Ziua 14: Gryta – Alesund

“Cercetatorii britanici” marturisesc ca durata optima a unei vacante este de opt zile. Sau in fine… apogeul unei vacante se simte in a opta zi. Cum noi am avut trei-patru zile initiale pe drum (pe care nu le voi considera parte din vacanta, pentru ca au fost cam prea stresante si obositoare), apogeul calatoriei noastre in Norvegia s-ar potrivi cu momentul in care am ajuns in satul Flam. Doar ca in cazul nostru nu a durat o singura zi, ci s-a extins pe parcursul a… trei-patru zile. Si da, confirm ce spun “cercetatorii britanici”, chiar au fost cele mai frumoase, cele mai relaxante si mai impresionante zile din toata vacanta. Iar ulterior, chiar daca au fost zile frumoase, pline, cu multe activitati interesante, a inceput sa se duca un pic din entuziasmul acestui “varf”. Cu siguranta isi facea aparitia si oboseala (chiar daca a fost o vacanta de vis, a fost destul de solicitanta si fizic, si psihic) si trecusem deja de highlight-urile (din punctul nostru de vedere) excursiei. Cu toate acesta, nu ne doream sa ne intoarcem acasa si nu ne era inca dor de casa (de fapt nu ne-a fost nici in ultima zi). Daca ar fi fost posibil logistic si financiar, am fi putut face un concediu sabatic de cateva luni doar in Norvegia, si tot nu ar fi incetat sa ne surprinda. Iar asta vorbind doar din perspectiva zonei de sud vizitate (cel mai nordic punct in care am ajuns e Atlantic Road, aflat la maxim un sfert din toata distanta pe latitudine a tarii :D). Dar e foarte interesanta evolutia aceasta de la “agonia” primelor zile (cu drumul greu), la extazul de la jumatatea vacantei, urmate apoi de o “plafonare” a entuziasmului. Cred ca acesta este principalul motiv pentru care niciodata nu ne-a tentat pe deplin ideea de a calatori in permanenta (de a avea un job care sa presupuna doar calatorit). Oricat de minunat si idealistic ne-ar suna sa calatorim mereu, perioade lungi de timp, la un moment dat nu am mai simti bucuria aceea sincera si autentica pe care o simti cand calatoresti in vacanta (pe perioade scurte). Pentru noi (si probabil ca pentru multi alti oameni) calatoritul este fabulos si aduce fericire atunci cand este alternat cu rutina vietii de zi cu zi. Doar asa mi se pare ca apreciem cu adevarat un loc nou vazut. Rutina – escapada, rutina – escapada, cam asta e reteta care functioneaza pentru noi, atat pe plan emotional, cat si logistic (si daca am vrea, nu am putea si nu am vrea sa avem o viata nomada, avand o familie cu doi copii).

Pfoai, inchei aceasta prea-lunga introducere a articolului si incep sa povestesc despre cea de-a paisprezecea zi din The Trip. Plecam din Gryta Camping cu un oarecare regret. Simteam ca locul acesta avea sa ramana preferatul nostru din toata vacanta si desi ar fi fost interesant sa mai putem ramane, ne astepta restul drumului de parcurs. Aveam in plan sa mergem catre Alesund, sa vizitam orasul iar apoi, ziua urmatoare, sa ne aventuram catre Atlantic Road. Vazusem niste poze fascinante pe social media si eram cu totii setati sa ajungem pe drumul acela nebunesc. De la Gryta Camping pana la Alesund erau trei ore de condus conform Google Maps. Realist vorbind, cu autorulota, cel putin trei ore si jumatate. Insa aveam nevoie de cumparaturi, asa ca am facut un mic ocol ca sa putem ajunge si la Sagastad Viking Center, un muzeu de vikingi, in apropierea unui centru comercial foarte mare, cu multe magazine de care aveam nevoie. O parte din grup a vizitat muzeul, cealalta s-a ocupat de cumparaturi. Muzeul in sine nu este neaparat fascinant, este destul de micut, insa are o barca de vikingi in marime naturala, reprodusa in detaliu dupa o barca adevarata. Ceea ce a fost destul de amuzant pentru copii. Barca se numeste Myklebust Ship iar povestea sa intreaga este mentionata aici.

Desi mersesem deja de nu-mai-stim-cate-ori cu feribotul, inca ni se parea fascinant ori de cate ori ne urcam pe unul. In drum spre Alesund am luat feribotul din Folkestad catre Volda si ne uitam cu cata usurinta si normalitatea foloseau oamenii acest mijloc de transport. Chiar si pietonii, la fel de usor ca cei care mergeau cu masina. Stiu ca ma surprinsese o mama cu caruciorul, care mergea in plimbare usor catre cealalta parte de uscat, de parca ar fi fost cel mai firesc lucru. Si sigur este firesc, doar ca pentru noi parea ceva desprins din alta lume. De fapt… Norvegia chiar este o alta lume, cel putin comparand-o cu Europa de Est. Inca un feribot de la Festoya la Solavagen si intr-un final am ajuns in Alesund. Am cautat o parcare cat mai aproape de centru, insa apoi ne-am hotarat la parcarea aceasta din port, la vreo 20 de minute de mers pe jos de centru. Parea o simpla parcare insa in final ne-a placut foarte mult locatia. Am parcat chiar pe malul apei si aveam toate facilitatile necesare (curent, apa, toalete si dusuri), ca intr-un camping. Am lasat masinile si ne-am dus catre centrul orasului Alesund.

