Elle Travel

Tadaaaa, nu stim daca ati vazut, dar la chioscurile de presa a aparut noul numar al revistei Elle. Si nu-i asa oricum, ci cu un supliment cadou. Ce supliment?! Ei bine, un supliment dedicat intru totul calatoriilor! Pai asta da veste grozava, numai bine ne mai face sa uitam ca vine toamna. Si, si, si! La pagina 15 gasiti un articol scris de noi despre (total imprevizibil si neasteptat)… Islanda. In caz ca nu v-am batut suficient la cap cu postarile online despre Islanda, ei bine, acum o facem si offline. Haha!  Si cu ocazia asta continuam si cu proiectul #designeriromaniprinlume, nu de alta dar am mai descoperit un designer roman talentat de nu se poate. Diana Flore face niste haine fabuloase, materialele sunt atat de frumoase si calitative, iar modelele si imprimeurile incredibile. Daca aveti putina vreme, puteti verifica conturile ei de Facebook, Instagram si site-ul oficial. Aaa, si sa nu uitam, nebunia asta de gentuta verde, de se asorteaza cu cladirile corporatiste din fundal, face parte din noua colectie de genti (din materiale vietnameze hmong) a Andrei Oprea. Si da, da, de cand cu Azorele si hotelul abandonat din Sao Miguel, avem ce-avem cu cladirile abandonate. Asa ca duminica trecuta n-aveam alta treaba decat sa cautam in tot Bucurestiul blocuri care stau sa cada. Si-am gasit unul in Aviatiei. Spooky as hell, dar privelistea de sus, de pe acoperis, combinata c-o lumina de apus, egal love.
Elle Travel
Andra Oprea Green Bag 4
Andra Oprea Green Bag 6
Andra Oprea Green Bag 1
Andra Oprea Green Bag 5
Andra Oprea Green Bag 9
Andra Oprea Green Bag 7
Andra Oprea Green Bag 8
Andra Oprea Green Bag 2

Insulele Azore – Ziua 2 – Monte Palace

RO: De fapt si de drept, oprirea la hotelul abandonat Monte Palace ar fi trebuit sa fie parte din articolul dedicat partii de vest a insulei Sao Miguel. Dar ce sa-i faci, cand umpli un articol cu mai bine de doua zeci de poze dintr-un singur loc, e semn ca se cere articol separat🙂 Si adevarul e ca locul este fascinant pentru poze. Desi complet periculos si-am zice noi chiar aproape de inconstienta a autoritatilor din zona, hotelul abandonat a devenit o atractie turistica in sine. Nu mai e asa abandonat cum pare in poze. Nici nu e de mirare, avand in vedere faptul ca nu mai este pazit de ceva vreme, iar oamenii pot intra nestingheriti in cladire. Doar cateva semne rosii de “No go!” au grija sa nu se intample vreo minune.

EN: Frankly, the visit to the abandoned Monte Palace hotel should have been part of the article dedicated to the western part of the Sao Miguel island. But what can you do, when you have more than 20 pictures from one place, a second article is definitely needed🙂 And to tell you the truth, this place is absolutely fabulous for taking pictures. Although extremely dangerous and even close to inconscience of the local authorities, the abandoned hotel has become a touristic attraction. It is no longer so abandoned as it looks in the pictures. No wonder, as the place is no longer guarded and people can go loose inside the building.  Just a few red “No go!” signs prevent something really bad from happening.
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 12
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 13
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 29
RO: Istoria hotelului incepe nu atat de departe cum am crede. Hotelul a fost terminat undeva prin anii ’80 si surpriza, a falimentat la numai cativa ani dupa. De ce? Nu stie nimeni. Cert e ca daca nici macar acum nu sunt Azorele cele mai turistice insule de pe mapamond, e lesne de inteles ca in urma cu 30 de ani n-aveau nici in clin nici in maneca cu turismul. Da’ uite ca totusi s-a ridicat un hotel de nspe stele, in care s-au bagat la de-a bani de nu ne putem imagina, iar la scurt timp ce sa vezi… s-a dus totul pe apa sambetei. E ceva putred in Danemarca asta azoriana!

EN: The history of the hotel begins not so long ago as we would think. It was built somewhere in the ’80s and surprisingly it went bankrupt few years later. Why? No one knows exactly. One thing is for sure. The Azores are not the most touristy destination on the planet, so we can imagine that 30 years ago few people came here. But even so, a 5 stars hotel was built, tons of money were spent and in the end… it all went down the drain. Something is rotten in this Azorean Denmark!Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 31
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 21
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 26
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 23
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 3
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 7
Bianca Georgescu 8
RO: Si daca n-a fost o spalare de bani de zile mari, a fost cu siguranta cea mai proasta afacere a secolului. Localnicii spun ca turistii (cei putini si foarte putini) ar fi fost incantati de ideea de a sta la un hotel de 5 stele, cu priveliste dementiala catre laguna, insa din cauza climei specifice, de cele mai multe ori privelistea nu prea era. Pentru ca (am vazut-o si noi cu ochii nostri) nu de putine ori se intampla ca in varf de munte sa fii acoperit complet de nori densi, de nu vezi nici la un metru in fata ta. Been there, done that la Miradouro da Grota de Inferno, imaginea de carte postala din Azore, unde pur si simplu nu ne vedeam noi intre noi, daramite privelistea. Asa ca fie el turistul cat de bogat (si fraier), parca nu-i venea tocmai usor sa scoata teancul de euroi ca sa doarma in nori.

