Incep sa scriu in zbor, desi abia reusesc sa pun laolalta trei fraze. De oboseala, de foame, de anxietate ca zborul are sa ne fie lung si greu, nici nu stiu exact de ce mi-e greu sa leg cateva cuvinte in scris. Intelept ar fi sa profit de acest prim moment de liniste din zbor, la aproape trei ore de la decolare, cand micii mici in sfarsit dorm (de fapt doar unul dintre ei, celalalt inca se lupta cu stoicism sa isi tina ochii deschisi pentru ca stim deja, el nu doarme niciodata) si sa atipesc impreuna cu ei (ea :D). Insa imi place atat de mult ritualul acesta de zbor pe care il aveam inca de la inceputurile noastre in ale calatoritului, incat mi-e greu sa renunt la el. Cu un copil pe brate (si pe o jumatate de picior indoit, ce sta sa amorteasca), cu capul sprijinit de hublou si tastand pe telefon cu degetele de la o singura mana, incep jurnalul nostru de calatorie din Gran Canaria, povestind cum ne-a fost prima zi.

Zborul era planificat pentru ora 14:40, relativ ok pentru somnul copiilor, daca aveam sa ne pregatim si organizam cum trebuie. Pentru Anastasia ar fi fost foarte greu sa reziste pana la acea ora si sincera sa fiu, avand experientele anterioare cand am testat scenariul epuizarii inainte de zbor (care de fiecare data a esuat lamentabil), as fi preferat sa stea treaza intregul zbor decat sa urcam cu ea extrem de obosita. In cazul copiilor nostri (amandurora, si Alexei a fost la fel), niciodata nu a functionat suprastimularea si epuizarea inainte de zbor, ca mai apoi sa doarma tot timpul calatoriei. Daca am urcat cu ei obositi, zborul a fost un calvar. Asa ca am preferat sa ii impart somnul Anastasiei (doarme o singura data pe zi) in doua, cu un somn rapid de 30 minute la ora 10 (cand se trezesc la 6:30, ora 10 pentru un prim somn este numai buna) si apoi cu planuri marete de a o adormi in avion, imediat dupa decolare. Sigur ca planurile nu au fost asa cum ni le-am conturat, dar… nu au fost nici foarte rele. In primul rand tot avionul era plin de copii mici, mai mici decat Anastasia. Cand stii si vezi ca multe alte persoane sunt in aceeasi situatie cu tine, pare mult mai usor de indurat orice greutate. Asa ca ne-am inarmat cu multa rabdare si ne-am propus sa incercam pe cat posibil sa ii tinem pe micuti ocupati si captivati. Plan bun, ne-a functionat de fiecare data pe zborurile scurte, de maxim 2-3 ore, insa acum ne-a fost tare greu sa ii adormim 🙂 Abia la trei ore dupa decolare a adormit Anastasia, cu multe, foarte multe straduinte, si a dormit pentru o ora si jumatate. In orice caz, cu sau fara somn, a fost un zbor gestionabil, fara momente tensionate. Ce inseamna motivatia de a ajunge intr-un loc nou, induram orice greutate :)))

Am ajuns cu 40 de minute mai devreme decat era planificat (ceea ce ne-a entuziasmat tare mult, sperand ca vom rezolva mai rapid si cu masina de inchiriat si vom ajunge mai devreme la cazare). Nici nu putea fi mai fals si mai gresit acest gand 🙂 Dupa ce am iesit din avion am vazut ca ajunsesera mai multe avioane in acasi timp, asa ca la controlul de pasapoarte era o coada infernala. Romani si britanici, sute de persoane asteptau la cele doua ghisee de control de pasapoarte (exista si control electronic de pasapoarte insa doar pentru persoanele peste 18 ani, familiile cu copii nu pot trece pe acolo). Asa ca am asteptat aproximativ o ora la pasapoarte. La inchirieri de masini a fost exact cum ne-am asteptat: infiorator de aglomerat. Doar la Cicar este situatia aceasta, la celelalte companii era complet gol, pentru ca sunt cea mai renumita companie de rental, cu cele mai bune preturi si cele mai bune conditii de inchiriere (ofera inclusiv scaune auto pentru copii in pretul inchirierii masinii, ceea ce la mai toate celelalte companii se plateste separat). Insa pentru acel asteptat de aproape doua ore ca sa ne luam masina, cu doi copii mici extenuati dupa un zbor de sase ore… Cicar nu e cu siguranta in topul preferintelor mele (la o saptamana dupa ce am fost noi au fost si alti prieteni in Gran Canaria, au gasit aceeasi coada infernala dar au aflat ca la 300 de metri de biroul acesta mai exista un alt birou Cicar la plecari nationale, unde era o coada mult, mult mai mica – vom sti data viitoare). In orice caz, dupa decolare ne-a luat aproape la fel de mult timp sa ajungem la cazare cat ne-a luat sa ajungem in Gran Canaria. O ora la pasapoarte, doua la masina, o ora de condus de la aeroport pana in Agaete. Am ajuns franti.

