RO: Când se nasc, puii noștri sunt extrem de vulnerabili și neajutorați, depind întru totul de noi și luptă să se adapteze unui mediu atât de ostil și atât de diferit de perioada în care au stat în burtica mamei. Prima întoarcere pe burtă, prima rostogolire, prima oară când stau singuri în șezut, primul mers de-a bușilea sunt niște milestone-uri extrem de importante în dezvoltarea motorie a bebelușilor noștri, însă primii pași parcă marchează unul dintre cele mai emoționante momente. Așa încep să devină independenți, să exploreze singuri, fără sprijinul părinților, să își cunoască limitele, să învețe să își țină echilibrul și să aibă încredere în propriile lor forțe. Și da, e adevărat, mersul bebelușului aduce părinților una dintre cele mai mari bucurii, însă vine la pachet și cu o mulțime de responsabilități și griji. Cu alte cuvinte, traiul bun și obiceiul de a lăsa copilul într-un anume loc “pentru că nu are unde să se ducă” se duc pe apa sambatei 🙂 Unii spun că un copil este numit bebeluș până în momentul în care face primii pași, așa că într-un fel sau altul, putem spune bun venit perioadei de toddler, în care părinții nu doar că slăbesc mai ceva ca la un antrenament constant la sală, dar sunt și într-o continuă stare de alertă, ca să nu se accidenteze cel mic 🙂 Și pentru că ne aflăm fix în perioada în care Alexei face primii pași nesusținut, am făcut un mic (sau poate că puțin cam mare) research legat de încălțămintea potrivită bebelușilor la început de drum. Sfaturile pe care le vom include în acest articol sunt primite de la diverși medici pediatri, unele dintre ele se contrazic chiar, și asta pentru că sincer, cu câți doctori am discutat, atâtea păreri am obținut. Fiecare are propriile sale recomandări, propriile păreri, propriile argumente, așa că le vom expune pe toate, pentru ca informația să fie cât mai diversă și mai completă, urmând ca în final să spunem ce am ales și ce am considerat noi potrivit pentru Alexei.

EN: When they are born, our babies are extremely vulnerable and helpless, they are totally dependent by us and they fight to adapt to a hostile environment, so different by the period when they were happily living in the mother’s womb. The time rolling over, first time sitting up,  first time crawling are very important milestones in our baby’s  motor development but the first steps mark one of the most emotional moments. They start becoming independent, to explore by themselves, without the parent’s help, they start to know their limits, to understand their movements, their balance and to trust their own forces. And yes, it is true, baby’s first steps bring so much joy to the parents, but it also comes with a lot of responsibilities and worries. In other words, the good living and the habit of leaving the baby in a certain place as “he cannot go anywhere” are history 🙂 Some people say that a child is called a baby until he starts walking for the first time, so that’s the start of the period when the child is called a toddler, when parents usually loose weight as if they constantly go gym training and when they are in a continuous state of alertness so that the baby will not get hurt 🙂 And just because we’re exactly at that phase when Alexei is making his first steps without being helped, we made a small (or maybe not that small :D) research regarding the suitable footwear for babies that are starting to walk. The advises that we will include in this article were received by certain pediatricians, some are contradictory because honestly, we received as many opinions as we asked for. Every doctor has his own recommendations, his own opinions and arguments but we will expose all of them so that the information can be as complete as possible, and in the end we will mention what we have chosen for Alexei, what we considered it was good for us.

