September 28, 2016 by prinlumecom

Coca Cola – Taste The Feeling

RO: Acum ceva vreme Coca Cola Romania a lansat o campanie dementiala si un concurs la fel de demential, prin care postai o poza pe Instagram, puneai tag cu feeling-ul potrivit pozei si hop top, intrai in concurs. Ce se castiga? Pai se castiga sansa de a fi ales intre primele noua cele mai frumoase poze postate in hashtagul #tastethefeeling si surpriza-surpriza, sa apari pe dozele de Coca Cola. Cu tot cu poza, cu tot cu profil de Instagram si tot tacamul. Si ne-am inscris si noi cu 12423905743953…n…34t535 de poze postate, de am innebunit Coca Cola cu foto-spam-ul. Iar una dintre cele n (unde n tinde de trei ori catre infinit) poze, a fost selectata! Plaja Joaquina si dunele tot ale Joaquinei ne-au facut castigatori! Asa ca aseara ne-am dus frumusel acasa, am scos hard-ul cu poze de la naftalina si-am ales ceva mai multe poze din locatia cu pricina🙂 Ca daca tot ne-a facut sa aparem pe dozele de Cola, sa spunem doua vorbe, scurte si la obiect, despre Joaquina. Ei bine, Joaquina e undeva mai la sud in Brazilia, in Florianopolis, o insula cunoscuta ca fiind “insula de bogati” a brazilienilor. N-ai favele, n-ai probleme cu securitatea, totul arata a Europa mai mult decat a America Latina (ca doar nu degeaba au venit azorenii buluc-buluc sa colonizeze zona), iar una dintre cele mai apreciate locuri e taman Joaquina aceasta. Fie pentru surfing-ul de apa, fie pentru cel depe uscat – adica fix pe dunele de nisip. Am scris anul trecut un articol special despre Praia de Joaquina, il gasiti aici. Pana una alta, noi dam fuga (iar!) pe la supermarketuri, sa “vandalizam” rafturile de doze de Cola😀

EN: Some time ago Coca Cola Romania launched a new magnificent campaign and an equally magnificent contest, where you had to post a photo on Instagram and tag it with the appropriate feeling. What was the prize? Oh well, it was the chance to be chosen one of the nine most beautiful photos posted in #tastethefeeling hashtag and surprise-surprise, to be on the Coca Cola cans. Your picture, your Instagram account and all. So, we enrolled with 12423905743953…n…34t535 photos and we continuously photo-spammed Coca Cola with our postings. In the end, one of the n (where n approaches infinity) photos, was chosen! Joaquina beach and its dunes made us win! so last night we went home, we took the hard disk drive from the dusted shelf and we have chosen a couple of more photos from this location🙂 If this place made us appear on the Coca Cola cans, we should say a couple of words about it. So, here we go. Joaquina is somewhere in the southern Brazil, in Florianopolis, an island known as the “island of the rich Brazilians”. There are no slums, no security issues. everything looks more as Europe rather than Latin America (which is quite normal if we think about the Azorean migration), and one of the most appreciated places is this Joaquina beach. Either for the water surfing or for the sand-surfing. We wrote an article last year about Praia Joaquina, you can find it here. But until then, we’re going (again!) to the supermarket, as we have to “vandalize” the shelves for Coca Cola cans😀

Processed with Snapseed.

September 26, 2016 by prinlumecom

Milano

Am fost in Milano de n luate cate n ori, si cu toate astea nu am scris niciodata un articol pe blog despre marea capitala a modei si a designului vestimentar. Si n-avem nicio scuza, dar nu stim cum se face, ca dintre toate orasele italiene vazute pana acum, Milano nu prea are acel “je ne sais quoi“. Si daca nu il are, nu il are si cu asta basta! Dar intre noi fie vorba, daca ar fi sa ne ia cineva la bani marunti, inafara de Dom, de Galeriile lui Victorel, Scala, Cina cea de Taina si Quadrilatero de la moda, nici ca stim mai mult. Nici ca stiam, ca azi ne-am pregatit mai ceva ca pentru teza! Asa ca suntem gata sa fim turisti adevarati in Milano si sa-i mai dam a n+1 sansa sa ne surprinda. Si mai sa fie, dar fix cand te-astepti mai putin, atunci se intampla inevitabilul si prea putin probabilul!
milano-itinerary
Asa ca da, avem Domul, impresionant si numai bun de tras in poza. Avem si porumbei. Avem si turnuri si turnulete, statui si statuete, spirale si sagetele. Iar in varful celei mai mai cele se afla simbolul Milano-ului, La Madonina. Si-acum intre noi fie vorba, e totusi cea de-a cincea cea mai mare biserica crestina din lume. Nu degeaba o fi luat sase secole constructia lui, si unde mai pui ca special pentru asta s-a construit si un sistem nou de canale in oras. Traiasca constructia Domului, ca uite-asa a luat nastere zona Navigli, cea plina de canale. A, si apropo, tot pe aici prin zona este si “panzeroteria” lui Luini, o dementa! Atata doar ca duminica e inchisa, aviz amatorilor.
milan-italy-6_1
A, si cu ocazia asta am dat si noi de gustul AirBnB-ului. Ca ce sa ne faci, nu ne scoti din ale noastre cand vine vorba de cazari, si-alegem ca tot omu’ sa rezervam mereu pe booking.com, ca-i ieftin si bun si sigur. Dar cand mergi cu un grup maricel de prieteni, un apartament la AirBnB e o mana cereasca! Si am avut doua experiente extrem de placute cu ei, asa ca gata, dam sfoara in tara si zicem de AirBnB in sus si-n jos. Noroc ca am descoperit si noi in sfarsit roata! Si ii multumim lui Paolo, cel-fara-de-tacamuri-pentru-fraieri pentru apartamentul lui high-tech, care ne-a cam dat teste de olimpiada in ale tehnicii.

