița 🙂 Astfel că faptul că era sigurul copil într-un grup atât de mare de adulți l-a făcut să se simtă… om mare și să vrea să facă cât mai multe lucruri ca noi. În fiecare seară am încercat câte un restaurant nou, le lăsăm aici ca inspirație în caz că mai avem părinți călători care vor ajunge curând în Sardinia. În prima seară am încercat restaurantul Îl Portolano din Porto San Paolo, chiar pe marginea apei, cu o priveliște demențială către insula Tavolara și mâncare delicioasă (brânza burrata, caracatița și gnocchi cu sos pesto erau pur și simplu delicioase)!! A doua seară am încercat un restaurant din centrul orașului Olbia, numit Officina del Gusto. Inițial credeam că va fi oarecum o țeapă turistică, prețurile fiind cam mari, însă mâncarea era absolut delicioasă (spaghetele cu sos de trufe erau incredibil de bune, la fel și tagliatelele negre cu carne de crab). Mai aveam pe listă și restaurantul Mint Julep din Olbia (cocktail bar și pizza) însă nu am mai apucat să ajungem. Iar în ultima seară am încercat restaurantul Il Pomodore din orășelul Porto Rotondo, renumit pentru pizza (și pe bună dreptate, pizza era fabuloasă!).

EN: We’re finally in that stage where Alexei’s meals are no longer a pain in the neck. For the departure day we prepared his meals and snacks from home, but in Sardinia we either prepared him something at the AirBnB accommodation (we stayed in a gorgeous house that had everything we needed), or ordered him something at the restaurants where we ate. And luckily, every restaurant we tried had baby friendly food and when we asked for food without salt, they were extremely empathic and always helped us with any request we had. We usually ordered him various grilled vegetables, cheese, tomatoes with olive oil, eggs, soups and lots of fruits. During our four days stay in Sardinia we did not feed him meat but considering the fact that it was a short stay we thought that it will not be a big issue (but we gave him proteins from other sources). In this trip he actually ate better than ever, he was greedy and curious to try absolutely everything we were eating and we think that was because we were a big group and the meals were a real event of the day. We were always choosing interesting restaurants, with nice views and good food and we were all extremely happy, all staying at the table at the same time and eating all together. Seeing us so interested in food, he wanted to imitate us and reproduce our actions. He even wanted and succeeded to eat by himself several times, sometimes even with his own spoon 🙂 Thus, the fact that he was the only child in such a big group of adults made him feel like… a grown-up and wanted to do everything we were doing. Each evening we tried a new restaurant, we will leave them here as inspiration for other traveling parents that will soon visit Sardinia. In the first evening we tried Il Portolano restaurant from Porto San Paolo, right on the beach, with a gorgeous view towards Tavolara island and absolutely delicious food (the burrata cheese, the squid and those pesto gnocchi were absolutely delicious)!! The second evening we tried a restaurant from Olbia’s town center, called Officina del Gusto. We initially thought that it will be a touristic trap as the prices are a bit high, but the food was amazing (the spaghetti with truffle sauce were so good, as well as the black tagliatelle with crab meat). We also had Mint Julep restaurant on our list, also in Olbia (cocktail bar and pizza) but we did not manage to get there. In our last evening in Sardinia we tried Il Pomodore restaurant from Porto Rotondo, renowned for pizza (and yup, the pizza was fabulous!).

Cazare / Accommodation

RO: Am fost un grup de opt persoane astfel că am închiriat o casă superbă de pe Airbnb, cu priveliște demențială către insula Tavolara. Avea suficiente camere, o curte imensă, o terasă spectaculoasă și priveliștea… nu putem spune suficient de mult și de clar cât de minunată era priveliștea! În fiecare dimineață ne trezeam bându-ne cafeaua cu un răsărit genial, absolut genial! Singura problemă avută la această cazare a fost lipsa aerului condiționat (pe care noi am simțit-o din plin la canicula de peste 40 de grade din Sardinia).