EN: And if this wasn’t a huge money laundering, it was for sure the worst deal ever! Locals say that the tourists(the few tourists) would have been thrilled to stay in a 5 stars hotel, with gorgeous views towards the lagoon, but due to the specific climate, most of the time there was no view! Because it often happens to be on the top of the mountain and to have everything around you covered in a thick, compact cloud, which makes it impossible to see anything. Been there, done that at Miradouro da Grota de Inferno, the classic postcard image from the Azores, where we simply could not see each other, not to mention the view. So no matter how rich (and foolish) the tourist might be, it’s not precisely easy to pay hundreds of euro just to sleep in the clouds. 
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 9Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 28Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 30
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 27
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 11
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 5
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 16
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 6
RO: Si ce-o sa se intample cu hotelul? Ei bine, am crede ca pe masura ce turismul in Azore o sa creasca (pentru ca incepe sa creasca), s-o gasi un investitor care sa vina si sa repuna pe picioare toata nebunia asta de hotel. Si-apoi s-avem iarasi hotel de 5 stele in varf de munte la Sete Cidades. Ei bine, nu. Nimeni nu vrea sa investeasca intr-o cladire veche de peste 30 de ani, in care nu s-a facut niciun fel de mentenanta, asa ca soarta cea mai probabila (si cea mai trista) va fi demolarea. Am gasit un articol pe internet in care omuletul, un danez, vizitase hotelul chiar la inceputul sfarsitului. Inca se mai vad piese de mobilier, acte, facturi, iar in comparatie cu pozele noastre, vopseaua si zugraveala erau intacte🙂

EN: And in the end, what will happen with the hotel? Well, we’re tempted to think that as the tourism will start growing in the Azores (because it’s already starting to), there will be an investor who will be willing to pick up the hotel’s crumbs. And we’ll have again a 5 stars hotel on the top of the mountain at Sete Cidades. Oh well, not really. No one wants to invest in such an old building, where there haven’t been any maintenance work done for more than 30 years, so the most likely fate (and the saddest) would be the demolition. We found an article on the internet where a Danish guy  has visited the hotel right at the beginning of the end. You can still see some pieces of furniture. documents and bills, and in comparison with our pictures, the painting was still intact :) 
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 20
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores
Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 22

Road trip in Islanda

RO: Islanda sau Tara de Gheata cum i-au spus vikingii, n-are nici in clin, nici in maneca cu calotele de gheata si frigul naprasnic de minus enspe mii de grade care-ti vin in minte atunci cand pronunti numele tarii. La fel cum Groenlanda (Green-Land), denumita tot de vikingii cei sireti, nu are nimic de-a face cu padurile luxuriante, campurile intregi de vegetatie, fauna si flora ca-n povesti. Ei bine, e totul exact invers, si surpriza, este o conspiratie a vikingilor ca sa pastreze insula din nord de Atlantic numai si numai pentru ei🙂 Iar restul popoarelor wannabe-cuceritoare, sa se imbete cu apa rece (rece sloi!) in tinutul “verde”. Asa ca Islanda cea ferita de oaspeti nepoftiti are de toate. De la munti acoperiti de ghetari, la campuri intregi de lava, acoperite de muschi buretos in care ti s-afunda piciorul pan’ la glezna. De la terenuri aride si furtuni de praf ca-n Kaldidalur pana la vegetatie si verde cat vezi cu ochii in Thingvellir. Mai putin copaci, ca doar nu degeaba zic islandezii ca “unde avem patru copaci, pentru noi e padure”. De la lacuri in varf de munte pana la campuri de piatra, pustii de par ca nu se termina. De la lagune glaciale si ghetari pana la fiorduri sinuoase pana-n munte. Si de esti fan natura si plimbari si road trip pe drumuri laturalnice, Islanda are tot ce-ti trebuie. De la A la Z, gasesti orice! Si uite de asta planuim sa ne intoarcem cat de curand, insa de data asta in miez de iarna. Sa vedem cascadele inghetate bocna si sa prindem (in sfarsit!) aurora.

EN: Iceland or The Land of Ice, as the vikings called it, has nothing to do with huge blocks of ice, ringing frost and minus who knows how many degrees, that all come into your head when you pronounce the name of the country. As well as Green-Land, named so by the same sneaky vikings, has nothing to do with the luxuriant forests, vast fields covered in vegetation, the mother and father of all fauna and flora. Well, it’s the other way around to be more precise, and surprise, it has all been just a conspiracy of the vikings, because they wanted to keep the small island in the north part of the Atlantic just for themselves🙂 And the rest of the wannabe-conquerors to be fooled by the so called “green” land. So Iceland has it all. Mountains covered by glaciers, vast lava fields covered by spongy moss where your feet sink in to your ankles.  Arid terrains and dust storms in Kaldidalur, lusty vegetation in Thingvellir. Not so many trees, no wonder that the Icelanders use to say that “where we have four trees, we call it a forest”. Lakes on top of the mountains, rocky fields that seem to have no ending. Glacial lagoons, glaciers and sinuous fjords. And if you like nature and hiking and road tripping on sideways, Iceland has everything you need. From A to Z, you’ll find everything here! And that’s exactly why we’re planning to go back soon, this time during wintertime! To see the frozen waterfalls and to finally see the Northern Lights! 

