Ziua 5

Hai ca usor, usor, incepusem sa ne revenim cu fusul orar. Initial s-a dat trezirea la 4 si un pic dimineata, dar apoi am reusit sa ii convingem pe copii sa readoarma pana pe la 5:15. Prin urmare… estimam ca le va lua cam o saptamana sa se adapteze complet orei din Panama. Sincer… mai mult decat ne-am fi asteptat 🙂 Pentru ultima zi plina pe insula Contadora planuisem sa inchiriem un trocarici si sa ne plimbam pe toata insula, sa vedem toate plajele si toate locurile care aveau sa ne atraga atentia. Sa schimbam un pic plaja Cacique unde stateam noi (care ne placea oricum foarte mult) si sa incercam si o alta. Nu aveam foarte multe optiuni oricum, din toata plajele (11 in total) doar cateva erau publice. Cele mai multe erau private si destul de greu accesibile (sau imposibil). Alaturi de plaja noastra se afla Playa Camaron, privata, accesul se facea printr-o proprietare privata, urmata de Playa Roca, accesibila prin resortul 4elements, apoi pe partea cealalta a insulei Playa Dimaggio (tot privata), Playa Lucas de unde se putea vedea rasaritul foarte frumos (plaja publica) Playa Caracol (plaja privata), Playa Ejecutiva (publica) despre care am citit ca ar fi cea mai frumoasa plaja de pe insula, impreuna cu Playa Cacique – si chiar asa parea, doar ca nu am fi avut niciun fel de facilitati (umbra, un loc de unde sa putem lua ceva de baut, toaleta etc), Playa Canoe, Playa Galeon – pe care am vazut-o si noi intr-una din explorarile noastre de seara, o plaja foarte frumoasa, cu o priveliste superbaaaaa catre Isla Bartoleme, dar in spatele careia se afla Hotelul La Isla (si a sa terasa) complet abandonata (pe semne scria ca e in renovare insa parea complet abandonat totul). Playa Larga, plaja mare din dreptul hotelului abandonat Contadora Resort pe care o vazusem deja. Si Playa Suecas, o plaja de nudisti alaturi de plaja din dreptul hotelului nostru. Doar ca in final, luand in calcul si preferintele copiilor, am stat tot pe Playa Cacique, de la noi. Unde sincera sa fiu, nu ne lipsea absolut nimic.

*pozele de mai jos sunt facute pe Playa Cacique

Unul dintre prietenii nostri isi dorea sa mearga la pescuit, asa ca a vorbit cu localnicii din zona si a reusit sa rezerve trei ore de stat in larg la pescuit. Ne propusese si noua, celorlalti din grup, sa mergem impreuna si sa ramanem pe vreo insula micuta, nelocuita, dar cu plaje frumoase (pe Isla Bartolome spre exemplu). Si acum ne pare rau ca nu ne-am mobilizat un pic sa mergem, ni s-a parut putin complicata logistica cu cei mici. Adevarul e ca Panama chiar te imbie la mici aventuri si explorari, sunt atat de multe locuri frumoase si inca nedescoperite, incat vine cu o gramada de tentatii. Doar ca noi, un grup mare cu cinci copii mici si foarte mici… eram destul de constransi si simteam nevoia sa fim si un pic precauti. Chiar daca nu am avut absolut nicio problema (exceptand poate sperietura cu piscaturile de meduza), ne-am dat seama ca desi in arhipelagul Bocas del Toro (unde aveam sa ajungem dupa insula Contadora) am tinut mortis sa alegem insula care avea spital, aici, pe Contadora, am venit ca niste flori 🙂 Pe o insula de 1,39 km patrati, fara spital, fara nimic, cu un singur feribot pe zi care venea si pleca. Asa ca ne-am gandit ca intelept ar fi sa nu mergem in explorarea altor insule mici fara sa avem ceva organizat mai bine (trebuia sa mergem cu o barca mica de pescar, condusi de un pescar localnic).