EN: We were a group of eight persons so we rented a gorgeous Airbnb house, with an amazing view towards Tavolara island. It had enough rooms for all of us, a big courtyard, a spectacular patio and the view… we can’t express in words how gorgeous the view was! Every morning we were having our coffee watching a stunning sunrise, absolutely stunning sunrise! The only problem we had with this view was the lack of air conditioning (which affected us quite badly considering the 40 degrees heat in Sardinia).

Plaje / Beaches

RO: Se spune că Sardinia este un Paradis al plajelor. Și se spune bine! Sunt nenumărate plaje absolut demențial de frumoase, cu ape turcoaz și peisaje superbe, deloc previzibile. Există plaje cu facilități, cu baruri, șezlonguri, parcare și locuri de stat la umbră, cum este spre exemplu faimoasa plajă Brandinchi, însă există la fel de multe plaje complet ascunse de ochii turiștilor, care de multe ori apar doar pe Google Maps și nicidecum în ghidurile turistice (cum ar fi plaja Tre Sorele din apropierea cazării noastre). Acestea însă nu sunt neapărat potrivite pentru cei care călătoresc cu bebeluși, pentru că de multe ori nu au deloc umbră sau facilități. Ce ar fi însă bine de punctat este faptul că în timpul zilei este extrem, extrem de cald și umiditatea foarte mare. Și chiar dacă am fost extrem de precauți (am avut mereu umbrelă, cremă cu protecție, costum cu spf 50 pentru Alexei și întotdeauna pălărie cu boruri foarte largi care să îi acopere și fața și umerii), într-una din zile a avut un început de insolație și nu s-a simțit foarte bine. Și-a revenit însă foarte repede și am avut grijă să îl hidratăm cât mai bine (apă și săruri Hidrasec). Sunt atât de multe plaje frumoase în Sardinia că este aproape imposibil să recomandăm în mod special unele anume. Toate cele trei plaje pe care le-am văzut în scurta noastră vacanță în Sardinia au fost superbe. Și cu siguranță toate plajele din nordul Sardiniei sunt cel puțin la fel de frumoase. Noi am fost la plaja Spiaggia di Porto Ferro, plaja Tre Sorele de lângă cazare și plaja faimoasă Spiaggia Brandinchi.  

EN: People say that Sardinia is a real Paradise when it comes to beaches. And they are so right! There are plenty of beautiful beaches with turquoise waters and amazing, totally unpredictable views. There are beaches with all kind of facilities, with bars, beach beds, parking and places with natural shade (for instance the famous Brandinchi beach has it all), but there are also beaches that are hidden from the crowds, which you can usually found only on Google Maps and not in the touristic guides (for instance Tre Sorele beach close to our accommodation). But these are not so suitable for those who travel with babies as they don’t have shade or facilities. What is worth mentioning is the fact that during the day it is extremely hot and humid. Even though we’ve been very cautious (we always had an umbrella with us, sun cream, SPF swimsuit for Alexei and large hat to cover his face and shoulders), one day he had a short episode of sunstroke and didn’t feel too well. But he was quickly back on his feet and we were careful to hidrate him as much as possible (water and salts). There are so many beautiful beaches in Sardinia that it is almost impossible to recommend some of them as being the greatest. All the three beaches we’ve seen in our short visit to Sardinia were gorgeous. For sure all the beaches in northern Sardinia are equally beautiful. We’ve been to Spiaggia di Porto Ferro, Spiaggia Tre Sorele close to our accommodation and the famous Spiaggia Brandinchi.

