Sri Lanka – Ziua 1 – Unawatuna

RO: Undeva la sud de India cea controversata, pe care unii o blameaza de nu se poate si-altii o idolatrizeaza excesiv, e o tarisoara nici prea mare, nici prea mica, careia lumea ii spune Perla Oceanului Indian. Un mix de amprente olandeze, portugheze, britanice si evident, indiene – de la cultura, la mancare, la obiceiuri si tot. Nici nu e de mirare, daca stai sa te gandesti ca Sri Lankai i se spune mai in gluma, mai in serios, Lacrima Indiei. Sa fie de bine, sa fie de rau, n-am putea spune, avand in vedere ca n-avem termen de comparatie cu vecina de la nord. Si intre noi fie vorba, sansele sa n-avem niciodata sunt cam mari. Dar nu vorbim despre India, desi recunoastem, balanganitul capului stanga-dreapta, combinat cu “Yes sir”-ul si accentul tipic zonei, ne confuzeaza maxim! Pana la urma, sa fim seriosi, n-o fi fost el Marco Polo complet sarit de pe fix atunci cand a numit Sri Lanka cea mai frumoasa insula din lume! Umbla vorba ca de fapt si de drept l-au fermecat plajele, peisajele si mirodeniile, dar poate avem noroc sa mai punem pe lista un motiv-doua in plus🙂

EN: Somewhere at the southern tip of the controversial India, which some blame continuously and others idolize it extensively, there is a country, not too big and not too small, which people call it The Pearl of the Indian Ocean. A mix of Dutch, Portuguese, British and obviously Indian footprints – from culture, food, habits and everything. There is no wonder why Sri Lanka is pawkily called India’s Teardrop. Is that OK or not, we cannot confirm, as we have never visited the northern neighbor. And between you and me, chances to never visit India are quite high. But we’re not talking about India now, even though we have to admit it, the head shake combined with “Yes sir” and the typical accent, confuses us completely! In the end, let’s face it, Marco Polo wasn’t crazy when he named Sri Lanka as the most beautiful island in the world! Some might say that he was fascinated by the beaches, the landscapes and the spices, but maybe we’ll find some more extra reasons🙂
sri-lanka_facebook-cover
RO: Asa ca-ncepem aventura. Cu lectiile facute, cu sapte ghiduri turistice in buzunar, cu articole salvate pe Kindle si informatii culese de prin tot internetul. Ba despre razboiul civil care abia s-a terminat in 2009 (dupa 26 de ani de ciondaneli intre singalezi si “tamilii-tigru”), ba despre tsunamiul din 2004 si revenirea fabuloasa, productia de ceai, medicina ayurvedica, hinduismul din nord si budismul din restul tarii, dansurile traditionale, curry-urile delicioase si cusaturile dantelate de la Dickwella. Totul pus la gramada in capul nostru, un talmes-balmes de nu stim sincer cu ce sa incepem intai si intai. Dar sa le luam pe rand, c-abia ce am aterizat in Colombo🙂

EN: So we’re starting our adventure. With all our lessons done, with seven tourist guides in our pockets, with articles saved on Kindle and information gathered from all over the internet. All about the civil war which recently ended in 2009 (after 26 years of quarrels between the Sinhalese and the Tamil-tigers), the tsunami from 2004 and the fabulous come-back, the tea production, the Ayurveda medicine, the Hinduism in the North and the Buddhism in the rest of the country, the traditional dance, the delicious curry and the laced seaming from Dickwella. Everything heaped in our minds, a total mix-up that we honestly don’t know where to start from. But let’s take them one by one, as we just landed in Colombo :) 

#noon prinlume

RO: Pe o scara de la 1 la 10, obsesia pentru neopren atinge un onorabil 11. Sau 12. Fie ea vara sau iarna, neoprenul e la loc de cinste. Iar daca vine la pachet cu o textura interesanta, e clar nebunie curata. Pe cei de la Noon ii stiam de ceva vreme si le vanam colectiile cu mare interes. Iar cand am dat de ultimele minuni scoase in colectia de toamna-iarna de anul acesta, orice gand de cumpatare si de oprit shoppingul impulsiv s-a spulberat asa, subit, intr-un nor de fum🙂 Vom umple Instagramul de poze cu produsele de la Noon, mai ales ca avem programate multe plecari friguroase in iarna asta🙂 Dar pana atunci parca e musai sa ne bucuram putin de vremea asta frumoasa din Bucuresti. Asa ca am dat o fuga rapida prin centru fix inainte de plecarea in Sri Lanka si nu mai asteptam pozele din alte destinatii, ca poate-poate va inspira noua colectie de la Noon pentru cadourile de Craciun🙂 Sau cine stie, poate ii scrieti lui Mosu’!😀 Gasiti toate produsele lor pe Facebook si pe Instagram, spor la cumparaturi!