Totusi, dupa cateva discutii de ridicat in slavi AirBnB-ul, cativa prieteni ne-au povestit cateva experiente foarte neplacute. Ba cu anulari de rezervari pe ultima suta de metri, de s-au trezit bietii oameni fara cazare fix in ziua plecarii, ba cu gazde mai putin prietenoase, ba cu apartamente murdare si cate si mai cate. Deci e cu dus si intors. Dar cu putina documentare si ceva citit de recenzii, suntem pe maini bune😀 Cel putin pentru Europa il vom mai folosi🙂
milano-scala-1
Dar stai ca eram la Dom si la Navigli. Da, deci multumita Domului avem astazi parte de zona Navigli din Milano, zona pe care cu rusine zicem ca nu o cunoasteam deloc. Pana acum, noroc cu documentarea temeinica pentru Euro Trip. Si uite-asa aflam de Naviglio Mare si cel Mic, de cladirile colorate de pe margini, de tarabele de artisti neintelesi, de restaurantele cu specific de pe tot mapamondul si de barurile de aperitivo. Mai ales de barurile de aperitivo! Ca doar stim cu totii ce nebunie se petrece in Milano intre 7 si 9 seara, cand toate restaurantele deschid bufetul suedez cu mancaruri cat nu poti duce. Totul inclus in pretul unei singure bauturi! Care evident, e musai sa fie un aperol amarui si rece. Rece gheata!
milan-italy-navigli-district-4
milan-italy-navigli-district-1
milan-italy-navigli-district-5
milan-italy-navigli-district-3
milan-italy-navigli-district-6
milan-italy-navigli-district-7
milan-italy-navigli-district-9jpg
milan-italy-navigli-district-8
Si daca tot suntem la capitolul descoperiri milaneze, fara doar si poate trebuie sa ajungem si in Brera. Un alt cartier de boemi, cu stradute pavate si cladiri vechi si restaurante unul langa altul. Zona de hipstereala daca e sa ii spunem mai pe intelese🙂 Buticuri artizanale, magazine de antichitati, tablouri peste tablouri la Pinacoteca si o nebunie cu Princi asta. O patiserie renumita, un fel de punct de intalnire al localnicilor care vin sa-si bea cafeaua impreuna. Stradutele sunt superbe, balcoanele si ferestrele pline de flori (si de obloane de lemn, ca asta-i noua obsesie in materie de pozat “instagramesc”), si la tot pasul dai de cate o vrajitoare gata sa-ti citeasca viitorul in palma. Mda, nu stim ce-i cu ele, dar sunt peste tot in Brera!🙂 Pare ca fac parte din peisajul hipsteresc🙂
brera-milan-2
brera-milan-1
brera-milan-3
brera-milan-4
brera-milan-5
Si cum sa vii tu in capitala modei si sa nu treci macar in treacat pe Via Montenapoleone? Nu pentru shopping, ca… sa fim seriosi😀 Dar macar sa stii ca ai bifat Quadrilatero-ul in Milano.
milan-italy-7
via-montenapoleone-milan-italy
milan-italy-9

milan-italy-5
milan-italy-15
milan-italy-12
Ei bine, uite ca se poate sa mai descoperi parti frumoase intr-un oras pe care l-ai vazut de nspe mii de ori. Si inca sa te surprinda intr-un mod asa de placut, incat sa vrei sa te mai intorci. Asta pe langa clasicele Dom, Galerii, Castel Sforzesco, Scala si stradutele din centru. Insa ca s-o spunem pe aia dreapta, mult mai pe gustul nostru este o Florenta, o Roma, sau de ce nu un Bari, un Napoli, o Coasta Amalfi. Dar sa vedem, pentru data viitoare ne pregatim si mai bine, poate-poate ni se schimba complet parerea🙂 In orice caz, de aveti ceva sfaturi sau locuri mai putin cunoscute ce merita mentionate in articol, lasati-ne un mesaj scurt, scurt, si ne documentam!🙂
milan-italy-2

September 22, 2016 by prinlumecom

Insulele Azore – ziua 2 – Vestul

Mai sa fie, o noapte nedormita in Copenhaga se cam simte. Am zis noi ca n-avem nicio treaba, ca rezistam si facem si dregem, dar uite ca-i aproape 10 dimineata si inca motaim, fara s-avem vreun gand sa ne ridicam din pat prea curand. Noroc ca ne anunta Miguel ca au ajuns cei de la Auto Ramalhense sa ne lase masina in fata hostelului. Bagam la cap regulile cheie si-o retinem pe cea mai importanta: pliati oglinda. Intotdeauna. Oriunde ati fi. Nici nu e de mirare, la cat sunt de inguste drumurile pe aici, si la cat e de zgariata pe toate partile masina si la cum se parcheaza si conduce prin zona. Intre noi fie vorba, pretul masinilor de inchiriat este cam maricel. Cu chiu cu vai ne-a gasit Miguel o masina la 45 de euro pe zi, dar n-ai ce face. Or fi ele drumuri multe pe insula si posibil si transport in comun ori tururi organizate cu autobuze, insa ai nevoie de masina daca vrei sa vezi locuri mai deosebite. Asa ca hai, pornim la drum. Azi facem vestul. But first, let me take nu un selfie, dar cateva pasteis de nata la pachet. Si o cafea.