 Mașină și Scaun de mașină / Rental car and car seat

RO: Mașină de închiriat este cam… obligatorie în Sardinia. Fără mașină ar fi foarte greu de explorat insula și chiar ar fi păcat, pentru că sunt foarte multe locuri superbe care merită văzute. Noi am fost un grup de opt persoane așa că am avut două mașini (închiriate de la Hertz). Cu scaunul de mașină a fost însă mai problematic, și asta pentru că știam că vom fi în Sardinia în plin sezon, iar compania de închirieri era foarte, foarte aglomerată în această perioadă. Ni se spusese că este foarte probabil să nu aibă scaune de mașină disponibile, mai ales rear-facing cum tot insistăm noi să folosim (nu am fi vrut să folosim front facing pentru că nu vrem să creăm un precedent și apoi să își dorească să stea întors) și chiar ne era foarte teamă să riscăm. Așa că am împrumutat o scoică Nuna, și am verificat înainte să fie o scoică mai mare, potrivită pentru maxim 13kg (Alexei are 10kg), iar centurile să îl mai cuprindă încă, fără să îl strângă prea rău (cea Graco pe care o avusesem în primele luni îi era mică). Ne-am descurcat onorabil cu aceasta, singura problemă a fost faptul că nu prea vedea nimic afară iar lucrul acesta îl frustra destul de mult. Și pentru că stăteam în spate, chiar lângă el, pe scaunul din mijloc de pe banchetă (era patru persoane plus scaunul lui Alexei în mașină), era deseori plângăcios și voia fie în brațele mele, fie la sân. Dar pentru că drumurile între diversele locuri pe care le vizitam nu erau foarte lungi, am reușit să îl ținem ocupat cu povestit, jucat și vorbit întruna.

EN: Rental car is quite… mandatory in Sardinia. Without a car it would be very hard to explore the island and it would actually be a pity because there are lots of gorgeous places that are worth seeing. We’ve been a group of eight persons so we had two cars (rented from Hertz). it was quite a problem with the baby car seat as we’ve been in Sardinia during full season and the rental company had all its cars already booked. We’ve been told that they might not have available baby car seats, especially rear facing car seats as we insist using (we don’t want to use front facing car seats yet as we don’t want Alexei to get used with this position) so we didn’t want to risk. So we borrowed a Nuna infant car seat, we just checked to be a bigger one, suitable until 13 kg (Alexei is now 10kg) and we checked that the seat belts were still good for him (the old infant car seat we had from Graco was already too small for him). In the end it was quite ok with the Nuna infant car seat, the only problem was the fact that he couldn’t see anything on the window and this was quite frustrating for him. And because I was on the middle backseat, right next to him (we were four persons plus Alexei in the car) he was often cranky and either wanted to be hold in my arms or breastfed. But because the distances between the places we’ve visited weren’t so long, we managed to keep him busy with stories, playing and talking.

Itinerariu / Itinerary

RO: Am stat foarte puțin în Sardinia și scopul excursiei nu a fost neapărat să vedem toată insula ori să alergăm după locuri de vizitat. Am vrut să petrecem timp cu prietenii noștri din Canada, așa că itinerariul nostru a fost unul foarte relaxat. În prima zi ne-am plimbat pe străduțele din Alghero, urmând ca înspre seară să vedem apusul de pe plaja Spiaggia di Porto Ferro, o plajă renumită și foarte aglomerată, dar cu o priveliște superbă. E o adevărată problemă cu locurile de parcare la plajele cunoscute din Sardinia, mai ales în plin sezon. Și chiar nu se poate parca haotic, sau cei care o fac, riscă să fie amendați. Am văzut extrem de multe amenzi în bordul mașinilor (29 euro), așa că am încercat întotdeauna să parcăm doar unde era clar că este parcare amenajată, chiar dacă asta însemna să mergem mai mult pe jos până la plajă. A doua zi am petrecut jumătate de zi la o plajă din apropierea cazării, Tre Sorele, urmând că seara să ne plimbăm prin orășelul Porto San Paolo. A treia zi am mers la plaja Brandichi și seara în orășelul Olbia, iar în ultima zi noi am petrecut jumătate de zi leneșă, la cazare, în curtea casei, în vreme ce restul grupului a fost la plaja Porto Istvana, iar seara ne-am reunit cu toții ca să ne plimbăm în Porto Rotondo, cel mai drăguț oraș din cele pe care le-am văzut. Sunt însă extrem de multe locuri superbe de văzut în Sardinia, vom vorbi despre acestea într-un articol separat.

