Dupa ce am participat la cincisprezece tururi cu autorulota organizate de Manu si Razvan, Joy2wander, ne-am luat inima in dinti si am indraznit sa organizam si noi un tur. Ideea noastra a fost sa facem o iesire de “incepatori”, cu familii care nu au mai fost niciodata cu autorulota (sau de foarte putine ori), care nu s-ar incumeta sa mearga singuri intr-o astfel de experienta si carora le-ar placea o mica aventura ghidati de noi. Nu am vrut sa includem mai multe puncte de vizitat pe traseu, mai multe opriri sau petrecut noaptea in afara campingurilor, pentru ca am vrut ca focusul sa fie pe atmosfera de grup, de comunitate mica stransa in camping.

Si ne-am inspirat din propria noastra experienta. Pentru ca in urma cu sapte ani si noi am inchiriat o autorulota pentru prima oara. Singuri. Ne tenta de foarte mult timp sa vedem cum e sa mergem cu autorulota, daca ne-am descurca, daca ne-ar placea modul acesta de a calatori. Si chiar daca citisem tot felul de experiente si primisem sfaturi ca prima calatorie cu autorulota sa fie una mai… “cumintica”, am decis sa ne aventuram intr-un road trip de doua saptamani in care aveam de gand sa facem turul Romaniei. Si acum ma bufneste rasul cand imi amintesc cat de convinsi eram noi ca aveam sa ajungem peste tot prin tara, cu cate usurinta credeam ca ne vom deplasa si cat de mobili ne vedeam noi la acel moment (desi calatoream cu un toddleras de doi ani si patru luni la acel moment). Realitatea a fost… un pic diferita. “Turul Romaniei”, cum credeam noi ca ca fi acea excursie, s-a scurtat semnificativ iar vacanta a fost redusa cu patru zile. Pentru ca… nu mai puteam! Si nici nu mai voiam sa continuam traseul. Am mers singuri, doar noi trei, am omis foarte multe aspecte logistice (ca orice incepator) si am facut cateva greseli care ne-au facut sa ne stresam mai mult decat sa ne relaxam si sa ne bucuram de vacanta. Asa ca ne-am resemnat cu gandul ca mersul cu autorulota pur si simplu nu este pentru noi. Ne-am gandit ca suntem prea comozi, sau prea nepriceputi sau poate chiar prea “pretiosi” pentru viata de camping.

La cativa ani dupa, i-am cunoscut pe Manu si Razvan prin niste prieteni comuni care ne-au chemat intr-un tur organizat de ei. Sincera sa fiu, am mers de dragul prietenilor, cu asteptari foarte joase. Dar… avand in vedere faptul ca urma sa petrecem timp cu prietenii nostri, nici nu mai conta in ce fel aveam sa il petrecem. Asa ca am mers. Un weekend la mare. Alexei avea aproape 4 ani iar Anastasia 9-10 luni si in ciuda faptului ca erau atat de micuti copiii (si logistica mai multa si mai grea), iesirea aceea a fost inceputul pasiunii noastre pentru calatorit cu autorulota. Am prins o vreme groaznica, a plouat si a fost frig (am mers tot in aprilie), daaaar petru ca am fost sapte autorulote (toate cu familii cu copii), experienta a fost complet diferita. Am stat mult impreuna, am cunoscut oameni noi, am avut ajutorul celor mai experimentati cu autorulotele, am impartit din sarcini, ne-am ajutat, copiii au stat foarte mult afara, jucandu-se impreuna (prin urmare noi, adultii, am avut timp de vorba si relaxare). Iar asta a schimbat fundamental ideea de a merge cu autorulota.

Si iata-ne, la patru ani distanta, am mers de cincisprezece tururi de grup Joy2wander, in Romania sau in afara tarii (Norvegia, Grecia de doua ori, Dolomiti, Elvetia), am fost de nu mai stiu cate ori la un pas de a ne cumpara propria noastra autorulota iar acum… incepem timid sa organizam noi tururi impreuna cu cei din comunitatea noastra, care isi doresc sa testeze un pic cum e calatoritul asta cu autorulotele.