Rental Car from Blue Car Rental Iceland

Kaldidalur 4
Concepto Line Leather Jacket 13
Blue Car Rental prinlume 5
Blue Car Rental prinlume 3
Kaldidalur 3
Kaldidalur 7
Blue Car Rental Iceland
Kaldidalur 6
Concepto Line Leather Jacket 8
Blue Car Rental Iceland
Iceland prinlume
Icelandic Landscape 2
Icelandic Landscape 3
Iceland prinlume 6
Icelandic Landscape 5
Blue Car Rental prinlume 2
Blue Car Rental prinlume 4
Kaldidalur
Icelandic Landscape 4
Blue Car Rental prinlume 1

Insulele Azore – ziua 1 – Ponta Delgada

Hai ca ne-am ales un traseu de rad si curcile de noi! Auzi tu cum se-ajunge in mijloc de 2Atlantic din Bucuresti. Iei mataluta frumusel KLM-ul, faci escala rapida-n Amsterdam, pe-urma debarcarea in Copenhadga, pierzi ca fraieru’ o noapte intreaga in aeroport, ca doar n-o sa dai jumatate de buget de Azore pe-o noapte de cazare in Danemarca. Si pana una alta e zbor la 6 dimineata si intuitia de shopaholic impulsiv de bilete de avioane (care se crede zmeu cand vede pret bun si nu-i pasa domne ca-s ore de zbor ca nuca-n perete, ca doar este zmeu, si zmeii nu au somn si nici oboseala cand vine vorba de zboruri si aeroporturi). Si uite-asa petreci 5 ore de toata frumusetea in sloiul si gheata din terminalul 3 al aeroportului din Copenhaga si cand se face ora 4 zici ca l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior si stai tantos primul la coada de check in, cu statusul de Frequent Flyer-n dinti. Si care va sa zica faci cale intoarsa-n Amsterdam. Cu acelasi avion cu care ai venit o seara inainte. Poarta A21. Terminal 2. Ca pe-urma sa ajungi in Lisabona, sa faci pe Dansu’ in paispe ca cei de la SATA sa nu-ti lase bagajocao pe undevacao si in finaaaal, da in final, s-ajungi dupa vreo 24 de ore de traseu, in Ponta Delgada. Un fel de scarpinat pe dupa cap si picioare si ce-o fi, incrucisat si rasincrucisat de te-apuca ameteala. Dar, dar, daaaar! Motivul traseului bun de pus in rama la capitolul “Asa NU si iarasi NU!”, e simplu ca buna ziua. Am gasit noi la un moment dat niste bilete-pomana pe ruta Copenhaga-Azore si le-am luat fara sa ne gandim nicio secunda la detalii asa de… in detaliu🙂 Si-am ajuns sa facem tot detour-ul vietii de-am pierdut o zi pe drum, o noapte la Burger King in aeroport si-o alta jumatate de zi de dormit si revenit la destinatie. Si cica suntem maestrii la organizat si profitat de zilele de concediu. Halal maestrii!Amsterdam Airport Concept15 MilanoSi iarasi dar, dar, daaaar! Zborurile au fost la business class, ca de, asa era promotia (aka eroarea :D). Asa ca gata, toate cusururile traseului le-am sters cu buretele si macar incepem vacanta in Islanda Cu Caldura (adica Insulele Azore :D), in style! Bun, si iata-ne ajunsi pe pamant azorean, in inima arhipelagului. Intre noi fie vorba, nu-i chiar inima inimii, ca Sao Miguel face parte din grupul estic al insulelor, dar este cea mai mare dintre toate cele noua insule si-aici e si capitala, Ponta Delgada. Ni se lipesc ochii de somn si-n loc de batut vulcanii-n lung si lat, parca nu ne trebuie nimic altceva decat un Uberacao sa ne duca la hostelcao. Si ce sa vezi, n-avem bagaj🙂 Era de asteptat, la cum sunt portughezii de molcomi, o ora si jumatate escala in Lisabona e super short connection. Doua ore le petrecem frumusel la biroul de Lost and Found, pentru ca iarasi… Care-i graba?!🙂
Azores Airlines Sao Miguel Ponta DelgadaPana acum ceva vreme (si hai sa fim seriosi, nici acum nu-i tare departe), Azorele si turismul erau un fel de oximoron. N-aveau nici in clin nici in maneca unul cu celalalt. De-aia nici nu gasesti prea mult hoteluri si locuri de cazare. Ba unde mai pui ca unul dintre hotelurile luxoase de odinioara e-n faliment de ani buni, complet “chelit” de tot ce-nseamna mobilier (sau obiecte de orice fel), abandonat si lasat in paragina pe-un varf de colina pe la Lagoa de Siete Cidades. Monte Palace ii zice si mai nou e isterie maxima cu el. Cam aceeasi poveste ca-n Islanda, cu epava DC3-ului de la Solheimandur. Pai mai e nevoie sa mai zicem ca Azorele-s Islanda mai de sud?🙂 Si-acum sa revenim la oile noastre, nu de-alta dar Uber-ul taman ce-a ajuns in fata noastra si noi inca dormim cu ochii deschisi, incercand asa, cu chiu cu vai sa ne dezmeticim dupa o noapte nedormita (ce sa-i faci, 30s are not the new 20s). Urcam intr-un Mercedes mai vechi decat suma varstelor noastre, trantim portiera, ramanem cu maneru-n brate si pornim. Meter? Que?! No, no, no meter! 9 euro orice cursa. Bun, catre Azorean Urban Lodge, amigacao!
Azorean Urban Lodge 1Si hai ca n-am ales deloc rau. Numarul 1 pe booking.com la recenziile turistilor, cateva minute de mers pe jos pana-n centru, avioane trecand razant pe deasupra acoperisului, gazde primitoare, camere mari si baie in camera. Slava cerului, ca doar stim ce-am patimit cu hostelurile de 150 de euro in Islanda. Buuun, Miguel, gazda noastra ne asteapta cu harta insulei mazgalita pe toate partile cu markerul. Best sites in Sao Miguel. Plus cateva restaurante musai, musai sa le incercam. Si unu-doua locuri mai ascunse, descoperite doar de el. Sa nu spunem si altora, ca-s locurile lui secrete, si n-ar vrea sa ramana fara loc linistit de pescuit. Una peste alta, ne-a facut traseu pentru patru zile de stat pe Sao Miguel, si cica bine c-am ales sa ramanem doar aici. Faial si Pico data viitoare, ca-s multe de vazut aici, pe insula principala, si-ar fi pacat s-alergi dintr-o parte in alta doar ca sa bifezi locurile insemnate pe harta. Am inteles deja ca la azorieni ca timpul are alta dimensiune, deci ne conformam.
Azorean Urban Lodge 3
Azorean Urban Lodge 2
Azorean Urban Lodge 4
Azores Sao Miguel Island map