EN: On a 1 to 10 scale, the obsession for neoprene reaches an honorable 11. Or 12. No matter if it’s summer or winter. neoprene has a special place. And if it also comes with an interesting texture, then that’s a total madness. We knew the ones from Noon for quite a while and we were always “hunting” their collections. And when we found the latest treasures from the the fall-winter collection of this year, every thought of being sober-minded and not buy impulsively has suddenly disappeared in a puff of smoke🙂 We’ll probably post tons of photos with Noon products on Instagram, especially because we have quite a lot of chilly trips this winter🙂 But until then it’s absolutely necessary to enjoy this beautiful weather in Bucharest. So we’ve rashly visited the old city center right before our departure to Sri Lanka and we will not wait for photographs from other destination, as who knows, maybe the new collection from Noon will inspire you for the Christmas presents🙂 Or maybe you will write Santa a letter!😀 You can find all Noon products on Facebook and Instagram, enjoy your shopping!

Dress: Noon
Handbag: Sophie by Andra Paduraru
noon-prinlume_facebook
noon-prinlume-2
noon-prinlume-3
noon-prinlume-4
noon-prinlume-5

Next Stop: Sri Lanka!

RO: Check in-ul la Fly Dubai facut, bagajele-s gata, vizele-s luate, ghidul la loc de cinste, mormanele de hartii printate in bagaj, toata gradinita prezenta in aeroport (14 la numar!), cu surle si trambite plecam in Sri Lanka! Nu de alta, dar trebuie sa vedem si noi ce l-o fi fermecat asa de tare pe Marco Polo, de a numit el tarisoara asta din mijloc de ocean Indian cea mai frumoasa insula din lume. Ca or fi fost plajele frumoase din sud, Unawatuna, Hikkaduwa ori Bentota ori Mirissa, ca or fi fost condimentele, ca doar cui nu-i place scortisoara din Ceylon, peisajele frumoase din varf de Adam Peak, sau oamenii primitori si mancarea delicioasa? Nu stim, dar avem de gand sa mergem pe urmele lui si sa descoperim fiecare coltisor al Sri Lankai. Planuri marete, ca-n sase zile abia daca avem timp sa vedem un pic de sud si-un pic de centru. Ca stim cu totii buba aia mare a Sri Lankai, si-anume… drumurile. Dar zicem bogdaproste pentru noua autostrada din Colombo pana-n sud, ca altfel am fi stat o viata si jumatate ca s-ajungem in Unawatuna. Si dupa ce ne-om satura de plaje si palmieri si pescari cocotati in varf de picioroange, sigur ajungem si prin Kandy, si-apoi o fuga si pana la Sigiriya ca parca ne-aminteste de Angkor Wat. Si-un pic pe la Polonnaruwa, pe la plantatiile de ceai, o fuga la cascada la Ramboda si-un selfie cu trenurile albastre trecand peste podul cu noua arcade dintre Ella si Domodara, de prin jurul Nuwarei Elya. Pai nu sunt drumurile cu trenul senzatia unei vacante in Sri Lanka? :) Si de-o ramane un pic de timp, poate un sky-bar in Colombo si-o baie rece la Negombo  (apropo, cica ON14 ar fi cel mai cel roof-top bar din Colombo – sa ramana consemnat :D), Gata, shut down, incepe imbarcarea!

EN:  Fly Dubai check in – done, luggage – done, visas – done, travel guide has an honored place in the bag, the hulk of printed papers are already in the trolley, all the kindergarten is present in the airport (we’re 14!), we’re rolling out the red carpet and we’re going to Sri Lanka! Well, we really have to see what mesmerized Marco Polo so much about it, that he named this small country in the middle of the Indian ocean the most beautiful island in the world! Maybe it was the beautiful beaches in the south, Unawatuna, Hikkaduwa or Bentota or Mirissa, maybe it was the spices, as who doesn’t like the Ceylon cinnamon, the beautiful landscapes seen from Adam Peak, the hospitality of the people or the delicious food? We don’t know, but we’ll follow in his footsteps and we’ll discover every corner of Sri Lanka. Big plans, because six days are not enough to see more than a bit of south and a bit of center. Because we all know the biggest problem of Sri Lanka, and that’s… the roads. But we’re thankful for the new highway that connects Colombo with the southern part of the country, otherwise we would have spent a lifetime and a half to get to Unawatuna. And after we’ll have enough of beaches, palm trees and stilt fishermen, for sure we’ll get to Kandy, and then a short visit Sigiriya, as it reminds us of Angkor Wat. And then a bit of Polonnaruwa, the tea plantations, the Ramboda waterfall and a selfie taken with the blue trains passing by the nine arches bridge between Ella and Domodara, around Nuwara Elya. Well aren’t the train trip the highlight of a Sri Lankan holiday?🙂 And if we’ll have some more time, maybe a sky bar in Colombo and a cold bath at Negombo (by the way, they say ON14 is the best roog top bar in Colombo – just for the record :D). Ok, we’re done, shut down, boarding is starting!
sri-lanka-1 

