RO: Nu-i chiar imposibil să vezi toate cele 18 insulițe ale arhipelagului feroez în cinci zile, insă noi ne-am focusat mai mult pe principalele trei: Vagar, Streymoy și Eysturoy, cu mari regrete că nu am ajuns și pe Mykines, insula micuță tare dar renumită pentru pufinii adorabili, cei pe care dacă-i prinzi, negreșit vor sta frumos la poză cu câțiva pești în cioc, de parc-ar știi ei c-or să ajungă fix pe prima pagină la gazetă 🙂 Și dintre toate aceste trei insule, Streymoy e cea mai ofertantă când vine vorba de atracții turistice, sate de vizitat și lucruri de făcut. Nu că ai veni în Feroe ca să bifezi obiective turistice, pentru că marele atu al insulelor este de fapt natura, și liniștea și faptul că oriunde te-ai duce ai senzația că ai ajuns în capătul lumii, însă în Streymoy parcă sunt toate punctele emblematice adunate la un loc. Și ți-e mai mare dragul când te plimbi dintr-o parte în cealaltă a insulei și mai descoperi câte un locșor aparent uitat de lume, cu trei case de lemn și acoperiș de turf, cu un nisip negru-negru pe plajă, niște valuri de zici că vine apocalipsa și nici urmă de picior de om prin jur.

EN: It’s not quite impossible to see all the 18 islands that form the Faroese archipelago in five days, but we have focused on the main three islands: Vagar, Streymoy and Eysturoy, with some regrets that we did not get to Mykines, the really small island famous for the adorable puffins, the ones that will always beautifully pose with some fish in their beak, as if they would actually know that they will eventually end up on who knows what magazine cover 🙂 And from all these three islands, Streymoy has the most to offer when it comes to tourist attractions, villages to visit and things to do. Not that one would come to the Faroe islands to mark touristic objectives from the list, because the biggest plus factor in here is in fact the nature, the tranquility and the fact that wherever you would go, you feel as if you would be at the end of the world, but in Streymoy there are gathered the most iconic points at the same place. And it’s so pleasant to wander from one point to the other of the island and to discover some forgotten by the world place, with a couple of turf wooden houses, some black sand on the beach, some waves that look as if the Apocalypse would be here in no time and no trace, but absolutely no trace of human being around. 





RO: Fără doar și poate, orice itinerariu pe insula Streymoy începe cu capitala Torshavn, cea mai mică capitală a lumii cum le place feroezilor să o numească 🙂 Cu Tinganes cel faimos, cu Marina cea colorată sau casele cu acoperiș acoperit de iarbă din centrul orașului, capitala insulelor Feroe este demnă de titlul de oraș-port al lui Thor, Zeul Tunetului și al Fulgerului 🙂 Si avem un articol intreg aici dedicat acestui oras adorabil!

EN: No doubt about it, every itinerary on the Streymoy islands starts with the capital, Torshavn, the smallest capital in the world as the Faroese people like to call it 🙂 With the famous Tinganes, the colorful Marina and the grass rooftop houses from the city center, the Faroe Islands capital deserves its title of port-city of Thor, the God of Thunder and Lightening. And we have an entire article here dedicated to this lovely town! 




RO:  Și pleci frumușel din Torshavn și-o iei pe drumul vechi, Oyggjarvegur, cocoțat sus pe munte, cât să fie priveliștea mai frumoasă și mai dramatică, cu drumul îngust și șerpuit și toată valea de un verde ireal, de parc-ar fi exagerat Mama Natură cu saturația în Photoshop. Și oriunde vezi cu ochii ai munți brăzdați în permanență de cascade mici și firave, cu piscuri blânde, amețite-n nori, un drum ca scos din reviste și-o priveliște demențială cu satele care apar așa, ad-hoc, pe malul oceanului, ca ciupercile după ploaie 🙂 Și da, insulele Feroe chiar ne dau un sentiment de “lumea-i a noastră” și adevărul e că doar Islanda a mai reușit să aducă atâta bucurie și liniște în sufletele noastre 🙂 Și chiar dacă Islanda e poate mai dramatică, mai imprevizibilă (unde în altă parte a lumii vezi într-o rază de 100 km și vulcan, și ditamai ghețarul, și câmpuri de lupini, și lagună glacială sau terenuri aproape deșertificate) și mai spectaculoasă pe alocuri, însă insulele Feroe ne dau un sentiment familiar, de parc-am fi cumva… acasă. Acasă-ul din munți și din pustietate, unde n-auzi nici mușca și unde abia dacă vezi câțiva oameni.