Pasteis de Nata A Colmeia Pastery Ponta Delgada Azores Sao Miguel

Si-o luam frumos catre Laguna Siete Cidades, cea mai faimoasa si mai pozata din toata insula. Pana la urma aici e facuta poza de carte postala de o gasesti cand dai Google search dupa Azore, deci e musai sa ajungem aici. Dar inainte de poza clasica oprim la Vista do Rei, privelistea regelui, de unde se vede toata laguna in toata splendoarea ei. Daca Islanda era maiestuoasa cu peisajele ei scoase din reviste, cu dramatismul campurilor de lava si ghetarilor pe fundal, ei bine in Azore lucrurile stau altfel. Peisajele sunt spectaculoase si mult mai… vii. Mai verzi, mai albastre, mai colorate, mai pline de viata. Si-un verde saturat de zici c-a luat-o Photoshopul razna. Acelasi tip de relief vulcanic, insa acoperit cap coada de viata. Bun, vacanta aceasta dam drama pe comedie, pentru ca fix asta iti inspira Azorele. Un ras sanatos si contagios, plin de culoare.

Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 8

Si-n spatele privelistii sta tantos o cladire impunatoare, cu terase uriase cu vedere inspre laguna, camere mari si trepte spiralate. Un hotel de lux construit prin anii ’80, intr-o nebunie de locatie, intr-o perioada in care turismul in Azore era aproape inexistent. Drept urmare, a dat faliment si acum totul a ramas in paragina. Initial locatia era pazita, ca sa nu poata intra oamenii in cladirea din care atarna pur si simplu fier si unde sansele sa-ti pice o caramida in cap sunt uriase, insa acum s-a transformat intr-un obiectiv turistic in sine. Pai daca s-a ajuns sa se vina cu autocarul la hotelul abandonat Monte Palace, ce sa mai vrei? Si daca oamenii isi fac inconstienti selfiuri atarnati si aplecati in casa lifturilor unde nu-s nici lifturi, nici nimic, si daca toata lumea umbla nestingherita prin fiecare coltisor al hotelului? De ce sa mai existe paznic?! Acum sincer, locatia e fabuloasa pentru poze, insa este chiar foarte periculos. Cladirea sta practic sa cada, si chiar daca nu mai e pazita, nu inseamna ca e ceva amenajat sau ca te poti plimba in voie printre maldarele de fiare si moloz. Recunoastem ca si noi am vrut sa vedem si camerele cu priveliste spectaculoasa catre laguna, si scara spiralata, si acoperisul hotelului, de unde iar se vede o priveliste de iti sta mintea-n loc. Dar am fost foarte grijulii, am pozat si-am plecat.ps: Pare ca ne-a placut cam prea mult hotelul acesta abandonat, ca parca n-am mai contenit cu pozele. Scroll, scroll, pana ne-apuca ameteala🙂

Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 12

Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 13

Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 5

Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 7

Monte Palace Abandoned Hotel Sao Miguel Azores 3

Buuun, gata cu Monte Palace si nostalgiile, o luam la vale spre Sete Cidades, satucul autentic de pe partea cealalta a lagunei. Drumul in sine e un deliciu soferesc, si pe langa toate curbele si acele de par, e strajuit de un gard viu si inalt, plin de hortensii mov-albastre. Manunchiuri intregi de flori uriase si colorate, la fel cum in Toscana chiparosii pazesc drumurile Sienei. Sau cum in Islanda lupinii mov-turbat acapareaza complet campurile nisipoase. Si uite ca desi nu prea vezi picior de turist chinez pe pamant azorian, au facut ei ce-au facut si si-au pus amprenta in zona cu hortensiile chinezesti. Ce e interesant e ca florile cresc salbatic peste tot, si cica in insula Faial ar fi si mai mare nebunia cu hortensiile.
Hydrangeas Sao Miguel Azores 1

Trecem podul de piatra (care nu s-a daramat, pentru ca apa nu l-a luuuuuat!), si-n doi timpi si trei miscari intram in Sete Cidades. Un satuc plin de case autentice, cam in acelasi stil ca cele vazute in Florianopolis, in Brazilia, si-o biserica la loc de cinste. Pare sa fie un soi de sarbatoare, pentru ca-i plin de stegulete si flori peste tot. Si la cat sunt de religiosi azorenii, sigur e vreun Sfant de sarbat in fiecare saptamana. O luam spre centru, ca asa ne zice indicatorul. Centrul nu e nimic altceva decat o insiruire de case colorate pe cateva strazi paralele. Dar la capatul lor ai laguna, si e de toata frumusetea! Ca vrei sa te dai cu caiacul, ori ca vrei sa faci niste hiking si trekking pe peretii abrupti ai inverziti ai lagunei, ori un plimbat cu bicicleta si oprit pe la diverse “miradoururi”, le ai pe toate in materie de miscare. Ba chiar si invers, ai tot ce-ti trebuie de nu mai poti de pofta dupa un gratar. Nu stim exact de ce, dar este plin de locuri de gratar in Sao Miguel. Nu trec cativa kilometri fara sa ai pe marginea drumului bancute, priveliste, gratare cu lemne si carburi, chiuvete pentru apa, si tot ce-o mai trebui pentru in gratar ca la carte. Dar toata amenajarea asta e cumva deloc deranjanta. Toate locurile sunt discrete si deloc invazive. Ori poate ne-au parut asa pentru ca nu prea sunt folosite, si prin urmare foarte curate.Sunt asa de multe si atat de putini turisti sa le foloseasca, ca nu prea le intelegem rostul.
Sete Cidades Azores Sao Miguel
Sete Cidades Village Sao Miguel Azores 4