Cazarea noastra era intr-un complex rezidential de langa Agaete, un complex de case, pe care l-am ales in primul rand pentru spatiu (Andrei avea sa mai si lucreze din vacanta aceasta si avea nevoie de o camera unde sa se poata concentra), apoi pentru pretul foarte bun (80 euro pe noapte) si in final pentru tot felul de utilitati (bucatarie in principal, ca sa le putem gati copiilor). Am observat insa ca ceea ce se spune despre vreme de pe insula este complet adevarat. In nord vremea chiar e mai rece si mai ploioasa in vreme ce in sud e mai cald si mai senin (noi am stat in nord-vest). In ultima noastra vacanta (din Cipru) am preferat sa stam la hotel si recunoastem ca ne-a fost extrem de comod sa avem masa si curatenia asigurate zi de zi. De data aceasta am preferat casa prin Airbnb cel mai probabil pentru ca asa aveam noi conturata imaginea unei vacante in Canare: la o casa mare, cum am fost si in Fuerteventura anul trecut.

Ziua 1, duminica, 22 ianuarie 2023:

Micutii mici au adormit la ora 22 (ora locala, ora 00:00 pentru ora din Romania) si vazandu-i cat erau de obositi, eram siguri ca a doua zi se vor trezi mai tarziu, gata adaptati pentru fusul orar de Canare, cu doua ore in urma Romaniei. Cum nu se poate mai eronat 🙂 S-au trezit la ora lor normala din tara, poate putin mai tarziu decat de obicei. Adica la 5:30 erau in picioare. Nu ne-am ingrijorat, am avut noi schimbari de fus orar mult mai dificile de atat cu ei in vacantele in Canada, daaaaar am inceput vacanta obositi si lipsiti de orice urma de vlaga 🙂 Si pentru ca stiam ca vor lesina de somn la nici ora 10, ne-am planificat prima zi in Gran Canaria astfel incat sa conducem cat mai mult la somnul lor si sa mergem in cel mai indepartat punct de noi. Anume… Puerto de Mogan, cam la o ora si jumatate de condus de Agaete. Ne-am ametit un pic cu locul exact in cate voiam sa ajungem, pentru ca ce notasem eu pe lista cu itinerariul era Puerto de Mogan, nestiind ca numele acesta il are isi intreaga municipalitate. Asa ca intai am fost in Mogan (asa simplu, fara puerto, fara playa), care era un satuc simplu, fara nimic deosebit de vazut. “No hay nada que ver aqui”, ne-a spus o doamna localnica si ne-a trimis inapoi, in zona de coasta. Ce cautam noi era de fapt Puerto Mogan (fara acel “de” dintre ele) si Playa de Mogan. In fine, ne-am lamurit intr-un final si am gasit ce ne trebuia. Si intr-adevar, e un satuc superb, cu o plaja frumoasa, nu foarte mare, destul de intima (cel putin asa o vedem acum, comparand-o cu altele mult mai mari din Gran Canaria, precum Las Canteras, Amadores sau Playa del Ingles). Am plecat de acasa pe ploaie si frig de geci, putin descumpaniti de vremea nu foarte prietenoasa, asa ca nu am luat nimic de plaja cu noi. Niciun costum de baie, niciun papuc, nicio haina mai de stat la soare. Iar in Playa de Mogan era o caldura incredibila. Am stat putin pe plaja, copiii au vrut neaparat sa se joace putin in apa, s-au udat leoarca pe hainele groase pe care le aveau pe ei si inca o data ne-am promis ca indiferent cum avea sa mai fie vremea in zilele urmatoare in nord, vom lua mereu in masina schimburi subtiri si costume de baie la noi. Am mancat primele tapas la restaurantul Mar de pe plaja (papas arrugadas, pimientos de Padron si pan nu-mai-stim-cum, un fel de bruscheta foarte gustoasa). In Mogan primisesem recomandarea de a merge la restaurantul Valle de Mogán, unde chiar ne doream sa ajungem de ziua lui Andrei, insa cu meniul acela de degustare de multe feluri de mancare, ar fi trebuit sa stam cam trei ore la masa. Cu micutii mici, nici vorba de asemenea nesabuinta :))