Si daca tot n-avem bagaj, nici haine, macar sa ne inecam amarul intr-o sangria rece gheata in fata portului, la Cais de Sardinha. Nice bar, cum zice harta mazgalita a lui Miguel. E plin de barci colorate de pescari si bate-un vant de te ia pe sus. Si ici pe colo pare chiar frigut. Da’ cin’ se plange?! Am vrut sa scapam de canicula de Bucuresti, deci 17 grade cu vant par sa fie o mana cereasca. Ne ridicam cu chiu cu vai si-o luam spre Poarta. Cum ce poarta?! Portas da Cidade, simbolul orasului si al Azorelor, de-apare in toate cartile postale si pe toti magnetii de frigider. Si cic-ar fi o vorba cum ca daca treci de doua ori pe sub arcurile portii, ai sa revii in Sao Miguel. Si daca treci de trei ori, sunt sanse mari sa devii rezident al insulei. Noi am trecut de vreo sapte ori, insa pe langa poarta. Probabil nu se pune🙂 A, si inc-o chestie! Initial poarta era ceva mai aproape de apa, mai pe faleza, dar pentru ca s-a tot extins portul a fost nevoie sa o demoleze complet si sa o reconstruiasca unde este acum. Aceleasi pietre, aceeasi architectura, acelasi blazon in varful lor. Nimeni nu s-ar prinde ca a fost reconstruita de la zero.
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 3
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 3_1
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 3_2
Si daca tot vorbim de port, ia sa vedem portul!

Ponta Delgada Harbour Sao Miguel Azores
Ponta Delgada Harbour Sao Miguel Azores 5

Ponta Delgada Harbour Sao Miguel Azores 6
Dar parca ne zicea Miguel ceva de strada principala din oras, si sigur nu era drumul de coasta. Era undeva mai printre stradutele intortocheate, care urca si coboara de faci febra musculara in doi timpi si trei miscari. Da, uite-o aici, incercuita si subliniata, de sa-ti sara in ochi si pe-ntuneric. O strada care-si schimba numele la fiecare intersectie, cat sa te bage-n ceata una-doua. Da stim asa, trebuie sa ajungem pe Rua Machado Santos, si pe-urma pe Rua Marques Praia e Monforte. Aceeasi strada, nume diferite. O luam pe Sao Pedro tot in sus. Si nu stim care-i faza, dar sunt o groaza de cladiri complet abandonate ori de vanzare. De parca intreaga populatie din Azore migreaza acum spre Santa Catarina in Brazilia, nu acum 250 de ani. Case in paragina, pline de grafitti-uri si ferestre zidite, usi scoase din tatani si in general, lume putina pe strazi. Si nici turisti parca nu sunt asa de multi, chiar daca este plin sezon, la mijloc de august.
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 1
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 9
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 10
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 6
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 7
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 8
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 5
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 4
Ponta Delgada Azores Sao Miguel 11
Heeei, n-or fi ei turistii pe strazi, dar sigur ii gasesti la vreo taverna traditionala. Avem pe lista lui Miguel cateva hidden gems, si parc-ar merge la fix o tocanita gatita la izvoarele termale. Cozido da furnas ii zice, si e mancarea nationala in Azore. Bun, deci ce alegem? A Tasca suna bine si e incercuit si ras-incercuit de Miguel – very good food. Mergem pe mana lui. La ora 8 n-arunci un ac in toata multimea din restaurantul burdusit cap coada de oameni. Vrem sa mancam? Sigur, dar pe la un 10:30-11 seara. Ce zice Miguel mai jos? Spune de Calcada do Cais, ceva mai fancy si mai modern, dar tot cu mancare traditionala. Aceeasi poveste, suntem poftiti la 11 sau maine. Taberna Acor, cea cu platouri apetisante cu branza si vinuri racoroase, e mai ingaduitoare si ne cheama la 10:30. Ei bine ce conteaza, mai bine incercam fried makerel-ul subliniat de Miguel, in capatul celalalt al strazii, la Mane Cigano. Ce vorbesti, aici se serveste doar pranz, de la 12 la 3. Nu-i bai, mergem din nou in centru, sunt atatea terase fix in spatele catedralei. Hm, deloc convenabil pentru un stomac flamand, dar terasele sunt un soi de cofetarii. Daca nu vrei pasteis de nata la cina, cu garnitura de prajitura de ananas ori de branza, atunci n-ai ce cauta aici. Ok, mergem la nimereala, in primul loc de l-om gasi in drum. Si uite ca dam de Arco da Velha. Ce-i drept, e cam dubios ca sunt numai doi oameni in tot restaurantul, dar hai sa fim seriosi, cat de rau poate sa fie. Ei bine… Intr-atat de rau incat sa invatam doua lectii: 1. Mergem numai la recomandarile maestrului Miguel de-acum incolo. Si 2., facem seara de seara rezervare. Musai! Si-ar mai fi si a treia lectie, sa alegem mereu vinuri de la Picowine, pentru ca sunt de-ale locului si tare bune. Facute-n insula Pico, la o aruncatura de bat, aici, in arhipelag. Si vinurile verzi. Nu albe, nici rosii, nici roze. Vinuri verzi, racoroase si acidulate, de la Picowine. Retinut, notat, de incercat!
Cais da Sardinha Ponta Delgada
Aaa, si lectia 4 ar cam fi cea referitoare la pasteis de nata. Sunt peste tot pe insula si-n Ponta Delgada, dar cele mai bune si mai bune sunt fix in port, la patiseria A Colmeia. Si au si cele clasice, delicioase si simple si perfecte, dar si cu cele cu ananas sau maracuya. E maxima isterie cu ananas in Azore, si ce e curios e faptul ca in mod normal nici macar nu creste ananasul in climatul de aici! Asa ca ce sa vezi, azorienii mai inventivi ca romanii au facut sere de ananas, de le gasesti peste tot in jurul Pontei Delgada. Case mici si albe in care se simuleaza climatul propice ananasului, si uite-asa se naste mania cu pineapple. Pasteis de nata cu ananas, gemuri de ananas, sosuri picante cu aroma de ananas, lichioruri cu ananas, tot ce vrei si ce nu vrei cu ananas.
Pineapple Plantation Ponta Delgada Sao Miguel Azores 1
Pineapple Plantation Ponta Delgada Sao Miguel Azores 5
Pineapple Plantation Ponta Delgada Sao Miguel Azores 2
Pineapple Plantation Ponta Delgada Sao Miguel Azores 3
Pineapple Plantation Ponta Delgada Sao Miguel Azores 6
Si-acum ca am invatat lectiile de baza, ne mai ramane sa rezolvam cu masina. Tot Miguel e master of disaster, si a facut el ce-a facut si ne-a gasit o Corsica nou nouta, cu aer conditionat. Si asta-i mare lucru, pentru ca-n Azore aerul conditionat e cam raritate. Si la case, si la masini. Auto Ramalhense e compania si preturile par sa fie mult mai bune ca la mai consacratii Hertz & co. Si-acum ca avem totul pus la punct, sa-nceapa road tripul azorian!
Azorean road trip