Iar acesta a fost primul. O iesire de weekend prelungit (vineri-duminica) pana la Bran. Am stabilit un punct comun de intalnire si am plecat cu totii in caravana (asa cum procedam de altfel si cand mergem cu Manu si Razvan). Am ales sa stam la un camping care ne-a placut foarte mult, unde am stat acum doi ani: Heaven Camping Bran. Un traseu suficient de scurt cat sa nu oboseasca soferii si nici sa plictiseasca copiii in spate (aproximativ trei ore de condus). Si un camping cu conditii bune, cu baie nesperat de frumoasa pentru un camping, foisor mare pentru luat masa sau pur si simplu stat si spatiu mare de joaca si alergat pentru copii (chiar si doi iepurasi langa locul de joaca, pe care copiii ii puteau hrani). Daca am fi prins vreme insorita am fi putut sa ne bucuram si de frumoasele hamace din copaci (care ne-au atras pe noi prima oara cand am venit in acest camping).

Am vrut sa fie un grup destul de restrans, pe care sa il putem gestiona usor (ne-am inchipuit ca vor fi multe intrebari, multe ocazii in care participantii aveau sa ne ceara ajutorul – insa nu a fost deloc cazul, la urmatorul ne vom incumeta sa marim putin numarul de autorulote). Asa ca ne-am strans zece autorulote in total. Noua rezervate prin Joy2wander si o autorulota personala. Un grup cu familii cu copii destul de micuti (maxim 8-9 ani), cu varste apropiate. A fost un noroc incredibil ca s-a nimerit sa fim asa, pentru ca pur si simplu nu am simtit ca am avut copii weekendul acesta. Au petrecut ambele zile stand afara, jucandu-se de parca se stiau de o viata. S-au simtit atat de bine si s-au imprietenit atat de usor incat la finalul weekendului s-a lasat cu plansete si suparari. Niciunul dintrei nu isi dorea sa plecam sau sa se desparta. Ceea ce… poate fi catalogat drept un weekend de succes, nu? 🙂

Pentru noi logistica primei experiente cu autorulota a fost coplesitoare. Erau prea multe de facut. Despachetat autorulota in fiecare locatie, pus masa, scaunele, covorasul de exterior, gatit pentru fiecare masa, spalat dupa fiecare masa, strans tot “ansamblul” in fiecare zi si plecat mai departe. Am vrut sa nu existe atat de multe de facut la aceasta prima iesire cu autorulotele. Asa ca am preferat sa organizam impreuna cu cei de la camping si mesele pentru participanti. Am avut o cina (gratar, cartofi prajiti la ceaun si clatite cu dulceata) si un pranz (gulas si papanasi), gatite acolo, in camping. Astfel incat sa ramana de gatit doar micul dejun si o cina. Poate ca pare un pic cam prea “resort-ish” pentru un camping sa ia mesele incluse, insa momentele acelea au fost cele care au sudat grupul nostru. Pentru ca am stat cu totii impreuna la masa, am vorbit mult si ne-am imprietenit. Iar la singura cina pe care a trebuit sa o pregatim noi am unit toate mesele de camping din fiecare autorulota, am facut o masa imensa, am gatit paste (una dintre familiile participante a avut doua aragaze exterioare deci tot gatitul s-a facut afara) si am stat la masa si mai ales la vorba pana seara tarziu.

Am prins o vreme CUMPLITA. Stiam ca va ploua, insa am sperat pana in ultimul moment ca va ploua… un pic. Ziua de vineri a plouat incontinuu, de cum am venit, pana a apus soarele. Plouase si cu o zi inainte la fel, asa ca pamantul era ingrozitor de imbibat cu apa. Ne-a fost teama ca vom ramane impotmoliti cu autorulotele. Lucru care de altfel s-a si intamplat, insa la plecare. In ciuda faptului ca iesise soarele si parea ca pamantul se usuca destul de rapid, in momentul in care am incercat sa iesim din camping patru dintre autorulote au ramas blocate in noroi. A fost nevoie de o platforma cu troliu ca sa putem iesi din camping, de mult impins si de hainele facute varza :)) Daaar a fost o experienta in sine, si pentru noi adultii, dar mai ales pentru copiii fascinati de tot procesul.