Cinque Terre

Pfoai, sa vezi si sa nu crezi. Cinci ani mari si lati de cand am fost ultima oara in Cinque Terre. Cinci ani in care s-au inmultit turistii (indeosebi chinezii :D) ca ciupercile dupa ploaie. Cinci ani in care s-a ajuns sa nu mai ai unde s-arunci un ac in toata marea de oameni. Cinci ani si aceleasi cinci satuce mici si colorate, cochete si aranjate frumos, cocotate pe stancile din buza Mediteranei. Cinci dragalasenii de asezari care evident ca au devenit patrimoniu Unesco prin ’97, ca doar ti-e mai mare dragul sa le protejezi cu eticheta de “fragil” a batranului Unesco. Cinci ani si aceeasi gara din La Spezia. Da, gata cu mania cu Fiat 500. Nici n-ai ce face cu el prin zona, cand ai la indemana trenul sa te plimbe pe ici-colo printre sate. Pai nu? Cum altfel sa vezi tu Riviera italienilor, daca nu cu ochii lipiti de geamul unui tren vechi. Parca nici nu iti vine-a crede ca acum trei luni bateam in lung si-n lat sudul Toscanei, si-acum suntem la o aruncatura de bat, in Liguria. Are Italia asta ce-are cu noi. Sau noi cu ea, nici nu mai stim.
flore-diana-cinque-terre-4
riomaggiore-3
monterosso-4
manarola-6
Bun, gata cu vorbaraia si melancoliile, pana una alta suntem cam pe fuga. Si nici nu ne-am dezmeticit cum trebuie, ca doar ne-am trezit cu noaptea-n cap sa prindem Flixbus-ul de prima ora din Milano catre La Spezia. Si stai asa, ca italianu’ nu-i ca japonezul, neamtul ori elvetianul, asa ca nu-i cu suparare ca vine autocarul cu mai bine de jumatate de ora intarziere. Dar nu e bai, ajungem in La Spezia la pranz, taram trolerele pe piatra cubica din centrul orasului, de asurzim intreaga populatie adormita, lasam bagajele la gara, si hai, fuguta, spre Riomaggiore!
cinque-terre
Ba mai degraba spre Manarola, ca doar de aici e poza de carte postala care a umplut internetii. Treaba sta in felul urmator. Noi suntem niste apucati. Da, niste apucati. Vrem sa vedem si-aia, si-aia, si cealalta. Ba ne mai sare-n ochi o poza pe vreun social media si hop-top, vrem si-acolo. Daca se poate toate intr-o singura zi. In cateva ore. Minute. Totul pe repede inainte. Ei bine, nu se poate. Nu in Italia, unde timpul curge leeeent, lent tare. Asa ca cine si-o planui o vizita in Cinque Terre, sa nu fie apucat. Sa isi rezerve timp suficient pentru fiecare dintre cele cinci satuce (Monterosso, Vernazza, Corniglia, Manarola si Riomaggiore), iar cand s-o satura de-atata pamant “cincesc”, sa dea o fuga si in Portovenere. Sau in Levanto. N-or fi ele parte din Cinque Terre, dar tot sunt fabuloase. Si le-am gasit pe Pinterest, si ni s-au scurs ochii dupa ele. Ah, si de ce nu, o Genova. Si pe frum, o oprire nu foarte rapida in Portofino. Dar ce sa-i faci, cand pe itinerariul tau sunt toate planificate la secunda, nu-i vreme destula. Pretext sa ne intoarcem! 😀
Cinque Terre Map
Bun, iar am deviat si suntem in intarziere. Liguria asta-i plina de tentatii. Vii si tu ca turistu’ clasic, sa pozezi, sa te plimbi, sa aplauzi un apus (nu, glumim, asta fac chinezii-n Santorini :D), si ce sa vezi, te abati de la drum in nestire. Vinovatul fara vina este sosul pesto, pentru care-i faimoasa Liguria. Si daca vezi tu pesto-n geam la terasa din varf de munte, cu Mediterana la picioare… poti sa zici nu? Te mai uiti la ceas sa vezi ca n-ai timp sa faci toate cele cinci satuce? Mai pui un vin local si eventual o focaccia inmuiata in ulei de masline (tot de pe-aici, din zona), si ala esti! Zaci din terasa in terasa o zi intreaga. A, apropo, focaccia asta-i fugassa de fapt si de drept, a nu se confuza aluatul italian, ca iese cu suparare.
meal-in-manarola