Si daca acum cateva minute vremea parea sa fie amigacao-ul nostru, de prea ne ieseau pozele picture perfect, ei bine, acum nu. Totul s-a schimbat la 180 de grade, pentru ca da, am uitat ca-n Azore vremea-i la fel de instabila ca-n Islanda. Atlanticul asta, bata-l vina. Si din cer senin si soare de-ti dadeai cu factor 50 sa nu te parjolesti pe nas, s-a asezat confortabil un front dens de ceata si nori de nu vezi trei metri in fata. Si-un vant de se inclina toti copacii ca dupa jet blast-ul avioanelor. Si taman cand voiam sa vedem privelistea cu cararea de la Miradouro da Grota de Inferno, de la Laguna Canario. Ce sa-i faci, mergem! Nu-i de mirare ca suntem singurii turisti din zona. Si cum era de asteptat, o priveliste de-un alb laptos de nota zece. Ca ne uitam in fata la priveliste ori la vreun fundal alb de studio foto, e cam tot aia. Dar hai sa mergem pana-n varf, poate avem putin noroc. Si uite ca la fixul fixului cand sa ajungem in capat de poteca, 30 de secunde de glorie ale soarelui, care razbate printre norii densi si ne lumineaza partea din stanga a privelistii. Sa fie asa, un fel de teaser. Nu de alta, dar ca sa ne faca sa venim aici si-a doua oara, sa vedem ce-i si in dreapta. Bun, 30 de secunde sunt fix 30 de secunde si-apoi iarasi apare fundalul alb de studio foto. Si blank total.
Azores Sao Miguel Miradouro da Grota de Inferno 3
Concept15 Azores Sao Miguel Miradouro da Grota de Inferno 2
miradouro-da-grota-de-inferno-azores-sao-miguel-1

Inapoi la masina pana nu ne sufla vantul si ne pierde in blankul dramatic. Ei, vezi, ca tot duceai lipsa de dramatismul islandez, ia poftim drama. Coboram spre masina si-o luam rapid spre Mosteiros. Are Miguel o recomandare de restaurant de toata frumusetea. Si priveliste catre stancile din apa (un fel de Reynifjara islandeza) si mancare delicioasa, ca doar nu degeaba or fi ei renumiti pentru caracatita. Gazcidla ii spune restaurantului si confirmam ce zice si Miguel. Mancarea-i buna, ieftina si delicioasa. Si pe langa caracatita prajita (delicioasa desi parca putin cam uleioasa), branza proaspata de vaca mancata cu paine de casa, e o dementa! A, si sa nu uitam. Pe langa peste, fructe de mare si rocile din larg, Mosteiros e renumit ca fiind locul cel mai tare din parcare de vazut apusul in Sao Miguel. Si daca ne uitam pe aplicatia lui Miguel, Spot Azores, plina de camere video pe toata insula, e cam adevarat ca apusul e ca scos din revista. Dar noi am gasit si-alt loc cel putin la fel de frumos. Si pentru ca nu mai avem rabdare pana postam articolul din ziua trei, zicem acum de barul TukaTula de pe plaja Santa Barbara (undeva pe-aproape de orasul Ribeira Grande). Gata cu leneveala, o ultima cafea la Mosteiros si mergem mai departe. Apropo, parca am zis deja ca in Azore cafeaua-i ieftina ca braga, nu? Ei bine da, un espresso e 50 de centi🙂
Mosteiros Sao Miguel Azores 1
Mosteiros Sao Miguel Azores 2
Mosteiros Sao Miguel Azores 3
Mosteiros Sao Miguel Azores 5
Mosteiros Sao Miguel Azores 6
Incotro? Taman cand sa facem stanga vedem indicator la dreapta catre piscine naturale. Ce marketing! Auzi tu la ei, piscine naturale. Pesemne c-or fi construit niste betoane in care or pune apa adusa din ocean, si gata domne, e piscina naturala. Da’ de unde. Piscina mai… naturala ca la Mosteiros nici c-am vazut vreodata. Roci vulcanice pana-n buza oceanului, insirate care pe unde au nimerit cand lava buclucasa a ajuns in apa, si valurile oceanului sarind de mama focului pe dupa stanci. Pe unde s-a gasit o gaura mai mare printre lava, acolo s-a adunat apa din ocean si a fost niste baltoace maricele, care surprinzator sau nu, arata fix ca niste piscine. Nici urma de betoane, nici urma de vreo amenajare de vreun fel, totul este exact asa cum l-a lasat domnia sa, Mama Natura. O mare de prosoape colorate pe rocile negre, multe soparle si crabi pitici, alge si pesti care te gadila pe la picioare, si-o apa rece de-ti sta inima in loc. Si-n spate valuri furioase care se izbesc de stanci si mai au grija ca din cand in cand sa reimprospateze stocul de apa curata si rece. Ei bine, 1-0 pentru Azore.
Mosteiros Sao Miguel Azores Natural Pools 1
Natural Pools Moisteiros Sao Miguel Azores Islands 1