RO: Înainte de a face însă recomandări despre ce tip de încălțăminte ar trebui să folosim pentru primii pași, am vrea să spunem câteva cuvinte despre mersul bebelușilor. Alexei a avut o evoluție foarte atipică a mersului. Inițial, s-a dezvoltat motric extrem de rapid: și-a ținut capul foarte repede (la o lună și un pic deja îți ținea capul foarte bine), s-a rostogolit foarte repede, a stat în fund la cinci luni, s-a ridicat în picioare pe marginea canapelei pe la șapte luni iar la nouă luni deja mergea rapid susținut de mânuțe. Nu l-am forțat niciodată să meargă sau să facă ceva mai devreme decât ar fi cazul, pur și simplu s-a dezvoltat mai rapid decât alți bebeluși de vârsta lui, dându-ne impresia că avea să meargă singur la zece luni. Ei bine nu, după vârsta de nouă luni am observat o stagnare în mers și nici până acum, la un an și două luni, nu merge încă singurel (later edit: la fix două zile după ce am scris această frază, Alexei a început să meargă singur, făcând dintr-odată ture întregi prin casă) ). Are momente în care se desprinde de mâinile noastre și face câțiva pași singurel (poate chiar și zece pași), însă este foarte temător și nu pare să se simtă foarte încrezător atunci când pășește. Așa că am evitat să îl mai încurajăm să meargă singur și am decis să așteptăm să se simtă el pregătit. Este clar că o poate face, însă cumva și-a pierdut încrederea în el și nu îndrăznește să pornească singur. Este foarte posibil ca faptul că l-am ținut de mânuțe să îi fi împiedicat dezvoltarea firească a mersului, iar acum să se bazeze foarte mult pe ajutorul nostru, neavând curaj să meargă singur. La controlul de 12 și 13 luni la pediatru ni s-a spus însă că are o ușoară hipotonie musculară la picioare și hiperlaxitate la glezne. Adică mușchii picioruselor foarte moi și pufoși iar gleznele prea flexibile, în sensul că atunci când erau înclinate către gambă, se flexau foarte mult (normal ar fi să rămână cât mai perpendiculare pe gambe). Bineînțeles, acest “diagnostic” ne-a speriat în primă fază, crezând că este ceva în neregulă la piciorușele lui, însă în final am înțeles un lucru esențial: este extrem de devreme să diagnostichezi un bebeluș sănătos de un an ca având probleme cu dezvoltarea mersului. Sunt prea mici la această vârstă ca să putem spune că au o problemă de mers. Musculatura lor este în continuă dezvoltare, și da, se vor întări și mușchii și glezna pe măsură ce vor începe să meargă. Așa că nu e niciun motiv de îngrijorare dacă piciorușele piticuților sunt prea moi iar gleznele prea flexibile 🙂

EN: But before doing any kind of recommendation about the type of footwear that we should use when our babies start to walk, we would like to say a few words about walking for babies. Alexei had quite a strange motor development. He initially developed faster than normal: he was able to hold his head at just one month or so, he rolled over very fast, he was able to sit up at five months, he was standing on his legs supporting himself on the couch at seven months and at nine months he was already walking being held by his hands. We never forced him to walk or to do something before he was prepared, he just had a fast development and made us think that he will for sure walk by himself by ten months of age. Well it did not happen and after nine months we actually noticed a stagnation in his motor development and not even now, at fourteen months, he’s still not walking by himself (later edit: at precisely two days after writing this phrase, Alexei started to walk by himself, and out of a sudden he is now walking all over the house). Sometimes he detaches from our hands and walks a few steps (sometimes even ten steps) but he is afraid and doesn’t seem to feel confident when he steps. So we tried to avoid encouraging him to walk by himself and tried to wait until he will feel ready to do it. It is clear that he can do it, but somehow he doesn’t feel confident and doesn’t dare to start by himself. Maybe the fact that we hold his hands delayed his normal walking and now he relies on our help, not having enough courage to do it by himself. When we’ve been at the 12 and 13 months check at our pediatrician, we were told that he has an easy floppy baby syndrome and ankle hyper mobility. Which means a state of low muscle tone and too flexible ankles, meaning that when they are inclined towards the calf they were bending too much (a normal behavior would be to stay as perpendicular as possible on the calf) . Of course, this “diagnostic” scared us in the first phase thinking that there might be something wrong with his feet but in the end we understood an essential thing: it is way too early to diagnose a healthy one year old baby as having walking issues. They too small at this age so we simply cannot say this. The muscles are in a continuous development and yes, they will strengthen, as well as the ankles, by the time they will start walking by themselves. So there’s no reason to worry if our baby’s legs are too floppy or if the ankles are too flexible. 