EN: And we’re leaving Torshavn behind and heading on the old road, Oyggjarvegur, up on the mountain, so that the view can be as dramatic and beautiful as possible, with the narrow and sinuous road and the entire valley with that surreal green, as if Mother Nature would have exaggerated with saturation in Photoshop. And everywhere we would look, we would see the mountains with all those tiny and tender waterfalls, those mild peaks hidden in the clouds, a road as taken out of the magazines and a gorgeous view with all those villages on the ocean’s shore, that suddenly appear in our view. And yes, indeed, the Faroe islands really give us that feeling of “the world is ours” and the truth is that only Iceland has managed to bring us so much joy and tranquility in our souls 🙂 And even if Iceland might be more dramatic, more unpredictable (where else in the world one can see in only 100 km a volcano, a huge glacier, lupine fields, a glacial lagoon and almost deserted terrains?) , more spectacular sometimes, but the Faroe islands give us a familiar feeling, as if we would be… home. That home from the mountains and from the wilderness, where you barely see a couple of people around.















RO: Buuuun, am deviat de la subiect 🙂 Prima oprire de pe insula Streymoy e in Kirkjubour, în capătul cel mai sudic al insulei (pare c-ar fi undeva la capătul lumii, dar în realitate sunt doar 30 de minute de condus din Torshavn :D), satul cel plin de istorie și case vechi de când lumea și pământul. Și nu exagerăm, chiar există o casă de vreo 900 ani, încă locuită (17 generații la rând au trăit aici!), o biserică (Olvskirkja) și o catedrală medievală (de fapt și de drept, ruinele rămase din ea). Iar pentru cei flămânzi din fire, într-una din casele din Kirkjubour se află și faimosul restaurant KOKS, cel care-și poartă mândru steluța Michelin în piept primită pentru meniul fabulos cu 17 feluri de mâncare tradițională, inspirată din natura feroeză.

EN: Ooook, we have gone sideways from the subject 🙂 First stop on the Streymoy island is in Kirkjubour, at the southern tip of the island (we’re saying this as if it would be at the other end of the world, when in fact there are only 30 minutes driving from Torshavn :D), the village full of history and everlasting houses. And we’re not exaggerating, there is a 900 years old house, still inhabited (17 generations in a row have lived here!), a church (Olvskirkja) and a medieval cathedral (actually, just the ruins that remained from the cathedral). And for the food lovers out there, in one of the houses from Kirkjubour there is the famous KOKS restaurant, the one that proudly wears its Michelin star, received for the fabulous menu with 17 courses of traditional food, all inspired by the Faroese nature.






RO: Și-apoi e Vestmanna! O minunăție de sat, la fel de colorat și plin de case tradiționale ca toate satele din Feroe, dar care ascunde un as în mânecă demn de trecut pe listă 😀 Chiar dacă noi n-am apucat să jucăm mâna norocoasă a Vestmannei și n-am văzut cu ochii noștri acest faimos as, undeva pe după micuțul golf în care se află satul, se ascund niște stânci și grote fabuloase (un fel de Milford Sound al feroezilor :D), unde se adăpostesc pe timp de vară o mulțime de păsări-printre care și celebrii pufini 🙂 Am ajuns însă în Vestmanna pe un potop de nedescris (vremeaaaaa, vremea feroeză, bat-o vina!) iar tururile erau anulate, așa că n-a fost rost să vedem nimic din renumitele stânci.

EN: And there’s Vestmanna! A gorgeous village, as colorful and full of traditional houses as all the villages in the Faroe Islands, but has a hidden gem that is worth mentioning 😀 Even though we did not have the luck to see this part of Vestmanna, somewhere after the small gulf where the village is, there are some fabulous hidden cliffs and caves (a kind of Faroese Milford Sound :D) where lots of birds nestle here during summertime – including the famous puffins 🙂 We arrived at Vestmanna while it was pouring rain (agaaaain, the Faroese weather!) and the tours were cancelled, so we had absolutely no chance to see the cliffs.