Insulele Cook – partea 4 – guest post

Aaaaah, e ultimul episod din Insulele Cook şi deşi l-am citit deja de vreo trei ori cap coada, de aproape-l ştim de pe rost, tot nu ne săturăm de el. Insule scoase din revistă, faşii de pământ în mijlocul oceanului, cer senin şi apă transparentă, palmieri şi soareeee, soare cât cuprinde. Ei bine, da, ni s-a facut o pofta nebună de Polinezia. Şi numai Horia e “responsabil” pentru asta! Dar până om ajunge noi în Rarotonga şi Aitutaki, mai citim şi-a patra oară articolul şi visăm cu ochii deschişi că ne bem cafeaua pe Honeymoon Island.  


***


Laguna

A doua zi, penultima petrecută în Aitutaki, ni s-a arătat punctul culminant al şederii noastre: excursia în mijlocul Lagunei. Este principala atracţie pentru majoritatea vizitatorilor, mulţi dintre ei, în superficialitatea lor, venind doar pentru asta aici, într-o tură de o zi din Rarotonga. Am avut ocazia să ne bălăcim alături de nişte giant trevally, să vedem scoici gigantice întinse pe fundul apei, să înotăm prin bancuri de zeci de peşti coloraţi sau să zăcem la soare pe nişte insuliţe pustii. Ba chiar am salvat şi o ţestoasă.
Laguna

Laguna 2

Printre corali, bing bang

Laguna 3

Laguna

Locul de plecare a fost plaja de la Ranginui’s Retreat. Pe la 10 dimineaţa, grupul de şase persoane a fost preluat de echipa Wet and Wild, formată din Quinton, fiul lui Steve de la Ranginui, şi Chaqueal, fiul şi skipperul de nădejde al lui Quinton. Acesta este un copil de o veselie cum rar mi-a fost dat să văd şi nu m-ar mira ca, peste ani, să scrie „Amintiri din copilărie 2”, de data asta şi cu poze, pentru că era şi nemaipomenit de fotogenic.

Skipper Chaqueal

Skipper Chaqueal

După un slalom printre corali, care a durat cam 15 minute, am oprit în mijlocul lagunei, pentru o primă repriză de snorkeling. Ne-am bălăcit vreo jumătate de oră, apoi am plecat spre primul loc de debarcare, Honeymoon Island. Aflată în colţul sud-vestic al lagunei, această insuliţă este mai degrabă un banc de nisip, aflat în proximitatea unei insuliţe puţin mai mari, Maina. Se numeşte aşa datorită unui cuplu de canadieni, care s-au căsătorit fix acolo. Iar Canada?! Honeymoon Island este arhetipul insulei tropicale, e peisajul unde ai vrea să fii când nu ai chef de muncă. După ce vei vedea acest loc minunat, nimic nu te va mai putea surprinde în materie de nisip alb şi ape albastre. Realmente spaţiul părea rupt din literatură. Aici se găseşte şi o şcoală de kite boarding, locul fiind perfect, datorită apei mici şi vânturilor prielnice acestui sport. Practicanţii sunt aduşi zilnic cu bărcile. Dar am dat şi de un cuplu de zăpăciţi, care ne-au mărturisit că înnoptaseră acolo. Când i-am întrebat cât au de gând să stea, ne-au răspuns: „Until the beer runs out”. Are şi Polinezia vamaioţii ei.