RO: Ca mulți alți părinți care au avut ceva îngrijorări legate de mersul bebelușilor, și noi am ascultat și citit mai toate interviurile medicului ortoped pediatru Mihai Jianu (interviul acesta conține foarte multă informație interesantă). Și toate argumentele sale ni s-au părut extrem de raționale, chiar dacă de multe ori se băteau cap în cap cu recomandările medicului nostru pediatru. Astfel că vom detalia mai jos fiecare aspect pe care l-am găsit noi interesant, în speranța că va fi de folos și altor părinți la început de plimbări bebelusesti. Pentru că sincer, există atât de multă informație (și de multă ori nu neapărat corectă) încât este extrem de greu să alegi ce este bine pentru piticii noștri. Și nu vom spune că cele scrise mai jos sunt varianta corectă, care trebuie urmată întru totul, însă ni s-au părut niște explicații foarte logice și firești, care merită împărtășite.

EN: As well as many other parents that have some concerns related to their baby’s walking, we also read and listened almost every interview with the pediatrician and orthopedist Mihai Jianu (this interview contains quite a lot of interesting information). And all his arguments seemed to be rational, even though they were often contrary to what our pediatrician recommended us. So we will detail below every aspect that we found interesting, hoping it will be useful for other parents whose babies are starting to walk. Because honestly, there’s so much information out there (and sometimes not quite the correct one) that it is hard to choose what is good for our little ones. And we will not say that what we have written below is the correct option that needs to be followed, but all the below arguments are logical and rational explanations that are worth sharing. 

PRIMII PAȘI DESCULȚ / FIRST STEPS SHOULD BE BAREFOOT
RO: Da, ar fi preferabil că primii pași ai piticilor să fie făcuți desculți. Să simtă pământul, iarba, nisipul, parchetul din casă. Încălțămintea, de orice fel, împiedică puțin mersul natural, iar cei mici au nevoie să fie cât mai flexibili la început de mers, iar talpa cât mai liberă și cât mai puțin constrânsă. Dacă totuși nu este posibil mersul desculț (din diverse motive, murdărie, obiecte periculoase în care se pot accidenta ori dacă pur și simplu fac primii pași într-un sezon mai friguros), este bine să alegem încălțămintea de tip barefoot, care să imite cât mai mult mersul desculț.

EN: Yes, it would be preferable to make the first steps barefoot. To feel the ground, the grass, the sand, the wood floor. The shoes, no matter what type of shoes, tend to delay the natural walking and our little ones need to be as flexible as possible at the beginning and their foot needs to be free. However, if barefoot is not possible (due to various reasons, like uncleanness, dangerous objects that can hurt the baby’s feet or just starting to walk during cold season) it is better to choose the barefoot type of shoes, that imitates the natural barefoot walking.

ÎNCĂLȚĂMINTE CARE SĂ IMITE MERSUL DESCULȚ / SHOES THAT IMITATE THE BAREFOOT WALKING
RO: Ce este de fapt încălțămintea de tip barefoot și cum ne dăm seama că o pereche de încălțări este suficient de flexibilă? Întotdeauna trebuie să verificăm talpa încălțării. Nu este foarte relevant dacă este groasă sau subțire, important este să fie extrem de flexibilă. Iar lucrul acesta îl putem testa încercând să prindem călcâiul cu botul pantofiorului. Dacă se apropie vârful cu călcâiul fără probleme iar talpa se flexează ușor, înseamnă că talpa este potrivită pentru primii pași. O astfel de talpă se va mula pe piciorul bebelușului și îl va face să pășească încrezător iar senzația va fi foarte similară cu mersul desculț. Dacă îi încălțăm cu talpă rigidă, mersul tinde să fie modificat pentru că va călca în mod diferit, nesimtindu-și piciorul liber.