RO:  Ce-i totuși de apreciat la vremea capricioasă din Feroe e faptul ca dacă aici toarnă cu găleata, dincolo, la 10 minute de mers cu mașina, poate fi soare și-un cer senin de zici c-ai nimerit în cine știe ce Paradis tropical. Așa că ne-încercăm norocul mai spre nord-est, în Saksun – poate că cel mai cunoscut sat din Feroe. Iar imaginea caselor cu acoperiș din turf, parcă abandonate în vârf de munte, negreșit pe o vreme ploioasă și pe un cer negru de parcă stă să se dezlănțuie potopul, e emblematică insulelor. Dar nu casele acelea (de altfel fabulos de frumoase) ne-au impresionat atât de mult, cât micuța casă de lemn, cu acoperiș roșu, din mijlocul golfului 🙂 Da, cea pierdută în mijlocul puestietatii, pe care toată lumea se năpustește să o vadă la reflux, când poți ajunge mai aproape de ea, fără să te faci leoarcă trecând prin apă. Și deși pare foarte aproape, că doar o vezi de sus, de unde-i biserica, traseul e destul de lung și de ocolitor, iar cizmele de cauciuc sunt musai 😀 Problema e că pe noi nu ne-a împiedicat nici ploaia, nici apa pe care trebuia să o traversăm cu încălțările nepotrivite, ci domnii berbeci care-și revendicau terenul și care vrând, nevrând ne-au cam fugărit din zonă 😀 Păi ăsta-i Foroyar, Ținutul Oilor, și nu oricine e binevenit 😛

EN: What is actually good about the moody weather from the Faroe Islands is the fact that if here is pouring rain, 10 minutes away driving can be sunny and a clear sky that makes you believe you’ve ended up in a tropical Paradise. So we’re taking a chance on the north-eastern part of the island, in Saksun, probably the most renowned village in the Faroes. And the classical image with the turf roof houses, looking as abandoned on the top of the mountain, on a rainy day (no doubt about it :D) and on a dark sky as if the flooding would start in any moment, is simply iconic for the islands. But not these houses impressed us that much (even though they are indeed spectacular), but the small little wooden house with red rooftop from the middle of the gulf 🙂 Yes, that house lost in the middle of nowhere, that everyone wants to see during low tide, when people can get closer to it, without becoming dripping wet from getting through the water. And even though it might seem close, as you can see it from up above, from where the church is, the hiking is quite long and the rubber boots are a totally must 😀 But our problem wasn’t the rain, not even the water that we had to cross with totally unsuitable shoes, but the rams that were claiming their land – and they eventually managed to run us of our feet 😀 Well this is Foroyar, the Land of Sheep, and not anyone is welcome here 😛






RO: Ok, dar ce credeam noi, că numai Islanda are cascade fabuloase? Ei bine nu, munții feroezi (cei nu prea înalți de altfel dacă stai să te gândești că bietul vârf Slættaratindur  abia dacă depasteste 880 metri :D) sunt brăzdați de cascade cât vezi cu ochii, ca niște danteluțe subțirele care se întind, vrând nevrând, pe toată marea de verde. Iar dintre toate, cea mai impresionantă și mai mare (deși nimeni n-ar putea s-o uite pe drăguța de la Gasadalur, cea mai fotografiată și mai apreciată din toate insulele) ar fi Fossa. N-o fi ea absolut uriașă (nici ca înălțime, nici ca debit), însă dacă o prinzi după o ploaie sănătoasă, devine de-a dreptul spectaculoasă! Oh well, pentru prima oară în trei zile, găsim un motiv serios să apreciem vremea deloc îngăduitoare 😀

EN: OK, but what have we thought, that only Iceland has fabulous waterfall? Well no, the Faroese mountains (even though not too tall if you think that poor Slættaratindur barely gets to 880 meters height :D) are full of waterfalls, like thin lace that stretches all over those green peaks. And from all those waterfalls, the most impressive and the biggest one (although nobody could forget about Mulaffosur, the gorgeous waterfall from Gasadalur, the most photographed and most appreciated from the islands) would be Fossa. It might not be huge as height, nor as flow, but if you see it after some heavy rain, it becomes simply spectacular! Oh well, for the first time in three days, we finally find a good reason to appreciate the not at all indulgent weather 😀

