RO: Cum or fi trecut cele șase zile pe insula sudică, habar n-avem. Probabil timpul trece altfel în emisfera sudică, mai precipitat, mai agitat. Cert e că avem toți niște fețe lungi, de parcă am zice la unison că vrem să mai stăm măcar o zi printre ferigile luxuriante și vârfurile semețe ale parcului național Mt. Cook/Aoraki. Să mai urcăm până aproape de-un ghețar, să mai pozăm un cer plin de stele la Twizel, să mai mergem pe un Hooker Valley, să mai traversăm un Milford Sound, să ne mai ciuruiască muștele de nisip pe picioare. Dar tocmai ce-am ajuns în Christchurch și nu prea-i vreme de pierdut. Plouă mărunt și enervant, la fix cât imaginea orașului veșnic în construcție să pară cât mai puțin atractivă. Conuri portocalii cât vezi cu ochii (mai ceva ca pe drumurile canadiene din Montreal), clădiri dărăpănate, construcții, renovări, praf, utilaje. La șase ani după cutremurul din 2011, orașul pare încă amorțit, încă abia trezit din șoc. Însă să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Locuri mai cool și mai tentante pentru brunch-uri copioase, cafele delicioase și avocadouri gătite-n fel și chip, nici că găsești în altă parte! Și trecem în topul listei cafeneaua C One Espresso, care de n-ar fi full la orice oră din zi și din noapte, ar fi Raiul pe Pământ al obsedaților de cafea și mic dejun. Aka noi, noi și iarăși noi 😀 Dar nici Tap N Grind nu-i rea deloc dacă te gândești la clătitele URIAȘE ori la carrot cake-urile decadente. Bun, pe repede înainte o stradă New Regent și-un tramvai vintage printre clădiri colorate și duși suntem către aeroport!

EN: We have absolutely no idea how did those six days on the southern island go. Probably time goes by faster here, in the southern hemisphere, more nervous, more precipitous. One thing is for sure, we all have long faces as if we would all say at the very same time that we would like to spend at least one more day between luxuriant ferns and high and mighty peaks in the Mt. Cook/Aoraki national park. To go see a glacier from up close, to photograph the full of stars sky at Twizel, to hike the Hooker Valley, to cross the Milford Sound, to be beaten by the sand flies. But we just arrived in Christchurch and there’s no time to waste. It is annoyingly spitting with rain just to make the forever-in-construction city even less attractive. Orange cones as far as the eyes can see (even worse than the Canadian roads in Montreal), ramshackle buildings, constructions, renovations, dust, machinery. Six years after the earthquake from 2011 the city seems to be still asleep, barely waken from the shock. But let’s face it. You can’t find cooler or more tempting places to have hearty brunches, delicious coffee and all kind of avocado dishes in any other place! And we’re mentioning on top of the list the C One Espresso coffee shop, that would be Heaven on Earth for all the breakfast and coffee obsessed people (aka us, us and once again us:D) if it wouldn;t be full at any hour of the day. But Tap N Grind isn’t bad at all either, if you think about those HUGE pancakes or those decadent carrot cakes. Ok, we’re visiting the New Regent street and the vintage tram between the colorful buildings on fast-forward and then we’re heading to the airport! 


RO: Nu de alta, dar urmează prima întrevedere cu insula nordică a Noii Zeelande. Insulă pe care da, recunoaștem, am cam desconsiderat-o în prima fază. Păi că-i prea comercială, prea aglomerată (că tot puhoiul neo-zeelandez se-nghesuie mai pe lângă Auckland), prea fără peisaje de-ți stă mintea în loc ca-n insula sudică, prea turistică și prea… posh în comparație cu sora de la sud. Aaaah și adevărul e traficul din preajmă Auckland-ului și toată nebunia și agitația din Orewa ne confirmă oarecum ideile preconcepute cu care-am pornit la drum. Dar hei, gata, schimbare de atitudine. O fi insula nordică mai puțin liniștită și n-o fi ea la fel de ofertantă cu peisajele dramatice, însă punctele ei forte sunt în altă parte. Un pic de cultură maoră, un pic de miros de sulf la izvoarele termale, plaje dichisite și orașe pline de viață. Așa că unde-i baiul dacă mișună peste tot omuleți pe plaja de la Orewa? Sau dacă toată strada principală e plină de mașini fițoase și restaurante cu bucătării internaționale? Cu gândul la un somon proaspăt de la Twizel alegem  Casablanca. Nu tu fish and chips, nu tu marmită cu gust ingrozitor, nu tu plăcinte ca la Jimmy’s Pies, nu tu fiertură traditională hangi, înghețată hokey pokey ori kiwi-uri dulci la cină… ci un platou de meze mediteraneene. Un pic de europenism la capătul celălalt de lume. Dar hei, să nu omitem un aspect tare important. O fi adus Orewa un pic de modernism dezamăgitor în ochii noștri, însă uite așa am dat și noi cu nasu’ de Pacific pentru prima oară 😀 Și la golden hour!