Bun, oprim intai si-ntai in Manarola. Nu Mararola, cum se chinuie grupul de chinezi din fata sa tasteze pe automatul de bilete. Singurul automat functional din toata La Spezia e asaltat de turisti, alti n (unde n e de ordinul zecilor, daca nu sutelor) stau la coada la ghiseul de bilete si oriunde te uiti sunt valuri, valuri de turisti chinezi cu stegulete. Coboara toti in Riomaggiore, primul satuc la nord de La Spezia. Numai bine cat sa fim singurii care merg in Manarola. Caldura mare, mon cher, multa lume, agitatie si du-te vino, de nu intelegi unde-i dolce far niente-le. Cinci ani de cand umblam pe strazile din Manarola inspre port, si de sapte ori mai multi turisti. Si cica autoritarile ar fi limitat numarul de turisti, tocmai ca sa protejeze satucele. Dar n-am vazut niciunde vreo contorizare de orice fel, iar in final am aflat ca toata treaba e apa de ploaie. A fost un zvon in presa si atat. In continuare vin din ce in ce mai multi turisti in Cinque Terre si din pacate farmecul satucelor se duce usor, usor, pe apa sambetei. N-avem ce zice, nimic nu va putea lua vreodata frumusetea locului (poate doar Mama Natura care si-a intrat in drepturi in octombrie 2011 cu inundatiile devastatoare), insa toata nebunia si aglomeratia de acum parca te fac sa nu te mai bucuri deloc de tot ce inseamna spiritul italian al satucelor. Trenurile sunt full, parcarile la fel, vasele de croaziera vin unul dupa altul in porturile micute unde alta data abia ce incapeau doua trei barci de pescari, restaurantele sunt pline si daca prinzi vreun loc la o terasa cu priveliste zici ca l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior. Selfie stick-ul la inaintare, rafala pornita la aparatul foto si gata, you blend in.
diana-flore-manarola-cinque-terre-1
manarola-3
monterosso-7
manarola-4
Dar gata cu vaicareala, pana la urma inceputul de septembrie este inca plin sezon pentru Riviera Italiana, asa ca este de inteles sa vezi puzderie de turisti peste tot. Si oricat ar fi de aglomerate si agitate acum, satucele de la Cinque Terre sunt de vazut. Atata doar ca trebuie sa faci un exercitiu de imaginatie si sa incerci sa vezi cum erau acum ceva vreme, cand numai cativa pescari locuiau in zona, iar toate stradutele inguste erau goale, fara restaurante, fara buticuri, fara supermarketuri si fara selfie stick-uri.
manarola-5Dar sa ne intoarcem la oile noastre, ca am ramas la Manarola si la privelistea de carte postala. Adevarul e ca toate cele cinci sate sunt incredibil de frumoase si colorate si autentice si italiene si tot asa. Insa Manarola pare ceva mai putin aranjata, mai putin finisata, si-asta o face oarecum mai interesanta. Oprim pentru un pesto si-un caprese la Scogliera. Si-apoi o luam din loc spre Monterosso, ca Via dell’Amore pare inchisa si n-avem cum sa ajungem in Riomaggiore pe jos.
manarola-2
Si doar nu degeaba o avea Monterosso cea mai frumoasa plaja din Cinque Terre si cele mai multe umbrelute colorate pe cap de locu… turist🙂 O plimbare printre strazile inguste, o degustare de masline, un Aperol si-un gelato autentic si am batut deja satucul cap-coada.
manarola-1
monterosso-2
flore-diana-cinque-terre-2
pizza-manarola-il-scogliano
flore-diana-cinque-terre-1
monterosso-11
monterosso-13
monterosso-19
monterosso-12
monterosso-5
monterosso-3
flore-diana-cinque-terre-5
monterosso-9
monterosso-1
flore-diana-cinque-terre-3
Ne intoarcem spre Riomaggiore si cu ocazia asta aflam si noi ca exista un abonament de tren intre satuce. Si-n loc sa dai 4 euro pentru fiecare drum cu trenul, platesti 16 euro si poti merge dus intors pe unde vrei. Si cat vrei. Stim pentru data viitoare! Si incheiem aventura “cincue-tereasca” cu niste calamari deep-fried si un apus de toata frumusetea-n portul vechi. Apoi fuga fuguta catre trenul din La Spezia, ca trebuie sa ajungem in Genova!
riomaggiore-1
Bottom line, Cinque Terre merita din plin vazut, atata doar ca poate ar fi mai potrivit de venit aici inafara sezonului, daca nu chiar iarna. Pana la urma atmosfera autentica a locului o simti atunci cand strazile sunt goale si nu te lupti cu alti turisti pentru un loc de unde sa vezi apusul in Riomaggiore. Ce-i drept, in 2011, cand l-am vazut prima oara, am fost ceva mai impresionati si asta se cam vede in articolul de la vremea respectiva. Singura diferenta de acum a fost numarul mult prea mare de turisti si agitatia continua si total nespecifica locului. Dar chiar si-asa, cu sau fara sute de mii de turisti, Cinque Terre e unul dintre cele mai frumoase locuri din Italia si merita explorat fiecare satuc in parte. Ba poate chiar si Levanto si Portovenere, si orice alt satuc de pe malul marii. Data viitoare ne luam masina inchiriata si le descoperim pe toate!
riomaggiore-4
riomaggiore-5
riomaggiore-6
riomaggiore-2