RO:  Și-apoi, la capăt de drum șerpuit, cu o singură bandă și atâtea învârteli și curbe sinuoase de ne ia cu amețeală, undeva în vestul cel mai îndepărtat al insulei Streymoy, scăldat de niște raze blânde și timide ale soarelui la apus, aproape inundat de valurile îndrăznețe ale Atlanticului de Nord și mai uitat de lume ca orice altă așezare feroeză, e poate că cel mai frumos și mai pitoresc sătuc al Feroelor, Tjornuvik.  Două-trei case înșirate de-a lungul plajei cu nisip negru, un perete înalt de verdeață care parcă protejează așezarea și câteva stânci pierdute în depărtare, în mijlocul oceanului. Care-s de fapt niște roci tare importante pentru feroezi, fiind “actorii” principali ai unei legende faimoase. Ei bine, pe vremuri demult, tare demult apuse, Risin og Kellingin cum se numesc rocile, sau Gigantul și Vrăjitoarea, au fost trimișii Islandei cea invidioase, cu misiunea clară de a aduce micuțele insule Feroe cât mai aproape de Islanda. Și-au încercat ei amândoi să tragă de insule preț de ore în șir, uitând să se întoarcă acasă în zori, așa ca surpriză, primele raze ale soarelui au transformat și gigantul, și vrăjitoarea în stânci. De aici și faima rocilor din mijloc de ocean, care se văd atât de pitoresc din micuțul sat Tjornuvik 🙂 Iar pe lângă casele colorate, negreșit dai de o școală, un cimitir și o biserică (ca de altfel, cam în oricare sătuc feroez, indiferent de cât de puțini locuitori are). Și deși satul este incredibil de frumos, are o imagine cumva… apocaliptică 🙂 Noroc cu bătrânelul din mijlocul satului care mai îndulcește atmosfera cu clătite făcute în casă și gem delicios de rubarbă 😀

EN: And then, at the end of the sinuous road, with only one lane and so many curves and circles that we feel dizzy already, somewhere on the westernmost side of the Streymoy island, touched by the mild sun rays at sunset,  almost flooded by the audacious waves of the North Atlantic ocean and more forgotten by the world than any other Faroese settlement, we find probably the most beautiful and picturesque village of the islands, Tjornuvik. A couple of houses aligned along the back sand beach, a tall green wall which seems to be protecting the village and some rocks lost in the middle of the ocean. Which in fact are some very important rocks for the Faroese people, being the main “actors” of a famous legend. Oh well, seems like long, long time ago, Risin og Kellingin as the rocks are called, or The Giant and The Witch, have been sent by Iceland (the envy Iceland :D) with the clear mission to bring the small islands of Faroe closer to Iceland. And they both tried to pull the islands for hours, forgetting to come back home at dawn, as surprise, the first sun rays have transformed both the giant and the witch in rocks. And that’s where all the fame of those rocks in the ocean, that can be so easily observed from the little village of Tjornuvik 🙂 And beside all those colorful houses you will for sure find a school, a cemetery and a church (like any other Faroese village, no matter how few inhabitants it has :D). And even though the village is extremely beautiful, it has a somehow… apocalyptic image 🙂 Thanks God there’s that old man in the center, making the entire atmosphere a bit more welcoming and cozy with his homemade pancakes and that delicious rhubarb gem 😀 






RO: Ce e grozav la Insulele Feroe este faptul că nu vor deveni prea curând asaltate de turiști (cu 300 de zile ploaioase pe an, greu de crezut că se vor încumeta iubitorii de plaje și soare prin zonă :P) și ori de câte ori am avea nevoie de o oază de liniște și pace, de câteva momente în care să nu vedem țipenie de om pe drumuri și să n-auzim musca preț de zile întregi, insulele mistice cum sunt deseori numite, vor oferi din plin sentimentul aceea de izolare și senzația aceea de dramatism al naturii. Și adevărul e ca niciunde în lume nu am mai dat de un astfel de loc, în care să simți pe deplin că singurul tău scop pe lume este să te relaxezi și să te bucuri de natură și peisaje frumoase 🙂

EN: What is cool about the Faroese islands is the fact that they will not become swamped by tourists any time soon (with 300 rainy days per year, hard to believe that the sun and beach lovers will dare to come here:P) and whenever we would need some oasis of peace and quiet, some moments without any human being around and no noise at all for days, the mystical islands as they are often called will offer us that feeling of isolation and that dramatic feel that nature gives us. And the truth is that nowhere in this world we found such a place, where we feel like our only goal on this planet is to relax and enjoy the nature and those beautiful landscapes 🙂