EN: What is actually barefoot footwear and how can we know if a pair of shoes is flexible enough? We always have to check the sole of the shoes. It is not important if it is thick or thin, but it definitely has to be flexible. If the tip of the shoe can be easily joined with the heel of the shoe and the sole is easy to bend, then the shoes are suitable for the first steps. This kind of sole will mould to the baby’s feet and will make him feel confident when stepping, feeling as if he would be barefoot. If we choose footwear with rigid soles the walking will be modified as the baby will step differently because he will not feel his feet free.

UNDE GĂSIM ÎNCĂLŢĂMINTE BAREFOOT?/ WHERE CAN WE FIND BAREFOOT FOOTWEAR?
RO: Există foarte multe branduri de încălțăminte tip barefoot, noi am încercat și testat timp de câteva săptămâni trei dintre acestea. Primul este Tikki, poate că cel mai renumit de pe piață, au încălțări haioase din piele cu talpa extrem de flexibilă și foarte ușor de purtat și încălțat (au arici, intră foarte ușor în picioare). Nu am găsit niciun inconvenient la încălțările Tikki, au extrem de multe modele, foarte variate (inclusiv modele simple, fără briz-brizuri bebelusesti) iar încălțările sunt foarte calitative. Un alt brand găsit este Dodo Shoes, care produce încălțări foarte similare cu cele de la Tikki, pe același principiu de pantofiori barefoot din materiale naturale, cu talpa foarte flexibilă. Modelele lor sunt puțin mai serioase (am apreciat lucrul acesta, pentru că în general hainele de copii sunt parcă prea… bebelusesti) și mai simple, deci mai ușor de asortat 🙂 Iar ultimul brand încercat este Liliputi, au foarte multe încălțări pentru primii pași, însă pantofii cu talpa moale, care se găsesc pe siteul lor, ni s-au părut cam greu de purtat afară (cel puțin așa ni s-a părut nouă, că făcea pașii puțin stânjenit pe asfalt sau pe suprafețe dure). Pentru interior sau suprafețe acoperite cu iarbă, sunt însă perfecți! Ar mai fi de precizat că în zona gleznei (de fapt puțin mai jos de gleznă) pantofiorii Liliputi au un elastic, pentru a ține mai bine pantofiorul în picior. În cazul lui Alexei, care are picioarusele mai pufoase, elasticele acelea îl strâng și îi lasă urme pe picioruș, așa că am ales să le tai cu o foarfeca. Nu mai sunt atât de fixi în picioare, însă nu îl mai strâng. Toate aceste trei branduri au încălțăminte la prețuri similare (120-130 RON) și se potrivesc mai multor tipuri de piciorușe. Am găsit și alte branduri care ne-au plăcut foarte mult (cum ar fi Dosnje Amsterdam) însă nu se potrivesc bebelușilor cu talpa mai pufoasă, pur și simplu nu le intră piciorușele în ei.

EN: There are lots of brands that produce barefoot footwear, we tried and tested for several weeks three of these brands. The first one is Tikki, maybe the most renowned on the market, they have funny leather shoes with extremely flexibile sole, easy to wear and easy to slip the baby’s feet into the shoes (they have velcro). We haven’t found anything wrong with the shoes from Tikki, they have all kind of models (including simple, ones, without baby designs) and the shoes are very qualitive. Another brand that we found is Dodo Shoes, which produces barefoot shoes similar with Tikki, made with natural fabrics and with extremely flexible sole. Their models are a bit more serious (we appreciated this as usually the baby clothing and footwear seems to be too colorful) and simpler, so they are easier to match with the clothing. And the last brand we’ve tried is Liliputi, they have lots of barefoot shoes but the shoes with the soft sole that can be found on their website are a bit hard to wear outside (or at least that’s what we noticed on Alexei, that he was stepping a bit different on a harder surface). But they are perfect for inside or for areas covered by grass. It is important to mention that Liliputi shoes have an elastic band around the ankles, to keep the shoe on the baby’s feet. But for Alexei, who has fluffier feet, these elastic bands were a bit too tight so I had to cut them with the scissors. The shoes are not that fixed on the feet now but at least they are no longer tight. All these brands have similar prices (120-130 RON), and are suitable for different types of feet. We found other brands as well (as Dosnje Amsterdam) but these are not suitable for fluffier feet.