Insulele Azore – ziua 4 – Estul

Mai, mai, mai, azorenii nu doar ca au alta notiune a timpului (de vreo douazeci de ori si jumatate mai lent), dar nici nu prea au cultul micului dejun! Ori vrei pasteis de nata in port si un cafe latte la 3 in 1, ori astepti pana mai spre pranz cand se deschid restaurantele. N-ar fi o problema, dar dimineata suntem monstri pana nu mancam doua trei surcele. Pe urma devenim iar oameni. Asa ca primul obiectiv turistic pe ziua de azi e plaja Caloura. Nu pentru plaja, pentru ca nici macar nu-i o plaja propriu zisa ci mai degraba un port, dar pentru restaurantul-bar de pe coasta. Doar ca surpriza, deschide la 10 si este prea devreme. Nu-i bai, mergem sa vedem piscina naturala si farul din port. Deja ne-am obisnuit cu frumusetile de la Mosteiros si parca nu se ridica la acelasi wow factor. Dar apa-i tot din ocean, iar privelistea… Jos palaria! Unde mai pui ca fix in intrandul unde e si restaurantul, e plin de pietre-pietricele care se rostogolesc una peste alta atunci cand valurile se retrag, iar sunetul acela de invalmaseala de pietre e fara doar si poate, Raiul pe pamant!
caloura-beach-sao-miguel-azores-2
caloura-beach-sao-miguel-azores-4
caloura-beach-sao-miguel-azores-3
caloura-beach-sao-miguel-azores_1
O luam spre est pana ajungem la plaja Agua d’Alto. Daca a incercuit-o si Miguel, sigur e ceva de capul ei. Si-ajungem numaidecat ca doar e la o aruncatura de bat de Caloura. Ei bine, pentru fanii statului la soare, plaja aceasta ar fi ideala. Golfulet frumos, plaja larga, nisip fin, apa clara si numai buna de scaldat. Dar parca-i prea scoasa din tipla si cam prea amenajata. Oricum, ii dam Cezarului ce-i al Cezarului si apreciem barul unde in sfarsit gasim si deschis, si mic dejun, si cafea. Cafea pe bune, nu 3 in 1. Hurray!
agua-dalto-beach-sao-miguel-azores
Gata, suntem oameni, nu mai avem grimase, nici cearcane, nici fete pleostite. O luam spre Vila Franca si ne cam bate un gand sa mergem cu barca pana pe insula micuta din fata. Cica ar fi de fapt si de drept un fost vulcan caruia i-a fost acoperit craterul cu apa, facandu-l sa para un fel de mica laguna strajuita de pereti vulcanici. Peisajul pare sa fie incredibil, insa dupa experienta de ieri cu raul de mare parca nu ne mai trebuie nimic. Apropo de asta, daca un amarat de tur pe-aproape de coasta ne-a facut asta, cum facem noi s-ajungem in Antartica?! Pai de la Ushuaia pan’ pe continentul ghetii te-apuca pandaliile de sapte ori!
vila-france-island-sao-miguel-azores
Dar nu e nu, si nu mai mergem. Sa nu mai vedem barci toata vacanta! Si-atunci ce facem? Mergem mai inspre nord, la “small castle, great views” cum apare in insemnarile lui Miguel. Iar GPS-ul completeaza: Castelul Branco. De unde si pana unde un castel in inima lui Sao Miguel?! Bine, intre noi fie vorba castelul e mai mult un turn de aparare, dar vorba lui Miguel, privelistile sunt cu adevarat great. Pare-se ca am ajuns in zona cea mai putin lata a insulei, unde nu se depasesc 8km nord-sud. Asa ca intr-o parte vezi Atlanticul de Nord, in cealalta Atlanticul de Sud. Iar la mijloc toata marea de verde a Insulei Verde. Apropo, ca tot si-au denumit azorenii cele noua insule pe culori, Faial cica ar fi Insula Albastra, pentru ca-i plina de hortensii bleo, iar Pico e Insula Neagra, din cauza vulcanilor fiorosi. Fiorosi sau nu, are insula Pico cel mai inalt varf muntos din toata Portugalia? Are!
castelo-branco-sao-miguel-azores-1
castelo-branco-sao-miguel-azores-3
castelo-branco-sao-miguel-azores-4
castelo-branco-sao-miguel-azores-5
castelo-branco-sao-miguel-azores-6
Si hei, nu-i zi fara o Lagoa. In prima zi a fost Sete Cidades, cu cele doua parti ale lacului, chipurile unul cu apa albastra si celalalt cu apa verde, a doua zi Lagoa do Fogo cu peisajul dramatic si spectaculos, iar astazi e Lagoa das Furnas. Si pana sa ajungem la faimoasele caldeiras, oprim sa ne plimbam prin parcul natural Lagoa das Furnas. Ca prea am fost pe repede-nainte si-ar merge o pauza de leneveala. Si nu arata rau deloc, ba dimpotriva! Biserica abandonata, case colorate si turbate, priveliste catre laguna (si undeva in zare parca se vad si aburii de la Furnas), si-un centru de monitorizare a vulcanului buclucas. Oprim la cafenea si incercam si ceaiul de “local orchid” si prajiturica locala cu branza si mult zahar pudra pe deasupra. Si-acum pricepem si noi care e treaba cu timpul in Azore. Suntem si noi la fel de molcomi ca niiiiiiisteeeeee aaaaaazoooooreeeeeni deeeee-aaaai loooocuuuuluuui. Incepe si ploaia, dar doar asa putin, ca teaser sau ca ceas desteptator. Trezirea!
furnas-azores-sao-miguel-1
furnas-azores-sao-miguel-2
La o aruncatura de bat mai incolo ajungem la Caldeira das Furnas. Pamanturi aburinde ca-n Islanda si clocot de apa fierbinte. Si bonus un miros de sulf de te doboara. Batista pe nas, respirat pe gura si-am pornit! Faza amuzanta e ca mirosul de sulf se cam duce cu cat de apropii mai mult de izvoarele termale. Pentru ca se combina intr-un mod bizar cu mirosul de tocanita de legume si carnuri. Si intr-un mod si mai bizar, pare sa fie chiar placut! Sunt gauri peste tot in pamant, numerotate si inscriptionate, unele neacoperite, insa cele mai multe pline de nisip. Practic se pune super tocanita (se numeste cozido das furnas si e de fapt mancarea nationala azoreana) intr-un vas mare, cam cat un cazan, se acopera cu un capac si se baga in pamant pentru cateva ore bune. Tot procesul asta incepe la 5 dimineata, mancarea se gateste pana pe la pranz, apoi incepe “show“-ul de la 12, cand vasele se scot din pamant. Noi l-am ratat. Dar se vad toate cuptoarele improvizate in pamant si adevarul e ca mirosul e cam imbietor. Dar parca nu putem trece peste bariera sulfuroasa, asa ca spunem pas. Documentarea ulterioara avea sa ne confirme ca tocanita nu are deloc miros de sulf, dar parca nu ne vine a crede😀 Si apropo, cica ar exista ceva similar si in Noua Zeelanda, la Hell’s Gate. Trecem pe lista pentru cand om ajunge si pe-acolo!