Dar ne-am conservat spiritul de aventura pentru urmatorul arhipelag, pentru Bocas, unde speram sa gasim o atmosfera mai diferita un pic fata de Las Perlas. Sub nicio forma nu spun ca nu ne-a placut Contadora. Dimpotriva, aveam zilnic momente in care nu ne venea sa credem unde ne aflam. Este o insula frumoasa. Sau mai degraba interesanta. Intriganta. Misterioasa, spre enervant de misterioasa. Plina de contraste. Un pic neingrijita poate (murdara si cu multe locatii complet abandonate) dar pe masura ce stateam mai mult in Panama realizam ca pretentiile noastre de “ingrijit” erau doar mofturi de europeni privilegiati. Iar pentru noi, care aveam nevoie de liniste si de un loc in care sa ne relaxam si sa ne bucuram de cafeva zile de stat degeaba… a fost o insula perfecta! Nu stiu insa cum ar fi putut fi pentru persoanele care ar fi urmat intru totul recomandarile de pe internet si si-ar fi conturat imaginea idilica pe care o gasim despre aceasta insula. “Cea mai frumoasa din arhipelagul Las Perlas”, “Ape cristaline si nisip fin”, “Paradis de Panama” etc. Ni s-a parut o insula frumoasa, cu plaje frumoase, dar nu am zice ca ar fi atat de spectaculoasa precum se spune. Si foarte costisitoare (cazare si mancare), ceea ce poate fi firesc avand in vedere si locatia si istoricul locului.

In fine, a trezit destul de multe sentimente contradictorii in noi insula aceasta 🙂 Dar fiind prima insula experimentata in Panama, sunt sigura ca a fost impactul cel mai puternic. Cel mai probabil vom tine minte multa vreme aceasta escapada de trei zile 🙂

Ziua 6

Abia in cea de-a sasea zi am realizat ca toate jurnalele de calatorie din Panama din prima saptamana de vacanta au inceput cu orele de trezit si adaptarea la ora de America Centrala :))) Insa pe buna dreptate, in prima saptamana acesta a fost punctul principal de interes (sau poate ar trebui sa spunem stres?!) in familia noastra. Dar, iata ca dupa aproape o saptamana n-a mai fost nevoie de niciun mentionat de ore de trezire. Totuuuuuusi as putea oare sa ma laud ca s-au trezit la 6 micii nostri?! Adica fix ora lor de trezire de acasa? As putea, as putea, as putea? 🙂

Ziua a sasea in Panama a fost si ultima zi petrecuta pe Insula Contadora. Pe de o parte ne parea tare rau ca plecam, mai ales cand le auzeam discutiile copiilor cand se jucau pe plaja: “Mi-as dori sa stau toata viata pe o insula! Dar nu pe orice insula, doar pe Contadora!”. Dar pe de alta parte… ne saturasem cu totii de rip off-ul insulei. Am inteles ideea de exclusivitate. De insula mai putin accesibila. De renumele locului. De istoria (si probabil si prezentul) controversat. Chiar le-am inteles si le-am apreciat (exceptand mizeria din interiorul insulei, “leopardul” de dupa gardul vopsit al viloaielor cu priveliste catre ocean). Dar chiar am simtit ca preturile mari erau complet nejustificate. Insa in fine, am citit lucrurile acestea inainte de a veni, stiam exact unde venim si ce buget trebuie sa avem, deci a fost asumata decizia. Cu toate astea, tot ne-a surprins.

