Nu o fi un inceput demn de un articol dar spun cu toata sinceritatea ca orice inseamna trecut prin Valea Prahovei ne face sa ne luam cu mainile de cap. Aglomeratia aceea absurda ne face sa evitam zona, chiar daca sunt cateva locuri in care ne dorim sa ne intoarcem an de an. Cu toate astea, ne-am incumetat sa mai dam o sansa acestui drum, ca sa ajungem intr-o locatie nou deschisa, foarte laudata, despre care am tot vazut postari in social media si care ne parea interesanta. The Pines Bucegi Lodge, undeva in mijlocul naturii, in Bran. Dar nu Branul de il stim cu totii, de-o parte si de alta a drumului principal, ci Branul mai indepartat de nebunia din preajma castelului. Branul din padure. Branul cu drumuri neasfaltate. Branul mai retras si cocotat suficient de mult (la un pic peste 1000m inaltime) cat sa ofere liniste si niste privelisti spectaculoase catre munti.

Nu ma tenteaza sa mergem in locuri prea mult laudate, mi se pare ca isi pierd din farmec nu pentru ca nu ar fi indeajuns de frumoase, dar pentru ca asteptarile noastre devin involuntar prea ridicate si de cele mai multe ori, sfarsim prin a fi dezamagiti. Sau prin a considera ca a fost prea mult tam-tam pentru nimic. Asa ca atunci cand am primit invitatia de a petrece un weekend la The Pines, am incercat sa fim cat mai detasati de imaginea din social media a acestui hotel, ne-am documentat intentionat cat de putin am putut si am vrut sa ne lasam surprinsi. Locul acesta e situat intr-o locatie dementiala, complet izolata de imaginea pe care o avem noi in minte cand ne gandim la Bran. La capatul unei paduri, pe un teren terasat, de unde se vad muntii si intreaga vale. Nu stiu daca exista o alta locatie in Romania cu o priveliste atat de frumoasa, efectiv nu imi vine niciuna in minte. Si daca e sa spun un singur lucru care m-a impresionat la acest hotel (desi am o lista destul de lunga), cu siguranta o sa ma tot agat de priveliste.

Apoi de hotel in sine, de designul minimalist combinat pe alocuri cu elemente traditionale, de camere si de facilitati. Noi am stat in apartamentul 14, potrivit pentru o familie cu doi sau mai multi copii, cu un living mare, doua dormitoare, o terasa cu vedere catre munti si o a doua terasa uriasa cu vedere spre padure. Un apartament atat de frumos incat ne-am bucurat ca ne-a plouat tot weekendul si vrand-nevrand am fost nevoiti sa stam mai mult la interior. Desigur, daca am fi prins o vreme mai buna, am fi putut face drumetii in padure, dar… a turnat cu galeata! Insa tot raul inspre bine, probabil ca nu am fi reusit sa ne linistim si relaxam asa cum am facut-o daca aveam atat de multe activitati tentante pe care sa le facem in timpul zilei.

Copiii au fost extrem de incantati de locul de joaca de langa restaurant, intr-o cafenea dedicata parintilor. Cu mese si perete de sticla care sa delimiteze locul de joaca de cafenea. O camera simpla, cu niste cuburi colorate, imense de construit, care i-a tinut ocupati ore in sir. Dovada ca micii nu au nevoie de nu stiu ce briz brizuri la locurile de joaca. Da-le cuburi imensoide si vor petrece ore sa construiasca, deconstruiasca si iar construiasca. Mi s-a parut minunata ideea de a face un astfel de loc pentru copii si parinti. In general hotelurile acestea foarte frumoase si estetice sunt gandite pentru adulti. Insa aici mi s-a parut foarte frumos ca aveau atat acest loc interior, aproape de restaurant, cat si loc de joaca exterior.

Pe langa priveliste, mie mi-a placut enorm terasa restaurantului Spice. De fapt restaurantul in sine, dar mai ales terasa. Se poate lua masa si afara, pe terasa (daca permite vremea, desigur), si in interior. Iar restaurantul este deschis si celor care nu sunt oaspeti ai hotelului, se poate veni aici si doar pentru a lua pranzul sau cina. Mancarea este foarte buna, bucatarie internationala dar si cu multe preparate traditionale, un pic reinterpretate. Partea foarte draguta este ca au un meniu gandit special pentru copii, cu mancarurile preferate in general de copii (paste, burgeri, mbs, supa cu galusti, snitel cu cartofi etc). As spune ca este un restaurant mai… romantic, mai pentru cupluri linistite, insa noi, cu cei doi micuti ai nostri, ne-am simtit foarte bine in atmosfera aceea de romanta. Romantism de familie, se pune, nu? 🙂

Micul dejun este inclus in costul cazarii, este de tip bufet suedez si… e delicios.

Si… ne-a mai placut si jacuzzi-ul in aer liber, de pe terasa mini-spa-ului. Noi am prins un weekend mai putin aglomerat, nu a fost cerere mare pentru jacuzzi (deci am putut merge oricand am dorit), insa in mod normal se fac programari cu o zi inainte. Au si o sauna exterioara, cu un perete de sticla, care da direct catre munti, noi insa nu am ajuns sa o incercam. Se poate participa la sesiuni de yoga sau se pot rezerva sedinte de masaj terapeutic. Cat am stat noi acolo a avut loc si un retreat de yoga, din cate am observat se organizeaza deseori diverse retreaturi la The Pines (si adevarul e ca merge de minune locatia pentru astfel de evenimente).

Iar lui Andrei i-au placut, citez: “serile acolo”. Si ii dau dreptate. Era magic sa te afli acolo seara, in restaurantul cu lumina difuza, pe terasa de unde se vedeau atat de frumos stelele, cu linistea dimprejur si… oamenii de la Pines. Uitam deseori ca o experienta frumoasa intr-o cazare este influentata foarte mult si de oamenii care contribuie la acea experienta. Si as completa eu cu… apusurile. De fapt, un singur apus am apucat sa vedem, pentru ca in prima seara a plouat neincetat, insa a fost o imagine de vis. Apusul, mirosul de padure si linistea.

A fost superb!