Dupa Mogan am mers inspre Maspalomas, sa vedem dunele de nisip. Statiunea in sine nu e neaparat pe gustul nostru, e aglomerata, plina de hoteluri lipite unul de altul, multe magazinase si buticuri cu chinezarii, multe restaurante si terase, multi turisti (chiar si acum in extra-sezon). Dar vremea… doamne, vremeaaaaaa e ireala. Foarte posibil ca entuziasmul nostru sa fie din cauza faptului ca am cam facut frigul in nordul insulei iar caldura si cerul senin din sud pareau asa, ca o mana cereasca. Am parcat masina langa hotelul Riu apoi am mers catre dunele de nisip. Anul trecut, in Fuerteventura, am mers la dunele Corralejo si ni s-a parut o zona spectaculoasa (am fost la apus), asa ca aveam asteptari mari si de la dunele Maspalomas. Sunt intr-adevar impresionante, parca mai unduite si mai dramatice (chiar este un panou in care sta scris ca este interzis sa te plimbi pe dune). Si asta pentru ca sunt pe alocuri abrupte ca niste stanci si se poate aluneca foarte usor pe ele. Este un traseu recomandat si marcat, pentru a le vedea mai bine, noi insa nu ne-am incumetat sa ne plimbam prea mult pentru ca batea un vant cumplit, care ridica mare parte din nisip si era foarte dificil sa vedem pe unde mergeam. Am ramas asadar chiar la inceputul dunelor, unde am facut si pozele de mai jos. Pentru restul zilei ne planificasem sa ramanem la plaja, la orice plaja, unde sa se poata juca copiii. Socoteala de acasa nu ne-a fost precum cea din targ, pentru ca la Playa del Ingles din Maspalomas era foarte aglomerat si nu am avut unde sa parcam (este o plaja extrem de cunoscuta) iar la Playa Las Canteras (din Las Palmas) ne-a prins ploaia 🙂 Amandoua sunt niste plaje imense, absolut imense, Las Canteras este o plaja urbana foarte draguta, care noua ne-a amintit de Rio si Copacabana, in miniatura.

Ne-am intors in Agaete, unde am cautat un restaurant sa luam cina. O parte din cele din port erau inchise (din cauza ca era extra sezon), asa ca nu am avut foarte multe optiuni. Am ales la intamplare Terazza Angor, si chiar daca nu a fost cea mai grozava masa din Canare (si cu siguranta nici cea mai ieftina), privelistea catre port, catre munti si ocean era superba. Cat am mancat a plouat din nou iar la scurt timp am vazut un curcubeu dublu minunat.

Ziua 2, luni, 23 ianuarie 2023:

De cand tot calatorim, rareori am facut greseli mari in alegerea cazarii, a masinii de inchiriat sau a itinerariului. Chiar si cand nu ne documentam temeinic (asa cum am facut acum, pentru Gran Canaria), tot reuseam sa facem niste alegeri potrivite. De data aceasta insa, cu toate ca stiam extrem de bine ca se recomanda sudul pentru cazari (pentru ca diferentele de vreme dintre nord si sud sunt foarte mari) ne-am gandit ca pur si simplu nu are cum sa fie atat de rau. Cand cel mai lung drum de la nord la sud e de putin peste o ora, cate se pot schimba in 50-60km? Ei bine… multe :))) Pentru ca nordul este predominant mai umed si mai rece si mai inorat (cel putin iarna) iar muntii protejeaza partea de sud a insulei, unde efectiv nu ajung norii atat de usor. Asa ca in vreme ce in Agaete, unde stateam noi cazati, era un vant groaznic, rece si ploaie, in Maspalomas in sud era o toropeala continua, stat la soare si balacit in apa oceanului. Asa ca, dupa doua zile in care am batut insula de la nord la sud dus intors (iar in zilele din timpul saptamanii chiar am prins o aglomeratie nefireasca si stat bara la bara pe autostrada), doua zile in care Alexei s-a plictisit teribil stand in masina (si nedormind, cum proceda surioara), am decis sa ne schimbam cazarea. Cu riscul de a pierde toti banii dati pe cazarea initiala, cu riscul de a rezerva ceva over-priced pe ultima suta de metri, cu toata trambalarea cu facut si desfacut iar bagajele, ne-am hotarat ca nu are niciun sens sa ne chinuim cu stat zilnic trei ore in masina pentru a ajunge in zonele cu vreme buna. Asa ca am renuntat la casa inchiriata prin Airbnb si am rezervat un hotel in Maspalomas (Riu Hotel). Cu all inclusive, ca sa nu mai fim nevoiti nici sa gatim, nici sa facem cumparaturi zilnice, nici sa gasim restaurante inchise cand ne era lumea mai draga (in Agaete cel putin restaurantele deschideau fie foarte tarziu in saptamana, cum ar fi vinerea, fie foarte tarziu in zi, cum ar fi seara, ne era foarte greu sa gasim locuri de mancat cu micii mici). Iar ideea aceasta mareata ne-a venit stand la soare pe plaja Amadores (din sud), unde copiii se jucau si se simteau extrem de bine stand la nisip si apa. Pentru asta venisem pana la urma. Pentru soare si vreme mai buna ca in Bucuresti.