CUM ALEGEM ÎNCĂLȚĂMINTEA PENTRU PRIMII PAȘI? / HOW DO WE CHOOSE THE FOOTWEAR SUITABLE FOR FIRST STEPS?
RO: Am făcut o listă cu câteva reguli de bază după care ne ghidăm noi. În primul rând, să aibă talpa flexibilă (să se lipească ușor botul cu călcâiul pantofului). Apoi, să fie foarte ușori, să aibă arici, nu șireturi. Să NU strângă glezna. Să fie făcuți din materiale naturale: piele, bumbac etc. Să aibă talpă antiderapantă, să nu alunece ușor. Să aibă vârful aproape pătrat ca să ofere cât mai mult spațiu degetelor. Nu este nevoie de încălțăminte specială, ortopedică, realizată la comandă, decât dacă este o problemă medicală și doctorul ortoped a recomandat acest lucru în mod special. Să nu aibă talonet sau alte modificări ale tălpii. Nu este neapărat nevoie ca încălțămintea pentru primii pași să fie scumpă. Deseori încălțările extrem de scumpe nu sunt ce trebuie pentru piciorușele bebelușilor, există încălțăminte ieftină dar foarte moale și flexibilă, chiar și la magazinele de lanț (Adidas pentru copii, Nike, uneori chiar și Zara sau alte branduri extrem de populare). Să alegem întotdeauna măsura corectă. Măsurile sunt foarte diferite de la producător la producător (chiar și cele trei branduri menționate mai sus au tabele de mărimi diferite), este foarte important să măsurăm lungimea tălpii cu o riglă și să adăugăm câțiva milimetri în plus (am citit că între 1 și 3 ani piciorul bebelușilor crește cu aproximativ 1,5mm pe lună).

EN: We made a list of rules that we use. First of all, the shoes should have a very flexibile sole (we should be able to touch the heel and the tip of the shoe when bending). Then, the shoes should be easy and should have velcro (not laces). They should NOT hold the ankle. They should be made from natural materials like leather, cotton etc. The sole should not be slippery, the toe cap should be almost square in order to have more space for the toes. There’s no need to buy custom made orthopedic shoes, unless there’s a medical issue and the doctor recommended so. Baby shoes should not have heel sock lining or any other sole changes. Expensive baby shoes are not necessarily the greatest shoes, there are cheap alternatives that have flexible and soft sole, even at the chain stores like Adidas for kids, Nike, sometimes even Zara or other popular brands. We should always choose the correct size. Producers have different sizes (even the three brands we mentioned above have completely different size charts), it is important to always measure the length of the feet with a ruler and then add few millimeters (we read that between 1 and 3 years the baby foot grows approximately 1,5mm per month).


ÎNCĂLȚĂMINTE CARE SĂ SUSȚINĂ GLEZNA/CĂLCÂIUL? / SHOES THAT SHOULD HOLD THE ANKLE / THE HEEL?
RO: Medicul nostru pediatru ne-a recomandat să îi cumpărăm lui Alexei încălțăminte care să îi susțină călcâiul (să aibă întăritură, să fie cât mai rigid) și glezna, ca să îi întărească glezna mai rapid și să o țină cât mai imobilă posibil. Ni s-a spus să îi cumpărăm încălțări de la Ortopedica, însă doar browsând pe site-ul lor am realizat că acel tip de încălțăminte ar trebui recomandat doar celor cu adevărate probleme de mers, nicidecum unui bebeluș care abia începe să pășească. Inițial am vrut să îi urmăm sfatul (de regulă care suntem de acord cu recomandările sale) însă apoi ne-am dat seama că atunci când avea glezna blocată mergea de parcă ar fi avut niște clăpari de ski în picioare. Pur și simplu nu era deloc firească mișcarea și părea ca se chinuie foarte mult să pășească, ca și cum ar fi avut picioarele în ghips. Așa că am găsit pur și simplu logice explicațiile doctorului Jianu și am renunțat complet la a-i caută încălțăminte care să îi blocheze călcâiul sau glezna, iar acum, văzând cum merge atunci când are încălțăminte de tip barefoot în picioare, am zice că susținerea gleznei sau a călcâiului este un mit.