cozido-da-furnas-azores-sao-miguel-1
cozido-da-furnas-azores-sao-miguel-2
cozido-da-furnas-azores-sao-miguel-3
Cica ar mai fi ceva caldeiras prin zona dar gata, suficient sulf inhalat pentru o singura zi. Dam o fuga prin Furnas, si-apoi o luam spre sud est, sa vedem satucul izolat de la Faial da Terra. Si iarasi drumul de coasta e spectaculos, mirodouro-urile sunt peste tot si cu cat ne apropiem mai mult de sat, cu atat sporesc uau-rile noastre. Valurile oceanului se izbesc continuu de peretii stancosi, peste tot e numai verde, numai hortensii si flori galbene (habar n-avem ce-or fi, dar sunt uriase) iar totul in jur musteste a viata. De la A la Z. Si daca pleci privirea putin in jos, se vede o mana de casute mici si modeste insirate de-a lungul coastei. Asta-i satucul izolat.
ocean-view-sao-miguel-azores-1
sao-miguel-azores
ocean-view-sao-miguel-azores-2
faial-da-terra-sao-miguel-azores-1
faial-da-terra-sao-miguel-azores-2
Si-acuma incotro? Catre Nordeste. Hai pe dirt road-ul lui Miguel, nu pe drumul de coasta. Si sa speram ca nu ramanem cu Corsica infundata in cine stie ce mlastina noroioasa din padure. Indicator la stanga catre Tronqueira, drumul forestier de 16,5 km pana in Nordeste. Si ce sa vezi, nici urma de mlastina ori gropi, drumul de dirt este lin ca o foaie de hartie. Sau fie, comparativ cu F road-urile islandeze, pare o coala de hartie. Putin cam saltaret pe ici pe colo, cat sa ne saturam si de drum forestier si de zdruncinat, dar uite c-am ajuns la Nordeste.
tronquiera-dirt-road-sao-miguel-azores-3
tronquiera-dirt-road-sao-miguel-azores-2
tronquiera-dirt-road-sao-miguel-azores-4
azores-sao-miguel
tronquiera-dirt-road-sao-miguel-azores-5
Un sat alb imaculat in partea de nord est a insulei, unde totul pare pictat in alb zi de zi. Asa de imaculate sunt si cladirile, si podurile si bisericile. Flori colorate peste tot, palmieri masivi, casute aranjate, alei inguste si ondulate de te ametesc. Ce-o fi cu satucul acesta perfect si cine si de ce investeste atat de mult in el, nu stim. Dar nu ne mira pentru ca am mai vazut paradoxuri similare pe Sao Miguel. Parcari de sute de locuri, impecabile, nou noute, in mijlocul campului, unde nu exista nici urma de nimic. Drumuri de trei benzi, intersectii incalcite, pentru un trafic care nu e chiar asa o problema. Ar fi si culmea, ca doar sunt o mana de masini pe tot Sao Miguel, cat trafic sa faca?! Sute de locuri de picnic si gratare pe marginea drumului, amenajate modern, cu lemne la dispozitie, apa curenta si locuri de campare. Si colac peste pupaza portul a fost marit cat sa poata primi de patru ori mai multe barci. Pentru cine, pentru ce?! Totul pare extrem de bine pus la punct, de parca insula ar fi cum nu se poate mai infloritoare. De parca turismul ar exploda an de an in Azore. Cand in realitate lucrurile stau putin altfel. Cam asa si cu Nordeste, dar n-avem ce sa zicem, ne place cum arata asa ingrijit si dichisit. Asa ca ramanem la o bere in barul comunal Oforno. Cel cu trei mese mari si late de plastic, cum erau la cofetaria Indiana din Drumul Taberei acum o suta saptezeci si trei de ani. In loc de savarina insiropata avem pasteis de nata la 75 de centi bucata. Si-n loc de cico la dozator avem bere locala, rece de te ia cu frisoane.
nordeste-sao-miguel-azores-2
nordeste-sao-miguel-azores-1
nordeste-sao-miguel-azores-4
nordeste-sao-miguel-azores-3
grills-sao-miguel
nordeste-sao-miguel-azores-5
nordeste-sao-miguel-azores-7
nordeste-sao-miguel-azores-6
Si-acum ce facem? Unde mergem? O luam dupa indicatoare, ca pare ca ar fi si aici o piscina naturala cu “amazing views“. Si cum recomandarile lui Miguel sunt litera de lege, mergem sa vedem despre ce e vorba. Si vai de capul si de zilele noastre ce-am fi pierdut daca nu urmam insemnarile lui. O nebunie de priveliste catre ocean, o piscina naturala (dar totusi amenajata, nu ca la Mosteiros), si wow factor-ul valurilor uriase care se izbesc de tarm. Spumoase si inalte de zici c-au sa curete toata piscina, cu toti omuletii din ea cu tot, dar mai spectaculoasa ca un film cu efecte speciale. Cu cat sunt mai mari valurile, cu atat mai fericiti sunt cei din piscina. Apa rece sloi din ocean intra poftita sau nu in piscina amenajata si toata lumea-i cum nu se poate mai fericita. Ne asezam si noi pe marginea unor pietre pline ochi de soparle slabanoage, si ascultam cum se izbesc valurile de stanci. Si-apoi cum se retrag lenese inspre ocean, lasand in urma spuma si hohote de ras.
Ponta da Ribeira Natural Pool Sao Miguel Azores 2
Ponta da Ribeira Natural Pool Sao Miguel Azores 1
Mai avem o ultima oprire si cu asta e cam basta. Am facut toata insula Sao Miguel cap coada. Faro do Arnal ii spune pe harta si cica ar fi priveliste frumoasa catre ocean. De parca n-ar fi fost suficiente miradoururi pe ziua de azi si ieri si-alaltaieri, o luam intr-acolo. Ni se duce subit entuziasmul cand citim pe indicator ca avem de parcurs 1 km de panta cu inclinatie de 35% pana la far. Ne e mila de franele si ambreiajul Corsicai, iar de picioarele noastre lenese si obosite nici nu poate fi vorba. Pozam farul de sus, de la miradouro, si-apoi taras grapis o luam spre casa.
faro-azores-sao-miguel-1
Incercam Taberna Acor la cina, ca parca prea ne-a ademenit cu platourile de branza locala si salatele de fructe de mare. Si pesemne ca vinul lor verde e delicios de nu se poate, de-am stat noi pana-n miez de noapte intorcand planurile de Olanda pe toate partile. Un lucru e cert. Azorele, cu peisajele lor dementiale si pline de viata ne-au convins ca e momentul sa facem o schimbare. Dar despre asta, intr-un alt articol🙂 Pana atunci ramanem pe pamant azorean, ca doar mai avem o zi plina de umblat pe insula. Si-avem de gand sa revedem ce ne-a placut mai mult si mai mult. Dar ne decidem maine dimineata ce si cum, ca parca se-nchid ochii de atata oboseala. Boa noite!