Ca s-o spunem pe aia dreapta, Azorele nu prea sunt destinatie de plaja. Da, ai unele plaje frumoase pe Sao Miguel, impresionante chiar (abia asteptam sa va zicem TOTUL despre Plaja Viola din nord), insa turistii nu vin aici pentru plaja. Pe de-o parte pentru ca temperatura nu e tocmai cea ideala (desi noi am zice ca tocmai, 20 de grade sunt perfecte!), iar vremea e cam instabila. Acum e soare si cald, in secunda imediat urmatoare se porneste un vant si-o ploaie de nu stii ce-i cu tine. Dar daca vrei balaceala si-un pic de relaxare, ai unde sa gasesti. E plin de piscine naturale si semi-naturale (oarecum amenajate in ocean, dar tot pe principiul celor de la Mosteiros), iar plajele din sud chiar sunt spectaculoase. Acum depinde si ce inseamna pentru fiecare plaja frumoasa🙂 Daca sunt roci si peisaje scoase din alta lume, pentru noi e plaja perfecta. Cat despre pietre-n apa sau nisip tepos in talpa, n-am putea sa zicem cum sta treaba🙂 Mosteiros Sao Miguel Azores 4
Mosteiros Sao Miguel Azores 7
Mosteiros Sao Miguel Azores 8
Bine, vazut-am Mosteiros cu piscinele senzationale, mergem sa vedem si rocile din larg. Fara doar si poate, cineva a aranjat planetele si a facut o copie dupa stancile din sudul Islandei, de la Reynifjara. Inca o data ni se confirma ca Azorele sunt o Islanda reinterpretata.
mosteiros-azores-sao-miguel-1
mosteiros-azores-sao-miguel-rua-de-caminho-velho
mosteiros-azores-sao-miguel-2
Apoi o luam spre sud, catre Ferraria, ca ne-a incercuit Miguel pe harta ca ar fi niste piscine senzationale. Naturale, cum altfel?🙂 Si-o luam pe drumul secundar de coasta, ca sa avem senzatii tari in Corsica cea saltareata. Si mergem, mergem printre hortensii albastre de ti-e mai mare dragul sa conduci, pana cand dam nas in nas cu o turma de vaci taman in mijlocul drumului. Pesemne ca am nimerit pe teritoriul lor, pentru ca nu se dau din drum nici neam. Si nici nu se sperie de noi. Ba mai mult de-atat, se aseaza agale in mijlocul drumului si cu-asta basta. E timpul sa faci cale intoarsa, ca doar nu te pui cu cele care iti procura micul dejun cu “branza fresca”🙂 Dar nu e bai, pentru ca drumul principal e impanzit de “miradoururi” (aka privelisti) una mai senzationala ca cealalta. Noroc ca le-am notat, ca altfel n-aveam nicio sansa sa le retinem. Oprim rand le rand la Miradouro da Ponta do Castelo, Miradouro do Caminho Velho, Miradoura do Escalvado, Miradouro da Ilha Sabrina si sigur, sigur am ratat cateva, ca prea nu le recunoastem din poze. Cert e ca peste tot ai indicatoare si semne catre punctele de interes turistic, asa ca e practic imposibil sa le ratezi. cows-azores-sao-miguel Si tadaaaa, ajungem la faimoasa Ferraria. O parcare uriasa, plina cap coada de masini (nu suna a buna), si semne catre o piscina naturala, unde cica e bine sa intri atunci cand vine valul peste apa termala. Nu de alta dar altfel apa are cam 40 de grade si e cam prea fierbinte. Un fel de jacuzzi vulcanic in mijlocul oceanului, cu un mix de cald/rece, in functie de cum vine sau nu valul. How cool is that?! Ideea si experienta in sine sunt interesante, insa fiind poate cel mai turistic punct turistic din Sao Miguel, e foarte multa lume. Iar daca la Blue Lagoon-ul islandez ne-am inselat si ne-am zgariat pe ochi ca nu am mers pe motiv ca ar fi prea aglomerat, aici am apucat sa mergem si intr-adevar, este prea multa lume. Dar ca idee, e ceva destul de rar intalnit. Si e complet natural (cu exceptia catorva pietroaie puse pe margine ca sa se previna eroziunea si o scara de acces in piscina). Nu este orice piscina naturala, ci una care demonstreaza ca vulcanii azoreni inca isi fac de cap🙂 Dar uite ca deja se face tarziu, asa c-o luam inapoi spre Ponta Delgada. Bagajul n-a ajuns inca, dar macar am aflat ca s-a pierdut in Lisabona. Bun, maine il avem. Incercam o cina traditionala la restaurantele recomandate de Miguel (A Tasca in prima faza, apoi Calcada do Cais), insa nu avem rezervare, deci nu prindem locuri. Ne multumim cu o cina-teapa la Arco da Velha. Si-un vin roze de pe insula Pico. Si zgomot de avioane la aterizare, trecand aproape tangential de acoperisul casei noastre. Cum era melodia aceea? Para, para, paradiiiiiiise! Ferraria Pool Aazores Sao Miguel 1 ferraria-azores-sao-miguel

September 21, 2016 by prinlumecom

#maigre prinlume

RO: N-or fi ele Azorele cele mai potrivite pentru stat la plaja (din cauza vremii capricioase), insa sunt cateva locuri unde ti-e mai mare dragul sa stai cateva ore numai si numai uitandu-te la ocean. Ca doar nu degeaba or fi mai bine de 200 de kilometri de coasta pe Insula Verde din arhipelag. Acum intrebarea intrebatoare e pe care dintre toate cele insemnate de Miguel sa o alegem. Sa mergem in sud, la Praia Populo, cea mai frumoasa plaja din apropierea capitalei, dar plina pana la refuz de oameni si umbrelute colorate? Sa mergem in nord, la Praia Viola, complet pustie si ascunsa dupa munte, printe foste mori de vant si cascade? Sa fie est, pe la Nordeste, acolo unde valurile oceanului se izbesc de stanci si formeaza piscine naturale? Sau poate in vest, la Mosteiros, printre roci vulcanice si mici lagune formate natural. Ei bine, nu. Mergem la ghici. Cu harta pierduta undeva prin ghiozdan, iesim prima la dreapta de pe autostrada si nimerim pe unde-o fi. Si hai ca nu a fost rau deloc, daca te gandesti ca am dat de o zona complet rezidentiala, cu case frumoase, mai ceva ca-n Palm Beach, iar in capat de tot plaja de la Agua de Pau. Si parca-i cadru ideal pentru o serie de poze pentru proiectul #designeriromaniprinlume. Pentru ca da, am descoperit inca un roman talentat de nu se poate, Roxana Purcaru de la maigre.ro, si tare ne mandrim pozandu-i creatiile in jurul lumii!