Despre Alesund citisem pe drum pe cateva bloguri ca ar fi un orasel superb, micut si linistit, care ar detrona renumele faimosului Bergen. Un oras care a fost distrus aproape in totalitate dupa un incendiu si apoi construit in stil Art Nouveau (de cand am vizitat Riga, parca “vanam” orasele cu cladiri in acest stil ). Nu stiu daca detroneaza intr-adevar Bergen-ul, insa este un oras foarte placut. Ne-am plimbat, am staaaaat si ne-am bucurat din plin de el. Nu am avut o tinta anume, nu ne-am documentat in mod special despre ce avem de vazut, pur si simplu am luat orasul la pas, am urcat si am coborat, ne-am oprit la o cafenea draguta (Drape Alesund Kaffehus), am trecut pe la un targ de mancare si am stat in port, langa apa. Am prins o vreme incredibil de frumoasa. Iar restul zilei am stat la parcarea-camping, pe marginea apei, admirand toate autorulotele-monstrii care veneau sa campeze. Pentru prima oara am vazut “apartamente pe roti”, exact ca in documentarea americane cu RV-uri de vanzare. Niste imensitati de masini, care aveau inclusiv loc de garaj pentru o masina mica. Autorulotele noastre, mari si acelea dupa standardele noastre, erau pur si simplu mici copii fata de ce era in parcarea aceasta 🙂

Ziua 15: Atlantic Road

A doua zi ne-am trezit devreme si am pregatit micul dejun pe marginea apei. Clatite cu gem si cafea calda, inveliti in paturici. Imaginea copiilor in pijamale, cu ochii adormiti si parul ciufulit, muscand din clatitele acelea si uitandu-se la mare este una dintre cele mai frumoase amintiri din aceasta vacanta 🙂 A fost o dimineata mai lenta, ne-am mobilizat destul de greu cu totii, insa am reusit sa ne indreptam catre Atlantic Road, drumul care i-a fascinat pe baietii din grupul nostru. De la Alesund pana la Atlantic Road, cel mai nordic punct atins in calatoria noastra, aveam de condus aproximativ trei ore.

Atlantic Road este o minune inginereasca, un drum de peste 8km construit peste apa, care uneste mici insule dintr-un arhipelag norvegian. In scris parca nu pare asa mare spectaculos, insa sunt opt poduri (OPT!!), diguri rutiere si viaducte pe acelasi drum (deschis in 1989). Acest drum fascinant e considerat unul dintre CELE MAI FRUMOASE DRUMURI DIN LUME. Conecteaza orasul Vevang (de pe continent) cu orasul Karvag (de le insula Averoy). In anul 2005 drumul acesta a fost declarat Constructia Norvegiana a Secolului. Intelegem perfect de ce. Norvegia are peste 1800 de tuneluri (rutiere si feroviare), care mai de care mai complex si mai impresionant, insumand peste 1000km distanta. Cand ne gandim ca Romania nu are nici macar 1000km de autostrada construiti pe pamant plat si drept… avem nevoie de norvegieni in viata noastra! :))) E spectaculos ce fac oamenii acestia ca infrastructura, orice pare imposibil pentru noi (cum ar fi un drum peste niste mici insulite) pentru ei este posibil.

Dupa ce am trecut de drum, am oprit imediat intr-un camping foarte dragut (acesta), dar destul de mic, ne-am inghesuit un pic ca sa putem inopta cu totii laolalta. Insa locatia era superba, langa apa, cu o priveliste minunata. Am cumparat peste (pollock) de la pescarii de acolo si am facut o masa mare cu totii. Era chiar amuzant cum localnicii acelui mic satuc se opreau si se holbau efectiv la noi, nu le venea sa creada ca putem fi un grup atat de mare. Iar apoi cand ne intrebau de unde venim si auzeau ca tocmai din Romania, erau socati. “Ati venit atata drum, cu autorulotele, pana aici?!”. Da, chiar am fost o raritate in peisajul de acolo, iar proprietarii campingului erau fascinati de prezenta noastra “exotica”. Apropo, pe 19 octombrie cei din camping au postat o poza cu aurora boreala. Se vedea absolut superb, nu am fi zis ca poate fi atat de usor de vazut din acel punct (destul de sudic am fi zis noi) si atat de devreme (in octombrie!).

Ah Norvegia, parca se simte si in articolul acesta nostalgia ca ne apropiam de finalul vacantei. Atlantic Road a fost punctul din care a inceput reintoarcerea spre casa. Chiar daca mai erau suficiente zile si chiar daca urma sa mai aveam opriri frumoase pe drum, momentul in care am inceput sa o luam inspre sud, a fost momentul in care am simtit ca incepe sa se termine vacanta. Si da, ne parea rau 🙂 Pentru ca fusese prea frumos. Greu, frumos, intens, obositor dar fascinant 🙂 Norvegia chiar este o tara incredibila. Cu un relieful plin de fiorduri, munti si mini/micro insulite, infrastructura este plina de tuneluri (pe sub apa sau prin munti), poduri si traversari cu feribotul. Calatorii mai complexe ca in Norvegia nu am intalnit NICIODATA. In zonele pe unde ne-am plimbat noi drumurile erau destul de micute (o banda pe sens), asa ca nu am reusit sa inaintam mereu cu spor, de multe ori eram conditionati sa limitam foarte mult viteza fiind cu masini atat de mari si greoaie. Insa cam orice calatorie in Norvegia a fost un spectacol. Nu tu plictiseala pe autostrazi, nu tu aceleasi peisaje mereu, nu tu predictibilitate. Totul era un uau continuu. Un peisaj superb si neasteptat, un tunel care mai grozav ca altul, un pod spectaculos, un feribot sau doua, trei in fiecare zi. Si cand ne gandim ca noi am vazut doar o mica, mica parte din aceasta tara (doar sudul), cum sa nu vrem cu disperareeeeee sa ajungem si in Svalbard, si in Lofoten, si cine stie prin ce alte locuri mai putine recunoscute?!