EN: Our pediatrician recommended us to buy footwear that will sustain the heel (to have a heel tap and to be as rigid as possible) and the ankle, to strengthen the ankle and keep it as fixed as possible. We were told to buy footwear from Ortopedica but just browsing on their website we realized that this type of footwear is recommended for real foot deformities, not for a baby that hasn’t even started to walk yet. We initially wanted to follow her advice (we usually agree with her recommendations) but then we noticed that when he had his ankle fixed he was walking as if he would have had some snowshoes in his feet. His movements weren’t natural and he seemed to struggle to step. So we just found logical the explications provided by doctor Jianu and we gave up searching for footwear that was blocking either his heel or ankle, and now, seeing how he walks when he has barefoot shoes in his feet, we would say that sustaining the ankle or the heel is just a myth. 

TALUS VALGUS / VALGUS FOOT DEFORMITY
RO: Căutând informații despre mersul bebelușilor, am găsit extrem de multe articole și postări în care mamele povesteau despre acest diagnostic foarte frecvent, talus valgus. Practic este o poziție incorectă a piciorului, cumva îndreptată către interior. Însă este extrem de des întâlnită la bebeluși și este chiar firească, având în vedere poziția din uterul mamei. Chiar dacă cei mai mulți medici recomandă kinetoterapie pentru acest lucru, de cele mai multe ori poziția piciorului se corectează de la sine la bebeluși, fără să fie nevoie de alte intervenții. Pur și simplu piciorul nu are o poziție perfectă până când merge, ceea ce este extrem de normal. Pe măsură ce copilul se ridică în picioare și pășește singur, poziția piciorului se corectează iar cazurile în care este cu adevărat necesară o terapie sunt destul de rare. Iar despre platfus se pare că este greșit să diagnosticăm un bebeluș ca având talpa plată, pentru că de fapt și de drept talpa este dreaptă din cauza grăsimii. Pe măsură ce începe să meargă, aceasta dispare.

EN: Searching information about babies walking we found many articles and postings where mothers were telling about this extremely frequent diagnostic, valgus foot deformity. Basically this is an incorrect position of the foot (the foot rolls inwards). But this is something often seen at babies and it is even normal considering the position from the mother’s womb. Even though many doctors recommend therapy for this affection, most of the times the position of the foot is corrected by itself, without any intervention. Basically the feet don’t have a normal position until the baby starts walking, which is absolutely normal. As soon as the baby is able to lift himself up and to step without help, the position of the feet will be corrected and the cases when therapy is really needed are quite rare. yet another mistake is to diagnose a baby that is still not walking as having flat feet deformity, because their feet are flat because of the fat. As soon as they start walking, this will disappear.  