Despre plaja Amadores am tot citit si am tot vazut-o recomandata peste tot. Si am ales sa venim aici pentru ca intr-adevar, parea sa fie ce ne trebuia. O plaja mare (uriasa de fapt), cu tot felul de facilitati (parcare mare, toalete, extrem dar extrem de multe restaurante, baie, orice). Si chiar asa si este. Desi ne-a placut si ne-am simtit foarte bine aici, este o plaja foarte aglomerata, cu foarte multe sezlonguri (inghesuite unul in altul) si foarte multa lume. Nu a fost dezamagitoare pentru ca stiam exact unde venim (si am ales special sa venim aici) insa nu cred ca am incadra-o drept una dintre cele mai frumoase plaje din Gran Canaria, cum am mai tot vazut-o laudata. Locul in sine e superb, privelistea e foarte frumoasa, e ca un mic golfulet inconjurat de munti, insa este o plaja foarte urbanizata. Nici o farama de nisip nu este neexploatata aici 🙂 Apa insa e mica, lina, fara valuri inspumate si nu e la fel de mult vant ca in Maspalomas. Nu am retinut la ce restaurant am mancat, insa era unul de pe plaja (cel la care au fost mai putin insistenti ospatarii care ne ademeneau sa intram). Stiu insa ca am mancat niste aguacate con gambas (avocado cu creveti) delicioooos! Cred ca este noul meu fel de mancare preferat din Canare 🙂

Apoi am mers catre punctul de belvedere numit Mirador del Balcon, pe care il vazusem peste tot in recomandarile de traseu in Gran Canaria. Un drum destul de lung, prin munti, pe drumul vechi, inca nemodernizat. Adica un drum fosrte sinuos, pe alocuri chiar periculos, cu multe curbe stranse dar cu niste peisaje minunate. Pana la acest drum ma gandeam (desi inca nu verbalizam) ca mi se pare ca toate acele drumuri si tuneluri perfecte din Gran Canaria ii cam stirbesc din farmec. Da, desigur ca ajuta la modernizare, la turism, la usurinta de a te misca pe insula dintr-un capat la altul. Insa faptul ca treceam din tunel in tunel, mergand din nord in sud numai pe autostrada si nevazand nimic fascinant in jur ne facea sa avem impresia ca suntem pe oricare alta autostrada de pe continent (recunosc ca prima impresie despre Gran Canaria a fost dezamagitoare, tocmai din cauza faptului ca ma asteptam sa fie mult mai salbatica). Pe cand drumul acesta din munti a fost superb! Doar 50km de la Amadores pana la Mirador del Balcon, insa am avut de condus mai bine de o ora. Privelistea de la Mirador del Balcon este superba! Parca nu imi vine sa cred cat de salbatica si dramatica este insula prin locurile unde inca nu s-a construit nimic (sau nu s-a spart niciun munte). Am avut si noroc sa prindem foarte putina lume aici, din ce mai citisem de obicei este foarte aglomerat.

Dupa Mirador del Balcon am pornit spre Agaete, la fel, pe drumul cel vechi, de coasta. Continuarea drumului din munti, insa portiunea aceasta e chiar mai spectaculoasa! Mai putin de 30km in alta ora de condus. De fapt, inainte sa venim in Gran Canaria chiar ni se paruse curios ca era mult mai rapid sa ocolesti prin nord si est toata insula (pornind din Agaete), ca sa ajungi in sud (aproximativ o ora pentru 87 km pana in Maspalomas) fata de a o lua prin est direct in sud (aproximativ doua ore pentru 80km prin munti si serpentine). In Agaete am incercat sa luam cina la unul dintre restaurantele recomandate de gazda noastra Airbnb (Tasca los Berrazales, Meson del Bocadillo, Casa Ico, Restaurante Akasa), insa toate erau inchise. In partea aceasta de nord, cel putin in Agaete, un orasel mic, programul restaurantelor este foarte ciudatel. Multe dintre ele deschid abia vinerea, altele doar seara, unele sunt inchise in weekend (duminica mai ales mai toate sunt inchise), asa ca cina noastra a fost ceva luat rapid de la supermarketul Spar din apropierea casei. Am mancat pe terasa casei, chiar daca ne era cam frig (in nord chiar e mult mai frig decat in sud, o vom tot repeta pentru a nu exista urma de dubiu :D) si am decis ca indiferent cat de complicat ar fi si indiferent cati bani vom pierde, vom anula cazarea aceasta si ne vom muta in sud.