EN: As we have our first encounter with the northern island of New Zealand! The island that yes, we have to confess that, we kind of neglected in the first place. We considered it too commercial, too crowded (as all the New Zealanders cram to live around Auckland), less mind blowing landscapes, too touristy and too…. posh in comparison with the southern sister. Aaaah and the truth is that the traffic around Auckland and all that madness and hustle and bustle from Orewa are actually confirming our preconceived ideas. But hey, we have to change our attitude. The northern island might be less tranquil and it might have less dramatic landscapes, but its strong points are somewhere else. A bit of Maori culture, a bit of smell of sulphur at the geothermal springs, fancy beaches and bouncing towns. So what’s the problem if there are lots of people wandering around the beach of Orewa? Or that the main street is full of nice cars and international cuisine restaurants? Thinking about some fresh salmon at Twizel we’re choosing Casablanca. No more fish and chips, no more terribly tasting marmite, no more pies from Jimmy’s Pies, no more traditional boiled hangi, hokey pokey ice cream of sweet kiwis for dinner… but a typical Mediterranean meze platter. A bit of Europe at the other side of the world. But hey, let’s not forget an important aspect. Maybe Orewa brought a bit of disappointing modernism in our eyes, but this is the place where we’ve met the Pacific Ocean for the very first time 😀 At golden hour! 











RO: Și-apoi gata, we call it a day. O luăm spre Whangarei și oprim direct la  Birchgrove Cottages. Or fi motelurile din insula sudică drăguțele și-or avea ele tot ce vrei și ce nu vrei, însă insula nordică are niște cazări absolut demențiale, ascunse prin cine știe ce pădure deasă ori pe marginea vreunui lac ca scos din cărțile poștale.

EN: And that’s about it, we call it a day. We’re heading towards Whangarei and we’re stopping directly at Birchgrove Cottages. There might be cute motels in the southern island and there might have everything one can need, but the northern island has some pretty astonishing places to stay, hidden in who knows what kind of dense forest or on the edge of a picture perfect lake.

RO: Bun, începem ziua în forță, nu de alta, dar avem drum lung. O părea insula nordică mai mică și mai ușor de parcurs, însă distanțele sunt foarte mari. Oprim la marginea Whangarei-ului să vedem faimoasa cascadă-draperie de pe răul Hatea, înaltă de 26 de metri, dar nu prea ne încumetăm să facem tot traseul circular din parcul AH Reid Memorial Kauri. Nu c-ar fi prea mult de mers, că întregul traseu abia dacă depășește o oră, însă ne grăbim să ajungem la minunățiile de piscine naturale de la Mermaid Pools. Așa că rezistăm tentației de a face o baie în bazin și pornim din nou la drum către Matapouri.

EN: Ok, we’re starting the day with a long way ahead. Northern island might seem smaller and easier to cover, but the distances are quite big. We’re stopping at the edge of Whangarei to see the famous curtain waterfall from Hatea river, 26 meters high, but we’re not even daring to do the entire circular walk from AH Reid Memorial Kauri Park. Not that there would be too much to walk, as the entire track can be done in one hour, but we’re quite in a hurry to reach the gorgeous natural pools from Mermaid Pools. So we’re not falling for the bath in the basin and we’re heading towards Matapouri.



RO: Unde apropo, e o minunăție de plajă ca scoasă din reviste! Și dacă tot e renumit Coromandel-ul pentru plajele fantastice (și mai ales pentru Cathedral Cove pe care aaaaah, n-avem nicio șansă să-l vedem), ei bine uite că la nord de Auckland dai de unele dintre cele mai frumoase plaje din insula de nord. Până una alta, nu degeaba o fi fost numită plaja de la Matapouri una dintre cele mai frumoase plaje neozeelandeze. Și-asta că tot ne plângeam că vrem plaje dramatice, cu nisip alb și stânci fioroase, na poftim grozăvie pe coasta Tutukaka (le cam plac maorilor silabele repetate-vezi Matamata, Tutukaka sau Piopiotahi-numele maor al Miford Sound-ului).