EN: Maybe the Azores Islands are not the best destination for going to the beach (and that’s due to the unpredictable weather), but there are a few places where we could stay for hours just looking at the ocean. In the end, there are 200 km of coastline in the Green Island of the Azorean archipelago :) But now we have to decide what beach should we choose from all the ones noted by Miguel on the map. Should we go to the south, at Praia Populo, the most beautiful beach close to the capital, but packed to capacity by people and colorful umbrellas? Or should we go up north, at Praia Viola, deserted and hidden beyond a rocky mountain, between former windmills and waterfalls? Or maybe to the east, around Nordeste, where the ocean waves crash into the stones and form natural pools? Or maybe to the west, at Mosteiros, among volcanic rocks and small naturally formed lagoons. Oh well, no. We have no map, seems to be hidden somewhere in the backpack, so we just turn right, get out of the highway and go wherever. And it’s not bad at all, as we just landed in a completely residential area, with beautiful houses that could run the Palm Beach ones really close. And in the end we have the Aguea de Pau beach. And looks like a picture perfect setting for some new photos for our #designeriromaniprinlume (Romanian Designers Around the World) project. Because we discovered another talented Romanian designer, Roxana Purcaru from maigre.ro, and we’re so very proud to wear her creations all over the world!
Maigre Azores Islands Sao Miguel 3

September 20, 2016 by prinlumecom

Islanda – Ziua 4 – Sudul Islandei

Bun, dar revenim la oile noastre islandeze, si-o luam inapoi spre vest, pe ruta 1. Si slava cerului, avem un pic de soare in sfarsit! Taman cand trecem prin cel mai mai cel peisaj islandez. Le ai pe toate la un loc: pietris si desertaciune, un pic de verde cu saturatie dusa la maxim, un pic de apa, un pic de munte si o mare de ghetar. A, si un cer albastru de te-apuca plansul! Asa ca lasi bolidul la-nceput de drum, te asezi pe jos si te holbezi ca stim noi cine la poarta noua in zare. Pana te plictisesti sa vezi acelasi lucru. Pana ti se ia de atata natura, de atata aer curat. De atata liniste. Adica niciodata🙂 Dar ceasul merge si iar merge (adevaru’ e ca nu mai merge, e 3 dupa amiaza de cand am plecat din Munchen) iar noi avem pe lista sapte mii de opriri pana in miez de noapte. Sau de zi, ca tot e cea mai lunga zi din an in Islanda. Si se serbeaza midnight sun, cu bauta si petrecareala pana tarziu. Un fel de revelion al zilei si luminii.

Si daca tot e drumul lung pana aproape de Selfoss, oprim sa facem picnic pe marginea drumului, in ditamai pustietatea pietruita, intinsa cat vezi cu ochii. Un pic de skyr, un pic de bere islandeza si suntem iarasi good to go. A si apropo, sticla de apa am cumparat-o de dragul sticlei, ca sa o pastram ca suvenir. In Islanda aproape nimeni nu cumpara apa imbuteliata, pentru ca apa de la robinet este cum nu se poate mai potabila! Parca am zis deja ca isi iau 70% din rezervele de apa potabila din ghetari. Ba bine ca mai dau si la altii, daca ne referim la cazul americanilor care au ramas fara apa potabila si au adus “baxuri” de apa islandeza. Cu alte cuvinte, daca iti cumperi apa imbuteliata in Islanda, investesti cum nu se poate mai prost 300 de coroane pretioase (cu care-ti iei un skyr cu mango si ananas de toata frumusetea. Sau toata bunatatea :D)

Si daca tot e ziua atractiilor care te lasa gura-casca, sa oprim si la canionul Fjadrargljufur. Si nu pentru ca a filmat mai marele Justin Bieber videoclip acolo si l-a facut faimos. Ci pentru ca e o nebunie de canion cum rar ti-e dat sa vezi. Stanci uriase, intinse pe 2 kilometri distanta, erodate perfect, cu mult “muschiulet islandez” buretos si spongios, si-un paraias plapand care isi face loc asa timid prin deschizatura ingusta din munti. Paraiasul e raul Fjadra si a facut de-a lungul istoriei prapad in zona. Acum e un batran rau care-si traieste batranetea curgand lent si lenes prin canion, si are un biet statut de afluent al altui rau din apropiere. Dar tineretile lui au fost tare zbucimate, pentru ca pe vremuri era aprig si-avea un debit de roadea totul in cale. El este “responsabilul” pentru ce avem azi in canionul Fjadrargljufur. Si pentru ca prea performantul GPS al masinii noastre nu stie ce e Fjadrargljufur, notam aici (s-avem in scris pentru data viitoare cand ajungem), e pe aproape de satucul Kirkjubaejarklaustur, mai exact la vreo 5 kilometri, pe drumul 206. Urci frumusel pe canion si ai o priveliste de nici in cele mai frumoase vise nu gasesti. Un fel de Avatar in viata reala. Iar la final de “muntomaneala”, opresti jos, la pensiunea Hunkubakkar, sa bei un ceai fierbinte si sa incerci o paine de secara facuta la izvor termal. Ai grija insa nu deranjezi elfii.

Si daca toti vorbim de elfi si ajungem si la casele acoperite de iarba, ei bine, acestea sunt asa numitele case de turf. Acu’ ce sa le faci bietilor islandezi daca au avut nenorocul sa aiba un climat asa de aspru? Cum islandezu’ (nu numai romanu’) e inventiv, si-a acoperit locuinta cu pamant si iarba (ba uneori chiar si-a construit casa direct in pamant), ca sa fie mai bine izolata si prin urmare mai calduroasa.
Iceland Turf Houses Elves

Si-n drum dam si de Eyiafiallayokull, vedeta incontestabila a Islandei, copilul nastrusnic care-a adus Islanda in ochii intregii lumi cu eruptia din 2010. Ce marketing mai bun (si mai gratuit!) de atata?! Blocheaza domnu’ vulcan juma’ de Europa, se isterizeaza industria aviatica, urla CNN-ul zi de zi despre tine, si-apoi bat turistii buluc la usa la tine, sa vada care-i treaba cu eruptiile vulcanice. Ba chiar mai rezerva si tururi “into the volcano“, c-asta chiar nu vezi pe oriunde. Una peste alta, dintr-o tarisoara micuta, uitata de lume la nord de ocean Atlantic, cu frigul artic in nord care-ti ingheata si gandurile, ajungi pe lista tuturor si devii mai faimos ca marele Turn Eiffel. Sau pe acolo. Dar daca din 2010 pana azi s-a marit de cinci ori numarul turistilor, iar “microbuzul” Icelandair aduce americani pe banda rulanta zi de zi, e de bine. Sau de rau, depinde cum o privesti. Totul vine cu un pret, cum zic islandezii cand ii intrebi daca nu se tem ca Islanda isi va pierde din autenticitate cu toate valurile de turisti.
eyjafjallajokull-volcano-iceland