Honeymoon Island 2

Honeymoon Island

Honeymoon Island

Honeymoon Island

Gaura in cer

Gaura in cer

Scoala de Kite

Scoala de Kite

Vamaiotii de Polinezia

Vamaiotii de Polinezia

După ce ne-am clătit bine ochii şi corpurile superbe, am navigat spre latura opusă a triunghiului lagunar, spre motu Akaiami. Pe drum, am avut parte de un mic incident, care ne-a arătat cât de mult ţin oamenii din Aitutaki la mediul în care trăiesc. Cumva, vântul a luat de pe barcă o pungă de plastic transparentă. Quinton a întors imediat barca şi nu vă spun că toată lumea a căutat punga până am găsit-o? A durat câteva minute, dar ceva îmi spune că nu am fi plecat de acolo până nu o găseam, indiferent cât ar fi durat. Când a scos-o din apă, Quinton era fericit ca un copil: „We just saved a turtle!” O ţestoasă ar fi confundat punga cu o meduză, ar fi înghiţit-o şi ar fi murit. Aşa ceva ar fi fost de neconceput.

În Akaiami am dat peste un peisaj similar, însă insula beneficiază de o vegetaţie ceva mai bogată şi adăposteşte două unităţi de cazare. Ambele se află pe plajă, la o sută de metri una de alta, care mai de care mai remote. Între timp, or mai fi apărut şi altele. Apa era calmă ca într-un pahar, totul îndemnându-ne la stat degeaba. Ceea ce am şi făcut. Quinton nu a stat degeaba şi a pregătit tonul din care avea să gătească prânzul. De aici am plecat spre ultima insulă pe care urma să călcăm, Tapuaetai, cunoscută mai bine ca One Foot Island, datorită formei sale, care aduce cu o talpă.

Pe aici

Pe aici

Motu Akaiami

Motu Akaiami

Akaiami Paradise

Akaiami Paradise

Motu Akaiami 2

În drum spre One Foot am mai oprit de două ori. Primul popas l-am făcut ca să-i dăm de mâncare lui George, un giant trevally simpatic, aciuat prin lagună cu trei ani înainte. Giant trevally sunt nişte peşti mărişori, dar foarte sociabili. Trebuie doar să ai grijă să nu te muşte de mână fără să vrea atunci când le dai de mâncare. Le place să fie mângâiaţi când trec pe lângă tine, iar dacă le mai oferi şi o bucată de peşte, te vor iubi. A doua oprire a fost, după spusele călăuzei, în cel mai bun loc de snorkeling. Am înotat pentru prima dată alături de bancuri de zeci de peşti, toţi galbeni. Senzaţia e minunată. Simţurile sunt încordate la maximum, eşti atent la tot ce mişcă, dar nu simţi niciun pericol. Nici nu este. Peştii veneau foarte aproape, mai să îi atingi. Dacă întindeam mâna spre ei, nu se speriau, nu fugeau, dar reglau distanţa, cât să nu îi pot atinge. Şi am stat aşa şi ne-am învârtit unii pe lângă alţii, ne-am fugărit şi ne-am jucat, până au plecat. Apoi am plecat şi noi (data viitoare îmi iau Gopro cu carcasa subacvatică).

Atentie la degete

Atentie la degete

George of the lagoon

George of the Lagoon

Pe One Foot Island există o clădire din lemn, care serveşte ca loc de picnic, magazin de suvenire şi oficiu poştal. Dacă ajungi aici, primeşti o ştampilă în paşaport, ca să poţi să te lauzi acasă. Noi am ajuns într-o duminică, când era închis, aşa că am profitat doar de locul de picnic, mulţumindu-ne cu ştampilele din Rarotonga. Bun şi bronzul. Spre deosebire de alte locuri pe care le văzuserăm în acea zi, aici eram singurii de pe insulă. În rest, la fel: apă colorată, nisip alb, lagună şi iar lagună. Pe un fond muzical asigurat de U2, Quinton a gătit tonul, ne-a făcut nişte salate şi ne-a hrănit pe toţi, de parcă eram copiii lui. Săru’mâna pentru masă! Aventura s-a încheiat cu drumul înapoi spre Ranginui’s Retreat, drum care voiam să dureze cât mai mult. A durat şi el cât a putut, dar am ajuns la bungalow până la urmă. Vorba lui Bono, fusese o zi minunată.

One Foot island 1

One Foot Island

One Foot island 2

One Foot Island

One Foot island 3

One Foot Island

Chef Quinton

Chef Quinton

One Foot island 4

One Foot Island

One Foot island 5

One Foot Island

One Foot island 6

La revdere One Foot Island!

În ultima zi ne propuseserăm să nu mai facem nimic. Ne-am mai  dat o dată cu scuterul până în Arutanga, ne-am mai destrăbălat o ultimă oară pe plaja de la Ranginui’s Sunset şi ne-am retras la bungalow ceva mai devreme, pentru o ultimă tură cu caiacul. Şi pentru că ne-am retras mai devreme decât de obicei, cum ne dădeam noi cu caiacul, am auzit cum se apropia avionul de Rarotonga; în mod normal, ajungeam la Retreat după ce pleca rata de Raro. Ştiam că, dacă a venit, trebuie să şi plece, aşa că ne-am hotărât să facem puţin plane spotting. Ne-am suit pe scuter şi am demarat spre aeroport. Pista este paralela cu şoseaua, dispusă la o distanţă de vreo 50 de metri. Spaţiul aeroportului e depărţit de drum printr-un gard format din nişte stâlpi de lemn şi trei sârme. Partea bună e că vizibilitatea este excelentă, lucru apreciat de entuziaşti. Partea mai puțin bună e că nu poți să planespottuiești decât un avion: Saab 340A. Cum ziceam, SXM rules. După ce am văzut de aproape Saabul decolând şi după vreo două beri, ne-am retras la somn, doar noi şi gecko. A doua zi urma să înceapă drumul spre casă, plin de zboruri ce aveau să dureze fiecare mai mult decât la venire, dat fiind faptul că zburam de la est la vest.