Din fericire am avut in grup familii mai bine pregatite si mai dotate decat noi, care au venit cu cateva accesorii foarte utile situatiei in care ne aflam (cu ploaia abundenta). Am avut patru corturi de exterior sub care am putut sa ne adapostim si sa facem un “sediu central” al campingului, unde ne puteam strange cu totii. Pe cat de enervanta a parut ploaia, pe atat de mult ne-a ajutat sa stam la povesti impreuna, lucru pe care o vreme insorita cel mai probabil ca nu ar fi reusit sa il faca (pentru ca fiecare familie ar fi stat cel mai probabil separat, la autorulota sa).

Pentru copii vremea a fost partea cea mai distractiva a acestei iesiri, Au fost bine echipati cu seturi de ploaie si cizme de cauciuc (si acum multumesc astrelor si inspiratiei de moment ca am pus acele seturi in portbagaj pe ultima suta de metri) si au stat efectiv toata ziua afara. De cand se trezeau (la maxim 8, am prins un grup de copii foarte matinali) pana seara la 9 cand se culcau, au stat numai si numai afara. In balti, in noroaie, pe camp, la locul de joaca, au fost incontinuu afara, fara sa ii deranjeze catusi de putin frigul sau ploaia.

Legat de costuri, inchirierea autorulotei pentru cele trei zile (vineri-duminica) a fost 520 de euro, pretul campingului a fost de 160lei pe noapte de autorulota (deci 320 lei) iar costul meselor a fost 80lei de adult si 50lei de copil peste 5 ani. S-a adaugat costul combustibilului (aici variaza un pic in functie de masina primita, pentru noi a fost aproximativ 350lei).

Fiecare familie participanta a primit cateva daruri de la cativa colaboratori care au vrut sa ne sustina aceasta prima experienta cu autorulotele: Freshful (care ne-a oferit “esentiale” pentru weekend), Sammills (paste, de nelipsit zicem noi, intr-o iesire cu autorulota), CorneliaOliveOil (ulei de masline, masline si miere de portocale), Unison (crema de nuci si mix pentru terci pentru mic dejun rapid), Gadal (ceaiuri) si Corcova (vin). Copiii au primit si ei cate un pachetel de la Dacomag (cu caiet, creioane, stickere si crafturi, bune pentru drum), Editura DPH (o cartica “calatoriceasca”), Catenlunasinstele (jocuri potrivite pentru camping, borcane de insecte si lupe pentru copii) si Minilama (cate o carticica Usborne). Le multumim, pentru ca datorita lor iesirea noastra de weekend a fost mai frumoasa 🙂

Si acum ca am prins putin curaj, ne vom incumeta sa mai organizam si alte astfel de tururi. Am deja locatia in minte, cred ca am putea incerca si o experienta off camping 🙂 Da, e mai complicat cu logistica, e nevoie de mai multa atentie la resursele autorulotei, dar poate ca fix asta e farmecul unei iesiri cu autorulota. Nu vrem sa le fie prea usor participantilor se pare. Prima oara i-am dus in ploaie si namol, a doua oare fara curentul, apa si toaletele unui camping. A treia oara sunt curioasa daca ni se mai alatura cineva! Glumesc desigur, toate acestea sunt parti firesti ale unei experiente cu autorulota. E ideal sa avem vreme buna, campinguri frumoase si fotogenice (exista, chiar multe), insa realitatea experientelor cu autorulota este ca imprevizibilul este singura certitudine. Iar asta ne forteaza sa ne adaptam, sa ne bucuram de fiecare situatie si gasim solutii.

Multumim Joy2wander ca ati avut incredere in noi sa facem acest tur! Acum sa-l pregatim pe urmatorul 🙂