Castelul de Haar

RO: N-or fi ei olandezii cei mai de temut competitori ai Germaniei sau ai Scotiei sau ai Tarii Galilor cand vine vorba de castele, si desi au avut ei in istoria lor ceva mai multe si mai spectaculoase castele decat au acum, se pot mandri cu o mana de cladiri medievale jos palaria. Unde mai pui ca unele dintre ele au fost transformate in hoteluri si arata de nu se poate! Pai ce credeam, ca numai Toscana vine cu minuniile de castele de piatra cocotate in varf de colina? Ei bine nu, uite ca si Olanda-i plina de ele, si in special in partea de sud, in regiunea Limburg. Normal, la dreapta Germania, la stanga regiunea flamanda a Belgiei, la sud Valonia. Cum sa nu fi invatat si Limburg-ul ca e musai sa aiba castele si fortarete?🙂

EN: Maybe the Dutch people are not a worthy enemy for Germany or Scotland or Wales when it comes to castles, and even though they had some more castles throughout the history than they do now (and more spectacular ones), they can make a merit of some really nice medieval buildings. And on top of that, some of them have been transformed in hotels and they really look stunning! Well, what did we think, that Tuscany is the only one having those lovely hilltop stone castles? No, The Netherlands is also full of them, especially in the southern part of the country, in Limburg region. That’s normal, it has Germany to the right side, Flemish Belgian region to the left and Wallonia to the south. How could Limburg not learn that it’s a must to have castles and fortresses?🙂
castle-de-haar-the-netherlands10
RO: Dar nu despre Limburg trebuia sa vorbim, ci despre regiunea Utrecht, pentru ca acolo se afla de fapt si de drept castelul pe care l-am vizitat noi, Castelul de Haar. Desi nu prea le sta in caracter olandezilor sa isi arate bunastarea si avutiile, Castelul de Haar e cel mai mare si cel mai luxos din toata tara. Are turnuri, turnulete, are parc urias, lac, poduri suspendate si culori de toamna. Tot ce-i trebuie unui castel luxos, in care proprietarii sa isi distreze oaspetii de seama🙂 Una peste alta, Castelul de Haar pare scos dintr-o poveste. Nici nu e de mirare ca in aprilie are loc a 25a editia a Targului Elf Fantasy aici, unde toata lumea se inghesuie sa se costumeze in printi si-n printese.