Heeeei, dar uite c-am ajuns rapid, rapid, in satucul Vik, cel cu plaja cu nisip negru si fin, si pietre pietricele puse una peste alta. Sa fie norocul cat mai norocos! Si-n zare, dupa valurile fioroase si galagioase, se vad cei trei muschetari de la Reynishverfi, pozati si raspozati in toate pozele de pe interneti. Cum ies ei tantosi din apele furioase si valuroase ale oceanului, trei coloane uriase de 66 de metri de roca vulcanica care patruleaza pe plaja cu nisip negru din Vik. Cica ar spune legende locale ca cei trei sunt de fapt niste mici troli care au fost prinsi de lumina zilei si-apoi inghetati si impietriti. Se-ntelege atunci de ce sunt un adevarat simbol pentru islandezi. Si numai bine vin si norii, si-un pic de ploaie (ca doar nu se dezminte vremea islandeza), si-o luam din nou la drum!
vik-village-iceland

Si stai asa, ca Reyni asta trebuie sa aiba si o plaja cu coloane de bazalt! Si unde e?! Indicator la stanga, ocol de munte, drum sinuos si param pam pam, am ajuns la Reynisfjara. Nu pentru ca am vedea inca bazaltul paralelipipedic, ci pentru ca e ditamai parcarea full de masini in fata. Si un restaurant, si multa nebunie si agitatie si haos. Dar peste toate se aude un zgomot puternic de valuri spumoase izbite pe mal. Si ne-amintim de povestile cu turistii ucisi de valurile criminale, si parca ne ia cu fiori. Ne indepartam de coloanele de bazalt si ascultam oceanul pana se-ntuneca cerul de-a binelea.

Si upsi dupsi, ne ia oboseala. Ni se inchid ochii pe drumul spre casa, dar uite ca rezistam eroic, tragem de noi si oprim rapid si la Dyrholaey, sa vedem arcul din apa, care ne aduce aminte de Tanah Lot-ul balinez. Si daca ni se parea ca numai in Top Gun vezi piloti nebuni care fac ghidusii cu avioanele lor, ei bine cica s-ar spune ca si Islanda a avut un dement care a trecut cu aeronava prin gaura stancii. Ouch, parca ne ia cu tremurat numai cand ne gandim😀 Ce 4 sau n G-uri, ce loopinguri periculoase, aici nebunie curata!

E-asa tarziu, zice si bordul masinii, si ochii nostri umflati de somn, si bateria aparatului consumata pan’ la zero. Oprim pe campul plin de pietre pietricele, una peste alta, alegem si noi cate una si completam decorul perfect, ca cine stie, poate da norocul peste noi, asa cum zice si legenda. Si-apoi o luam din loc si mergem drept pana pe aproape de Selfoss. E ultima seara in Islanda si culmea, azi e midnight sun! Asa ca luam cate o bere (sa fie Viking) si sarbatorim ca islandezii. Ca doar de, cea mai lunga zi din an e zi de sarbatoare! Un fel de revelion de vara, cu bauta si petrecere si golden hour la 12 noaptea. Ori ziua.
Lupine Field Iceland

September 19, 2016 by prinlumecom

Nisa

Uite ca in sfarsit am pus si noi piciorul pe pamant de Riviera Franceza! Ca tot ne plangeam ca n-am umblat prea mult prin Franta, ca n-am mancat branzeturi si supa de peste bouillabaisse, ca n-am baut vinuri roze si ca n-am vazut campuri de lavanda! Campuri de lavanda n-am vazut nici acum, numai in pozele si cartile postale de la magazinele de suveniruri (ca doar de, am ajuns prea tarziu, la mijloc de septembrie, cand lavanda e-n floare in august), insa ne-am clatit ochii cu pozele prietenilor nostri care au apucat sa mearga inainte. Si da, normal ca ne-am zgariat pe ochi! :D

Dar hei, venim taman (vorba vine) din Riviera Italiana, dupa ce ne-am facut de cap prin satucele de la Cinque Terre, asa ca suntem gata sa ii facem fata Frantei. Ia sa vedem, cu ce ne-asteapta sudul Provence-ului, asa la inceput de drum? Cu un Promanede des Anglais de toata frumusetea! Palmieri de-o parte si de alta, marea azurie (epitet cam foarte previzibil cand vine vorba de Coasta de… Azur, ce surpriza :p) pe dreapta si cladirile dementiale in stilul clasic pe stanga. Acuma… Stilul asta clasic, teoretic frantuzesc (ca doar suntem pe Coasta de Azur), e plin de influente italiene, de abia-abia ne dezmeticim si ne dam seama care-i care. Nici nu e de mirare, ca doar “la famiglia” Grimaldi, venita de la o aruncatura de bat, de la Genova, a avut multe amprente italiene de pus in zona. Asta pana cand si-au intrat francezii in drepturi si si-au luat Provence-ul inapoi. Si-apoi si riviera. Dar stai asa, ca pana una alta, “riviera” e a italienilor, asa-i?🙂 “Cote”-ul e al francezilor, asa ca renuntam la riviere in articolul acesta. De dragul francezilor si al nationalismului lor. Nu de alta, dar in vacanta asta ne-au convins ca le cam au cu peisajele, cu mancarea, cu bautul, cu satucele autentice, si cu… cam tot🙂 Deci no more Riviera Franceza, vorbim numai si numai despre Coasta de Azur! Si no more englezisme, ca nici astea nu-s pe placul francezilor.
nice-cote-dazur-12