EN: We didn’t stay much in Sardinia and the purpose of this trip wasn’t to visit the entire island. We just wanted to spend time with our friends from Canada so we had a relaxed itinerary. In the first day we walked on the streets of Alghero and in the evening we’ve seen the sunset on Spiaggia di Porto Ferro, a very famous and crowded beach, but with a gorgeous view. It is a real problem with parking places at the famous beaches in Sardinia, especially during high season. And it is strictly forbidden to park chaotically, and those that are doing it, risk to be finned. We’ve seen so many fines on the cars (29 euros) so we tried to always park where parking was allowed, even though that involved walking quite a lot to get to the beach. the second day we’ve spent half of the day at a beach close to our accommodation, Tre Sorele beach and in the evening we walked a bit in the nearby town of Porto San Paolo. The third day we’ve been to Brandinchi beach and in the evening in Olbia town, and in the last day we’ve spend a chill day in the courtyard of our house while the rest of the group went to Porto Istvana beach. In the evening we all reunited to walk around Porto Rotondo town, probably the cutest town we’ve seen in Sardinia. There are so many gorgeous places to see in Sardinia, but we will talk about them in a separate article.

Provocări / Challenges

RO:  De departe, cea mai mare provocare a acestei excursii a fost să încercăm să ne adaptăm programului întregului grup, având în vedere că noi eram singurul cuplu cu un bebeluș. Și poate părea că nu este așa mare lucru să planifici din timp întreaga zi, însă a fost o adevărată provocare. La fel cum obișnuiam și noi înainte de Alexei, în vacanțe nu aveam chiar un program bătut în cuie și de multe ori eram spontani, ne decideam pe ultima sută de metri unde și ce vrem să facem. Acum însă, este destul de dificil să fim spontani, pentru că trebuie să știm întotdeauna unde vom fi când Alexei trebuie să doarmă și să mănânce, să avem întotdeauna cele necesare după noi (mâncare suficientă, sistemul de purtare pentru a-l adormi, jucării, scutece, șervețele, apă etc) și să planificăm întreaga zi până în cel mai mic detaliu. Evident, putem să nu o facem, însă trebuie să ne asumăm că va fi mai dificil, atât pentru Alexei cât mai ales pentru noi. Apoi, mersul la plaje mai remote poate fi destul de stresant pentru noi, știind că nu putem sta în mijlocul zilei cu Alexei în soare, având o mulțime de task-uri părintești (dat cu cremă, avut grijă să nu facă insolație, să nu fie prea rece apa mării, să nu îl piște țânțarii, să nu se strice mâncarea dacă stă prea mult în soare etc – părinții de copii mici sigur ne înțeleg paranoia :D). Și în final, programul general al zilei și ora de culcare a lui Alexei. Acesta este într-adevăr un lucru pe care ni l-am asumat și nu putem avea niciodată pretenția ca cineva să ne înțeleagă, mai ales când este vorba de vacanță. Alexei obișnuiește să se culce seara pe la 7:30, cel târziu 8:30, aceasta este ora lui normală de culcare. Astfel că ieșirile la restaurant seara erau destul de challenging, pentru că trebuia să îi decalăm destul de mult ora de somn, iar el ajungea să fie uneori de-a dreptul extenuat iar apoi îi era foarte, foarte greu să adoarmă. Practic, era stimulat excesiv și nu se odihnea la fel de bine ca atunci când îi respectăm rutina zilnică de somn. Deși aveam întotdeauna sistemul de purtat cu noi, seara era foarte greu să îl adormim (de fapt imposibil) când în jur era agitație, lume multă, lumini sau muzică. Însă pentru că era vorba doar de câteva zile, am considerat că nu este o problemă foarte mare să îi dăm peste cap puțin programul, și într-adevăr nu a fost, iar după cele câteva zile s-a întors la programul lui clasic de dormit. Apoi, cea de-a doua mare provocare a fost mersul lui Alexei 🙂 Începuse să meargă cu două zile înainte de plecarea noastră și chiar dacă era extrem de drăguț și adorabil încercând să facă primii săi pași, a fost extrem de solicitant 🙂 Practic eram mereu în alertă să nu cadă și să nu se lovească. Și chiar fiind extrem de precauți, a reușit să cadă pe spate, pe piatră cubică, lovindu-se la cap. Era de ajuns o singură secundă de neatenție pentru a se lovi foarte tare, și nu, nu suntem genul de părinți care vor să își țină copilul în puf însă credem că pentru moment, neștiind să cadă, se poate accidenta foarte rău. Așa că vrem să prevenim căzăturile până se mai stabilizeaza mersul și devine mai sigur pe el. În rest, parcă nu am mai simțit atât de multe provocări ca alte excursii. Pur și simplu ne-am obișnuit să fim mai liniștiți și să luăm lucrurile ca atare. Și cum am mai spus-o și în alte articole, încercăm să avem așteptări cât mai realiste legate de excursiile noastre, să nu ne mai facem planuri mărețe pe care nu putem să le respectăm și să nu ne mai frustrăm inutil când ceva nu iese așa cum ne așteptăm.