EN: But we actually wanted to talk about Utrecht, not Limburg region, as this is where the Castle de Haar is. Even though it is not the Dutch people way to show off their wealth and fortunes, Castle de Haar is the biggest and most luxurious in the entire country. it has towers, turrets, a huge surrounding parkland, lake, suspended bridges and autumn foliage. Everything a luxurious castle needs so that the owners can entertain their notable guests🙂 All in all, Castle de Haar looks like taken out of a fairy-tale. No wonder that in April they will hold the 25th edition of the Elf Fantasy Fair here, and people will push and shove to get dress in princes and princesses.
edita-lupea-at-kastel-de-haar-1
castle-de-haar-the-netherlands5
castle-de-haar-the-netherlands7
castle-de-haar-the-netherlands13
castle-de-haar-the-netherlands20
castle-de-haar-the-netherlands15
castle-de-haar-the-netherlands18
castle-de-haar-the-netherlands12
castle-de-haar-the-netherlands1
castle-de-haar-the-netherlands8
RO: Ce-i drept, o avea el Castelul de Haar “fata” de cladire medievala, cu ziduri de piatra, cu sant cu apa si tot ce-i trebuie unei cladiri din secolul 13, numai ca surpriza… nimic nu mai este original, iar intreaga constructie a fost refacuta complet in secolul 19. De fapt si de drept, povestea castelului e chiar interesanta si destul de controversata. Initial a apartinut familiei De Haar, de unde ii vine si numele, insa a fost complet distrus in secolul 14. S-a incercat o reconstructie prin secolul 15, dar abia cand au venit bogatanii familiei van Zuylens (pe la 1800) s-a facut un plan cap-coada de “reinviat” castelul. Cu pretul raderii de pe fata pamantului a unui sat, care pare-se ca statea cam prea in calea avutilor van Zuylens🙂 Daaaar, indiferent cand si cum o fi fost construit actualul castel de Haar, arata bestial, are o gradina geniala si e perfect pentru o vizita rapida in drum spre Utrecht🙂

EN: To be honest, the Castle de Haar really does look like a medieval building, with stone walls and moats and everything a 13th century building needs, just that surprise… there’s nothing left from the original building and the entire construction was completely rebuilt in 19th century. In fact, the story of the castle is quite interesting and somehow debatable. Initially it belonged to the De Haar family, where it gets its name from, but it was completely destroyed in the 14th century. There has been an attempt of reconstruction in the 15th century, but only when the wealthy family of van Zuylens came (around 1800), a complete “revival” plan was made. With the price of demolishing a village, which seemed to cross the van Zuylens path🙂 Buuuut, no matter when and how was the current castle built, it looks great, it has a genius parkland and it’s perfect for a short visit on the way to Utrecht🙂
castle-de-haar-the-netherlands14
castle-de-haar-the-netherlands11
castle-de-haar-the-netherlands17castle-de-haar-the-netherlands19
castle-de-haar-the-netherlands16

#saash prinlume

RO: Spunem ca Olanda este tara noastra preferata, insa facem cum facem si uite ca Flight Memory-ul ne spune ca cele mai multe zboruri le avem in Italia🙂 Si inca nu ne-am saturat sa ii descoperim orasele frumoase, sa ii incercam mancarurile apetisante ori sa ii bem vinurile delicioase. Asa ca da, weekendul trecut am fost pentru a n-a oara in Italia, insa pentru prima oara in Verona, Orasul Iubirii – ca doar stim cu totii romanta dintre Romeo si Julieta🙂 Noi l-am numi Orasul Operei si al spectacolelor din Arena Verona, Orasul Apelor Involburate ale raului Adige sau Orasul Podului Vechi de Piata. Orasul cu cladiri vechi si colorate, balcoane inflorate, terase si restaurante cat vezi cu ochii. Si uite ca “vanatoarea” noastra de designeri romani continua si pe strazile Veronei, iar de data aceasta i-am gasit pe cei de la Saash. Da, cei care aduna la un loc pe siteul lor oficial o multime de designeri romani, cat sa ne faca munca mai usoara🙂 Si ei au propriul lor brand si propria lor colectie dementiala de genti si rucsacuri, pe care o puteti gasi aici, pe Instagram, sau pe Facebook🙂

EN: We say that the Netherlands is our favorite country, but somehow Flight Memory tell is that we highest number of flights is towards Italy🙂 And we still haven’t had enough of its beautiful towns, appealing foods and tasty wines. So yes, last weekend we’ve been for the umpteenth time in Italy, but for the first time in Verona, the City of Love – as we all know the romantic story between Romeo and Juliet🙂 We would call it the City of Opera and spectacles from Arena Verona, the City of Churning Waters of the Adige river or the City of the Old Stone Bridge. The city with old colorful buildings, flowered balconies, terraces and restaurants all around. And here goes our “hunting” for Romanian designers on the streets of Verona, and this time we discovered Saash.  Yes, the ones that gather all the Romanian designers in one place, on their official website, so that they can make our work easier🙂 They also have their own brand and their own collection of bags and backpacks, which you can find here, on Instagram or Facebook🙂
saash-prinlume-verona-1
verona_ponte-scaligero_castelvecchio-10
verona_ponte-scaligero_castelvecchio_saashverona_ponte-scaligero_castelvecchio-8
verona_roman-arena-1
verona_ponte-pietra-4
sirmione_lake-garda_saash-prinlume-1
sirmione-lake-garda-maressia-1