Si adevarul e ca am venit in Nisa cu un pachet generos de preconceptii. Ca e prea turistica, ca e prea scumpa, prea aglomerata, prea asa si pe dincolo. Si am cam fost surprinsi. Orasul e superb cap coada, cladirile sunt senzationale (pe bune ca ele fac mare parte din toata atmosfera de pe plaja), promenada mai ceva ca pe Copacabana brazilienilor, stradutele din centru sunt atat de inguste si intunecate, pline de ferestre cu haine atarnate la uscat, obloane colorate de lemn, buticuri si restaurante, de ti-e mai mare dragul sa te ratacesti printre ele. Vorba vine, ca nu ne ratacim nici sa ne pici cu ceara, la cum suntem de cu ochii-n patru, dupa toate cele intamplate prin Nisa, in urma cu numai cateva luni. Noi si mai toti jandarmii cu automatele de gat care se plimba si ei pe aceleasi stradute din centru. Dar ii dam Cezarului ce-i al Cezarului si recunoastem ca orasul e frumos cu sau fara problemele de securitate. Si-apoi ii luam inapoi Cezarului ce i-am dat, pentru ca plaja este criminala, iar pietrele iti intra in fiecare urma de oscior. Dar apa-i azurie, fundalul cu cladirile e picture perfect (pardon francezilor pentru englezism :D) si toata atmosfera e ca scoasa dintr-o carte postala de undeva de pe la 1800 toamna🙂

Si toate ca toate, dar nimic in materie de mancare frantuzeasca nu bate croissantul ori sandwichul de dimineata de la boulangeria din colt. Si slava cerului, e plina de Nisa de boulangerii cat vezi cu ochii. Mai dese ca pietrele de pe plaja din fata de la Hotel Negresco! Mai mare dragul sa-ti incepi ziua cu o fugassa cu “champinioane” (nu degeaba am baut apa in piua cu mixul de italian si frantuzesc :D), ori cu o nougat delicioasa de sa-ti ramana intre dinti. Ori poate un ratatouille mai pe la pranz, ori un bouillabaisse generos. Si hai sa fim seriosi, ca nu e om pe planeta asta care sa fi pus picior pe pamant azur fara sa incerce macar o data o tarta tropeziana! Sau de ce nu, o pizza, ca tot e plin de pizzerii prin zona. Si heeei, aproape ca uitasem de salata nicoise, atat de tipica Nisei, si totusi nu am incercat-o. Pentru niste gurmanzi ca noi asta e ca si cum ai merge in Paris si n-ai vedea Turnul Eiffel, asa ca-i musai sa ne intoarcem, de data asta cu temele un pic mai bine facute.

Si-abia acum cand ne uitam prin poze realizam ca abia ce-am facut cateva poze in Nisa. Lipsesc cadrele din centru, de pe stradute, de sus la cascada, Negresco nu apare nicaieri. Dar uite ca nu e semn rau. Pare ca pentru prima oara ne-am bucurat de un oras altfel decat prin obiectivul aparatului, si adevarul e ca nu e rau deloc! Insa OCD-ul fotografic ne face sa vrem sa ne intoarcem in Nisa, chiar si numai de dragul unor poze ca la carte😀
nice-cote-dazur-5

September 16, 2016 by prinlumecom

#sweetpaprika prinlume

RO: Pe caldura asta de o suta de milioane de grade, ne-am gasit si noi sa iesim la poze :) Dar hei, ne-am cam obisnuit cu obiceiurile islandezilor care trag de orice ora de soare pe timp de vara, si cat mai avem lumina dupa ce terminam cu biroul, profitam la maxim! Si uite ca la fix s-a nimerit sa “implinim” si 20.000 de followersi pe Instagram, asa ca ce prilej mai bun de sarbatoare s-avem?🙂 Unde mai pui ca am mai descoperit un designer roman intre timp, si uite-asa continuam cu proiectul nostru de pe Instagram, #designeriromaniprinlume. De Sweet Paprika ati auzit? Dar de Gabriela Atanasov, cea care face minunile de rochite vintage? Ei bine, sigur, sigur ati vazut prin online produsele lui Gabi si sigur, sigur v-a tentant ceva din colectia ei retro. Si cum se vad la orizont cateva plecari noi prin Europa, avem de gand sa ducem Sweet Paprika peste tot, sa spunem lumii-ntregi de brandul acesta frumos si original! Iar de v-am convins si v-am facut pofta de o noua achizitie, o gasiti pe Gabi si pe Facebook, si pe Instagram, si pe Pinterest, si pe blogul ei simpatic, si dulce si iute si cum vreti voi😛

EN: We actually found the “perfect” timing for doing a photo shooting on this tremendous heat🙂 But hey, we got into the hang of the Icelandic habits, where people try to make the most of each sunny moment during summertime, so while we still have light after work, we’ll have the best of it! And this happened just on time, as we “turned” 20.000 followers on Instagram, so what better reason to celebrate?🙂 And on top of that, we discovered a new Romanian designer, so we’re continuing our #designeriromaniprinlume (Romanian Designers Around the World) project on Instagram. Did you know about Sweet Paprika? What about Gabriela Atanasov, the one who creates those marvel vintage dresses? Oh well, for sure you have seen her products online and for sure you’ve been tempted to buy something from her retro collection. And as we have some new adventures around Europe, we’re planning to take Sweet Paprika all around the world, to promote this beautiful and original Romanian brand! And if we convinced you already and if you fancy some new acquisitions, you’ll find Gabi on Facebook, Instagram, Pinterest and on her lovely, sweet and spicy blog.
Sweet Paprika Gabriela Atanasov prinlume 3