Vine sau nu vine

Vine sau nu vine?

Avion

Saab 340A la decolare

avion2

Saab 340A la decolare

Ultima fază şi lungul drum spre casă

Aveam avion la 09:10. De la bun început, Steve îşi luase angajamentul că ne duce la aeroport. Ştiind că e detaşat de orice probleme, am confirmat cu o seară înainte. Noi ne-am trezit, ne-am pregătit, ne-am luptat cu valizele şi ne-am pus pe aşteptat. El nu venise încă nici la 08:45. Viaţa în Aitutaki are un ritm aparte, aşa că ne păstram calmul. La un moment dat, ni s-a părut că auzim motorul Saabului, aşa că am început să ne facem griji. L-am sunat de vreo două ori pe şoferul nostru, fără să ne bage în seamă. În cele din urmă, şi-a făcut apariţia şi ne-a întrebat dacă suntem gata. Ce era să-i spunem?  „Acum am terminat de împachetat. Mergem? Că am impresia că avionul a venit de vreo 15 minute.”

Steve a gonit cât a putut de tare, am parcurs drumul paralel cu pista şi, când am făcut uşor stânga şi aeroportul devenea vizibil, surpriză: „Aaaaaand, it’s not here. I told you”. Ceea ce ni se păruse că era motorul Saabului trebuie să fi fost cu totul altceva. Degeaba îi spuneam noi că auziserăm un motor mare, el ştia că nu avea cum să vină atât de devreme, adică cu zece minute înainte de ora oficială de decolare. O fi fost vreun tractor? Indiferent ce o fi fost, era clar că şase zile în Aitutaki nu fuseseră de ajuns pentru noi. Până la urmă, a venit şi avionul. Ne-am luat rămas-bun de la Steve şi ne-am promis în gând că mai venim în Polinezia. De data asta, cărţile de îmbarcare au coborât la nivelul unor chitanţe scrise de mână. Totuşi, unele lucruri rămân la fel, aşa că iar am prins locuri pe aripă. Acum să nu credeţi că suntem nişte ghinionişti fără seamăn, că, din tot avionul ăla, noi am prins locuri nasoale de fiecare dată.  Saab 340A poate transporta doar vreo 30 de pasageri şi doar de pe primele două rânduri ai o privelişte neobstrucţionată de aripă sau de palele elicei. Erau nişte locuri libere în ultimul rând, dar stewardesa nu m-a lăsat să mă mut. Avionul avea o încărcătură mai mare în spate şi riscam, eu şi camera mea, să dezechilibrăm avionul la aterizare şi să murim cu toţii. Am rămas la locul meu şi am ajuns, din nou, safe and sound în Rarotonga.

Laguna de sus

Laguna de sus

În Rarotonga ne aştepta o ultimă surpriză. Avionul Air New Zealand care trebuia să ne ducă la Auckalnd nu venise. După ce decolase din Noua Zeelandă, apăruse o defecţiune şi a trebuit să se întoarcă, aşa că noi am fost declaraţi câştigătorii unei zile în Rarotonga. Urma să vină un alt avion mai pe seară. Pur şi simplu Insulele Cook nu voiau să ne lase să ne lăsăm duşi. Ne-au cazat bagajele, ne-au dat nişte vouchere de mâncare şi panoramă la un restaurant de lângă aeroport şi ne-au eliberat pe insulă. Am mâncat, ne-am minunat din nou cum se sparg valurile de recif, ne-am mai plimbat puţin şi, în cele din urmă, ne-am pus pe aşteptat în zona de check-in a aeroportului. Într-un final glorios, a venit şi avionul de la Auckland. Ne-au făcut check-in-ul, ne-am bucurat ultima oară de muzica lui „Papa” Jake Numanga şi duşi am fost. Am ajuns imediat acasă, după o escală la Auckland, o escală la Melbourne, o escală la Doha şi una la Istanbul.

Adevarul gol golut in Rarotonga

Adevarul gol golut in Auckland

Spre Rarotonga

Spre Auckland

În drum spre casă am tot încercat să-mi dau seama de ce mi-a plăcut atât de mult în Insulele Cook. Cred că secretul stă în originalitatea locurilor şi a oamenilor. Deşi au şi ei supermarketuri şi televizoare color, nu vei găsi aici o bucăţică de America, Australia sau Noua Zeelandă. Şi asta chiar dacă multe din restaurante şi hoteluri sunt administrate de străini (în Rarotonga am stat la o neozeelandeză şi în Aitutaki, la un australian). Proprietarii acestor afaceri tratează cu respect cultura locală. Poate contribuie şi faptul că numai localnicii pot deţine pământ aici, străinii putând doar să închirieze terenurile pe câteva zeci de ani. E o modă prin Pacificul de Sud. Dar staţi fără grijă, nu o să vă strige nimeni în faţă „Nu ne vindem ţara!”

Localnicii sunt deschişi şi foarte prietenoşi. Se mândresc cu insulele lor şi le protejează prin tot ceea ce fac, dar ţi le vor împărtăşi şi ţie bucuroşi. Ba chiar abia aşteaptă să ţi le arate. Multe locuri frumoase din lumea asta au devenit sufocate de turismul de masă şi de importarea unor valori de o calitate discutabilă. Nu e cazul aici. Insulele Cook au o identitate care e numai şi numai a lor. Şi e minunată.