EN: By far, the biggest challenge of this trip was to try to adapt to the schedule of the entire group, considering the fact that we were the only couple with a baby. And it might not seem such a big deal to plan the entire day beforehand, but it really was a challenge for us. Before Alexei, we did not have a strict schedule in our vacations and we were often spontaneous, deciding on the homestretch what to do and where to go. But now, it is very hard for us to be spontaneous, so we always have to know where we will be when Alexei needs to sleep or eat, we always have to have everything that we might need with us (enough food, the baby carrier so that we can put him to sleep, toys, diapers, napkins, water etc) and we definitely need to plan the entire day in detail. Of course, it is possible not to do all these, but we just have to assume the fact that it will be harder for Alexei but especially for us. Then, going to remote beaches can be quite stressful for us, knowing that we cannot stay with Alexei on the beach in the middle of the day, having a lot of parenting chores (using sun cream, avoiding heat strokes, taking care that the sea water is not too cold, taking care not to be beaten by mosquitoes, taking care that the food is still good after staying in the sun etc – parents with small babies definitely understand our paranoia :D). And in the end the general schedule of the day and the bedtime for Alexei. This is indeed a thing that we assumed and we cannot ask for someone to understand, especially during vacation time. Alexei usually goes to sleep at 7:30 in the evening, 8:30 the latest, this is his normal bed time. So going out at the restaurant in the evening was quite challenging because we had to delay his normal bedtime, he was often exhausted and it was very hard for him to fall asleep. Basically he was over stimulated and could sleep as well as he does when we follow his normal daily routine. Even though we always had our baby carrier with us, in the evening it was very hard to put him to sleep (actually quite impossible) when around us was too much noise, lots of people, lights and music. But because it was just for a short period of time, we considered it wouldn’t be such a big issue. And it wasn’t, soon after our return he was back to his normal sleeping schedule. Then, the second biggest issue was Alexei’s walking 🙂 He started to walk two days before our departure and even though he was extremely cute and adorable trying to make his first steps, it was very demanding 🙂 Basically we were always careful not to fall and not to get hurt. And even though we’ve been so cautious, he managed to fall on the back, on cobbletone, and hurt his head. A second of negligence was enough so that he can hurt himself quite badly, and no, we’re not that type of parents that want to over protect their child, but we believe that for the moment falling can be quite dangerous (as he doesn’t know how to fall yet). So we want to avoid falling as much as possible, until he is able to walk better. Beside all these, we didn’t feel that we had so many challenges as we had in previous trips. We just got used to be more relaxed and take things as they are. And as well as we said it in other articles, we try to keep our expectations as realistic as possible, we avoid making big plans that we cannot complete and we try not to get frustrated when things don’t turn as expected.