Cum check out-ul de la hotelul unde am stat noi (Mar y Oro) era la ora 11 iar feribotul care avea sa ne duca inapoi in Panama City abia la 15:30 (un singur feribot pe zi), am vrut sa umplem orele ramase cu ceva distractiv pentru copii. Asa ca am inchiriat in sfarsit trocariciurile acelea dupa care tot tanjeam de atatea zile. Fiecare familie a inchiriat trocariciul sau, ca fiecare dintre baieti (sau fete) sa aiba experienta condusului unei astfel de nebunii de masina/cart (50 euro de familie pentru trei ore de condus). Si am mers in susul si-n josul insulei de doua ori (doua ture complete de insula) si tot ne-a ramas o gramada de timp liber. Am incercat sa ajungem si pe alte plaje insa dupa cum stiam deja, multe dintre cele 11 plaja ale insulei erau plaje private. Dar am ajuns pe Playa Ejecutiva (plaja publica) si am inteles in cele din urma de ce este atat de apreciata plaja aceasta, considerata in recenziile de pe Google Maps cea mai frumoasa plaja de pe insula Contadora (noi totusi o cam preferam pe cea de la hotelul unde am stat, Playa Cacique). Am trecut pe langa niste casoaie imense si spectaculoase (vile private de multimiliardari – vile de vacanta, desigur). Si am descoperit ca in mijlocul insulei se afla si un lac (cu crocodili). Am vizitat rapid Clubul de Yachting de pe insula, unde stateau aliniate barci si iahturi de lux in garaje imense. Si am incercat sa prindem macar un avionas mic la aterizare. Cum mai toate zborurile catre insula Contadora sunt zboruri private (cand li se mai nazare bogatanilor panamezi sa vina pe aici) nu stiam exact cand ar putea fi perioada din zi cu mai multe aterizari/decolari. Oricum, inca o data eram fascinati de cat de contrastanta ni se parea insula aceasta. Atata lux si bogatie aici si atata saracie si mizerie dincolo.

Calatoria cu feribotul inapoi in capitala a fost… ceva de vise rele. Atat de agitata era apa oceanului, atatea valuri si atatea onduieli ale feribotului incat aproape tuturor ne-a fost foarte rau. Eram terminati, a fost ingrozitor. Asta pe langa spaima pe care o tot simteam cand vedeam cum se izbesc valurile de parbriz de parca avea sa se scufunde feribotul in urmatorul minut. Cei de la bord ne-au adus pungi si servetele imbibate in spirt, pe care sa le tinem aproape de nas, si in cazul meu… au functionat. Am reusit sa ma simt un pic mai bine. Experienta asta cu feribotul a fost foarte neplacuta. Si inca noi am fost “privilegiati” ca am prins doua locuri pe scaune (desi am platit trei, si pentru Alexei – si cand zic am platit subliniez ca am platit 280 euro pentru acest transfer, nu 2-3 euro de care probabil am fi uitat). Dar da, nu am gasit suficiente locuri libere si chiar au fost cateva persoane care au fost nevoite sa stea afara, nu in interiorul feribotului. Saracii de ei era uzi leoarca la final, efectiv storceau hainele de pe ei. O ora si jumatate au stat improscati incontinuu cu apa aceea rece, invartiti si ametiti de miscarea feribotului pe valuri. Spuneau acei oameni ca efectiv au inghetat de frig. Daca noua ni s-a parut groaznica experienta, nu vreau sa stiu cum li s-a parut lor. Chiar mi s-a parut o mare problema faptul ca nu au avut locuri suficiente in feribot si ca nimanui dintre cei de la compania respectiva nu i s-a parut ceva in neregula cu asta.

In fine, cand am ajuns pe uscat din nou parca am reinviat :)) Ivan, soferul de la hotelul Paitilla care ne-a ajutat si la dus cu transfer, ne astepta in fata terminalului de ferry, sa ne duca din nou la hotel. Am decis sa stam la acelasi hotel pentru ca deja stiam mersul lucrurilor, aveam o parte din bagaje lasate acolo si eram aproape de centrul orasului si de aeroportul Albrock Gelabert, de unde aveam sa avem zborul catre Bocas del Toro a doua zi. Era deja un fel de “acasa” hotelul acesta 🙂 In general, cand suntem in excursii mai deosebite, imi place sa incercam hoteluri diferite, insa acum, avandu-i pe copii cu noi (de fapt avand ATATIA copii cu noi, o mini gradinita) am preferat sa fim previzibili si confortabili.