EN: And by the way, there is a gorgeous beach as if it would be taken out of the magazines! Coromandel might be famous for its fantastic beaches (especially for Cathedral Cove which aaaah, we have absolutely no chance to see it), but up north from Auckland there are one of the most beautiful beaches in the northern island. No wonder that Matapouri beach was named one of the most beautiful beaches in New Zealand. We wanted dramatic beaches, with white sand and fierce rocks, there we have it on the Tutukaka coast (Maori people have a thing for repeated syllables – as in Matamata, Tutukaka or Piopiotahi – the Maori name for Milford Sound) 













RO: Iar dacă nu era suficientă o plajă superbă la doar 30 de minute de capitala agitată, ei bine, la o aruncătură de băț de Matapouri sunt și piscinele naturale Mermaid Pools, ascunse bine după un deal (nu există niciun fel de indicatoare către ele, deci e nevoie de puțină documentare pentru a ajunge la ele). Facem pe grozavii acum, însă aruncătura de băț e de fapt și de drept un deal pe care l-am urcat și coborât de parc-ar fi avut dificultatea muntelui Fuji. Cu limba scoasă de-un coț, asudați și extenuați, ne-am demonstrat încă o dată de ce n-avem nici în clin, nici în mânecă cu sportul 😀 Asta în timp ce neo-zeelandezi octogenari urcau pantele abrupte de parc-ar fi fost pe bulevard, la o plimbare de seară. În orice caz, aviz amatorilor, a nu se urca și coborî dealul în șlapi. Gluma-i glumă însă traseul nu e tocmai ușurel. Pantele chiar sunt extrem de abrupte, iar la coborâre poate fi puțin periculos din cauza stâncilor alunecoase. Însă piscinele, văzute la reflux, sunt fabuloase!

EN: And if a gorgeous beach at just 30 minutes away from the noisy capital wasn’t enough, oh well, at just a stone’s throw away from Matapouri there are the natural Mermaid Pools, well hidden after a hill (there is no sign to lead you to them, so you need some documentation beforehand). We’re showing off now, as the stone’s throw is in fact a hill that we climbed and then descended as if it would have had the difficulty of Mount Fuji. With our tongues hanging out, sweating and exhausted we proved for one more time why we do not have anything to go with any kind of sports 😀 And meanwhile octogenarians from New Zealand were climbing the cliffs as they would be on the boulevard, at an evening walk. Anyway, for those interested, the hill should not be climbed in flip flops as the itinerary is not quite easy. The hillside is extremely steep and during the descend it can be a bit dangerous due to the slippery rocks. But the pools seen at low tide are simply fabulous! 








RO: Și slavă cerului, pe drumul de întoarcere către Whangarei am dat în sfârșit de indicatoarele cu păsările kiwi. Adevărul e că toată vacanța în Noua Zeelandă a fost o vânătoare de indicatoare cu păsările nezburătoare, comoara poporului maor până la urmă 🙂 Însă deși ai zice că-s pe toate drumurile, abia ce-am dat de un indicator în zona Whangarei (și mai târziu pe la Ruapehu, în drum spre Tongariro). Dar heeeeei, am ajuns în Whangarei. Și-o luăm rapid spre centrul orașului, Town Basin, cel plin de restaurante și terase. Și nici marina nu-i rea deloc 🙂 Nu zăbovim prea mult, nu de alta, dar ne-așteaptă un drum de 300 km până la Hamilton. Și când te gândești c-aveam planuri mari, s-ajungem până la Cape Reinga și-napoi! Ei bine, în doar șapte zile nu prea e deloc fezabil să vezi fiecare colțisor de insulă nordică 🙂 Hobbiton și Rotorua, here we come!

EN: And thanks God, on our way back to Whangarei we finally bumped into the kiwi birds road signs. The truth is that the entire vacation in New Zealand was a hunt for these road signs with the flightless birds, the Maori people treasure in the end 🙂 And even though it might seem that you’ll find them everywhere, we could barely find one in the Whangarei area (and later at Ruapehu, on our way to Tongariro). But heeeey, we just arrived to Whangarei. And we’re going in the town center, Town Basin, the one full of restaurants and terraces. And the Marina is not bad at all either 🙂 We’re not staying here too long as we have a 300 km way to Hamilton. And when we think that we had such big plans, to reach Cape Reinga and back! Oh well, in just seven days is not feasible at all to see each corner of the northern island 🙂 Hobbiton and Rotorua, here we come!