#afmf prinlume

RO: Bun, vacanta in Azore deja s-a terminat iar noi browsam de zor printre sutele (ba chiar credem ca am sarit de cateva mii :D) de poze facute. Si ne-au ramas ochii atintiti pe cele din portul din Ponta Delgada, Marina cum ii spune, pentru ca-s mai de sezon. Pare caldura mare mon cher, un soi de canicula chiar, barci ancorate in port, culori, lumina. Ce sa mai, vara in toata splendoarea. In realitate insa, era ora 8 dimineata si nu mai mult de 15 grade🙂 Dar cam asta e clima in Azore si intre noi fie vorba… e perfecta! Portos de Mar, cum ii spune portului, un fel de… Poarta de Intrare spre Mare mai pe romaneste, este unul dintre cele mai cele proiecte de dezvoltare din Azore. Iar promenada face concurenta serioasa unduioasei Copacabana. Asa ca mai mare dragul sa stai in Ponta Delgada si sa iei la pas in fiecare seara stradutele inguste, pline de case colorate si restaurante traditionale.

EN: Ok, our vacation to the Azores Islands is now over and we’re still browsing through the hundreds (actually we probably reached a few thousands :D) of pictures taken. And we’re having our eyes on the ones from Ponta Delgada Harbour, Marina as they call it, as they are quite seasonable. Looks like a sunny day, a canicular one, boats berthed in the quay, colors and light. What else can we say, summer in all its glory. However, in reality it was 8 AM and no more than 15 degrees🙂 But that’s the climate in the Azores and between you and me… it’s perfect! Portos de Mar, as the harbour is called, a kind of… Gateway to the Sea translated in English, it’s one of the most successful development projects in the Azores. And the Marina promenade runs the wavy Copacabana really close. So it’s quite pleasant to stay in Ponta Delgada and wander each and every single narrow street, full of colorful houses and traditional restaurants. 
Ponta Delgada Harbour Sao Miguel Azores
RO: Si cu asa cadru potrivit pentru poze, parca ar fi si pacat sa nu continuam cu proiectul #designeriromaniprinlume si sa nu promovam ultima descoperire in materie de creatori romani. Si uite asa am dat (din pura intamplare!) peste brandul AFMF si adevarul e ca au niste produse atat de frumos lucrate, cusaturi perfecte, materiale calitative, tipare impecabile si un stil simplu, minimalist, de efectiv iti e greu sa alegi un singur produs din tot ce au ei pe site. Iar ultima lor colectie, din denim, este nebunie curata!

EN: And with such a perfect picture frame, it would be quite a pity not to continue with our #designeriromaniprinlume  (Romanian Designers Around the World) project and not to promote our latest discovery in terms of Romanian creators. Such a fortune to have found the AFMF brand and the truth is that they have so many beautiful products, perfect seaming, high quality fabrics, impeccable patterns and a minimalist and simple style, that it’s quite a challenge to choose only one product from their website. And their last denim collection, is simply to die for!
AFMF Azores Islands Sao Miguel 1
AFMF Azores Islands Sao Miguel 6
AFMF Azores Islands Sao Miguel 2
AFMF Azores Islands Sao Miguel 7
AFMF Azores Islands Sao Miguel 11
AFMF Azores Islands Sao Miguel 8
AFMF Azores Islands Sao Miguel 9
AFMF Azores Islands Sao Miguel 10

Next Stop: Ponta Delgada!

Pfoai, depresie post vacanta ca dupa Islanda n-am mai avut de ceva vreme. Poate doar dupa Japonia, dar hei, aia-i alta lume, e si normal sa te intorci acasa cu lacrimile-n borcan. Si stat-am noi vreo luna si jumatate cu hardul pe brate, tanjind dupa peisajele si relieful Islandei, pana cand ne-am trezit. Surpriza, mergem in Azoreeeee! Si n-or fi ele Islanda get-beget, dar tot sunt un fel de Islanda calduroasa. Pai nu? N-au ele si vulcani, si plaje cu nisip negru, si pamant fumegand (aka izvoare termale), si stanci in mijloc de ocean, si catarat pe munti, si balene si tot ce vrei? Ba unde mai pui ca au si hortensii albastru-violet peste tot, ca doar de, trebuie sa concureze cumva cu lupinii islandezi. Apropo, cica insula Faial ar fi cunoscuta ca “Insula Albastra”, pentru ca-i plin de hortensii. Noi mergem doar in Sao Miguel, dar mai conteaza?! Si uite ca totusi Azorele au ceva atuuri in plus fata de draga de Islanda. Au vreme mai umana, temperaturi de 20 de grade mai tot timpul anului, o plantatie de ceai care ce sa vezi, e chiar singura din toata Europa. Gorreana ii zice. Si deloc previzibil, e nebunie mare cu ananasul in Azore. Cine-ar fi zis ca sunt o groaza de plantatii de ananas in Azore?! Nu cresc ei in mod natural, ca doar nu s-o face ananas la 20 de grade, dar sunt o multime de sere, si prin urmare… abundenta de gem de ananas la mic dejun!😀 Si n-om pleca noi de pe Sao Miguel pana nu mancam cozido das furnas, mancare traditionala azoreana, gatita in pamant, la izvoare termale. Pai nu am zis noi ca Azorele-s Islanda mai cu caldura, ca doar si ei isi fac painea-n pamant. Si poate avem noroc sa vedem balene (daca in Islanda nu a fost sa fie :D), si poate ajungem si pe insulita Vila Franca, ca unde mai gasim noi fost vulcan acoperit de ape si transformat in mini Paradis? Si-o sa ne pozam sub poarta arcuita din Ponta Delgada si-o sa mancam zi de zi pasteis de nata pana ni se-apleaca! Si fara doar si poate mergem la Miradouro da Grota do Inferno. Sa ne pozam in varf de munte cu Lacul celor Sapte Orase. Sao Migueeeel, venim!
Sao Miguel Itinerary Azores