SĂ FOLOSIM PREMERGĂTOR ȘI/SAU ANTEMERGĂTOR? / SHOULD WE USE BABY WALKERS?
RO: Da, sunt doua lucruri diferite 🙂 Premergatorul este acela pe care l-am folosit probabil si noi in copilarie, este un centru de activitati cu roti, in care copilul intra in mijlocul sau ca intr-un chilotel (sau ca un colac de apa pentru bebelusi), si merge impingandu-se in picioare. Noile recomandari spun ca premergator poate deforma mersul, poate da dureri de spate in viitor, poate incuraja mersul pe varfuri si poate intarzia mersul copilului cu cel putin o luna. Si cam suntem de acord cu aceste recomandari. Antemergatorul este tot un centru de activitati dar care poate fi impins de bebelus. Practic nu sta blocat in centrul lui, ci are controlul miscarilor sale, antermergatorul fiind doar un sprijin in deplasare. Ca sa fim foarte sinceri, preferabil ar fi sa nu se foloseasca niciunul dintre acestea, insa nu am rezistat tentatiei de a-i lua lui Alexei un antemergator, de care este pur si simplu fascinat (nu doar de faptul ca se poate deplasa cu el, ci si pentru ca are activitati foarte interesante pe el si in lateralele lui). Am gasit un astfel de antemergator la magazinul Cate-n Luna Si-n Stele si inca il mai foloseste acum, la un an si doua luni.

EN: There are two types of baby walkers. The first one is the one we probably used in our childhood, an activity center with wheels, where the baby stays inside, hold by something like a diaper and walks pushing himself in the feet. The new medical recommendations say that this type of walker can distort the walking, can give back pains in the future , can encourage walking on the tip toes or can delay the baby’s natural walking with at least one month. And we actually agree with these recommendations. The fore-walkers is also an activity center but this can be pushed by the baby from behind. Basically the baby is not blocked in the middle of the walker, but has control on his movements, the walker is just to support him in his movement. To be completely honest, it would be preferable to not use any kind of walkers, but we were so tempted to buy him a fore-walker. He is truly fascinated by it (not only because he can use them to move around the house, but he seems to be extremely interested on the activities that he can do with it). We found a nice fore-walker at Cate-n Luna Si-n Stele store and he still uses it now, at one year and two months. 

RO: Fiecare copil are propriul său ritm al dezvoltării, așa că ideal ar fi să nu comparăm niciodată evoluția motrică a bebelușilor (deși de mult ori o facem fără să ne dăm seama). Unii sunt mai rapizi, alții mai lenți, însă nu este sub nicio formă motiv de îngrijorare dacă un bebeluș nu merge nesusținut până la 15 luni. Ce putem face e să ne ajutăm copiii, să avem încredere în ei și cel mai important, să avem răbdare. Pentru că până la urmă, din momentul în care vor începe să meargă, nici că se vor mai opri. Și-abia atunci vom înțelege de ce părinții mai experimentați erau nostalgici după perioada în care bebelușul nu mergea încă 🙂 Să ne bucurăm de fiecare etapă a vieții copiilor noștri. Să ne amintim mereu de fiecare moment important. De nopțile nedormite de la început, de colicii supărători, de plimbările în landou, de talpitele acelea minuscule, de primul stat în funduleț, prima rostogolire în pat, primul căzut din pat (de ce nu?!), primul mers de-a bușilea și-apoi de primii pași stângaci și clătinați, temători și ezitanți. Să nu grăbim lucrurile. Să le luăm rând pe rând și să ne bucurăm de fiecare în parte. Să reținem fiecare detaliu și-apoi să povestim piticilor cum s-au întâmplat toate, de-a fir a păr. Mergi, pui de om, atunci când te vei simți pregătit!

EN: Each child has his own rhythm of development, so it would be ideal not to compare the motric evolution of our children (even though we often do it without even realizing). Some are faster than others but there is absolutely no reason to worry if a baby is not walking by himself at 15 months. What we can do is to help our children, to help them and most important, to be patient. because in the end, once they start walking, they will never stop. And that’s when we will eventually understand why more experienced parents are nostalgic for that period of time when the baby was still not walking 🙂 Let’s enjoy each phase of our children lives. Let’s always remember every important moment. The sleepless nights from the beginning, the painful colics, the walks in the baby stroller, those tiny little feet, their first time standing up, the first rolling in the bed, the first time when they fall out of bed (why not?!), their first crawl and then the first fearful, hesitating, shaky steps. Let’s remember every detail and then tell our children how did all happen. So tiny human, walk when you will feel prepared to do it!