RO: Știm, nu mai este deloc o surpriză :)) De atâția ani am tot spus că vrem să locuim în Olanda, că este țara noastră de suflet, locul unde mergem negreșit de câteva ori pe an, locul în care ne simțim cel mai bine și care ne place nespus de mult, astfel că acum, vestea mutării pare să fie cel mai previzibil lucru posibil. Am mai avut o astfel de tentativă în urmă cu trei ani, când aproape că ne mutasem (aveam lucrurile deja trimise în Olanda) însă ne-am răzgândit în ultimul moment și am decis să rămânem în țară.

EN: Yup, we know it, there’s no longer a surprise :)) For so many years we kept saying that we want to live in The Netherlands, that this is our soul country, the place where we go at least several times each year, the place where we feel happy and that we love the most and so on and so forward so that now, announcing that we’re finally moving, seems like the most predictable thing ever. We were close to move three years ago (we packed our things and sent them to NL) but we changed our minds on the homestretch and decided to stay in Romania.





RO: De data aceasta însă, se întâmplă 🙂 Și chiar dacă suntem extrem de fericiți că urmează să locuim într-un orășel olandez (finally, după atâta vreme!), suntem într-un punct în care ne copleșește pur și simplu tot ce avem de făcut pentru această mutare. Și pentru că nu vrem ca peste câteva luni să le povestim prietenilor că a fost totul numai lapte și miere și că o mutare în altă țară este ușoară, vrem să documentăm întru totul această experiență, ca să ne rămână amintirea cât mai vie 🙂

EN: But this time it is really happening 🙂 And even though we are extremely happy that we will live in a Dutch town (finally, after such a long time!) we are now overwhelmed by everything we need to do for this move. And just because we don’t want to forget everything in a couple of months and say to our friends that it was all nice and easy, we will document everything about this experience so that we can always remember the struggle 🙂

RO: Și începem cu începutul, și anume cu decizia de a ne muta din România. Nu vom dezbate prea mult pe această temă și nu vom intra absolut deloc în detalii politice, pentru că fiecare român care își părăsește țara are motivele sale pentru care o face. Unele sunt extrem de evidente și ne afectează pe noi toți, ca popor (în cazul nostru au contribuit extrem de mult în luarea deciziei), altele sunt pur personale. Începând de la carieră, proiecte personale, viață în general, România ne-a oferit deja maximul pe care îl poate oferi. Nouă, amândurora, în domeniile în care lucrăm noi (IT). Și nu blamăm pe nimeni spunând asta. Pur și simplu avem nevoie de mai mult. De cariere și mai înfloritoare, de proiecte personale și mai interesante, de o calitate a vieții mai bună. Iar dacă introducem în ecuație și faptul că nu mai suntem doar noi doi și că suntem responsabili pentru viitorul pe care i-l vom oferi lui Alexei… ei bine, atunci e lesne de înțeles de ce am luat aceasta decizie. Nu spunem și nu vom spune niciodată că acesta este the right thing to do. Și poate că da, suntem lași, suntem neîncrezători și am renunțat să mai sperăm că lucrurile vor fi mai bune în România. Însă tocmai pentru că simțeam de ceva vreme că nu suntem pe deplin fericiți aici, am decis să facem o schimbare.

EN: And we will start with the beginning, meaning the decision to move from Romania. We won’t talk too much about this and we will not bring into discussion any political aspect as every Romanian that decides to leave his country has his own reasons to do it. Some are quite obvious and affect us all, as a nation (in our case these were very important in our decision), others are purely personal. Starting with the career, personal projects, life in general, Romania has already given us the maximum it can give. At least in our area of expertise (IT). And we’re not blaming anyone when saying this, but we just need more. We need better careers, even more interesting personal projects, we need a better quality of life. And if we also add the fact that we are not just the two of us anymore and that we are completely responsible for the future that we will offer to Alexei… well, it is understandable why we have taken this decision. We are not saying and we will never say that this is the right thing to do. And maybe yes, we are cowards, doubtful that anything will change and we just gave up hoping that things will be better in Romania. But because for a while we were feeling unhappy here, we decided to make a change.





RO: Suntem convinși că nu ne va fi ușor. Nu vom mai avea familia la 30 de minute distanță, nu vom mai avea prietenii pe care să îi vedem weekend de weekend, vom avea joburi noi, va trebui să învățăm o limbă care ne e complet necunoscută, vom reconstrui o comunitate activă pentru blog, ne vom integra (cel puțin vom încerca) într-o societate destul de închisă și nu foarte primitoare, vom întâmpina probabil foarte multe obstacole și ne va fi dificil să ne adaptăm noii vieți. Cu siguranță ne-ar fi fost mult mai ușor (sau am fi avut poate mai mult curaj și am fi despicat mai puțin firul în patru) dacă eram mai tineri și dacă nu aveam o viață atât de confortabilă în România. Însă chiar dacă se întâmplă mai târziu decât ne-am dorit, avem trigger-ul perfect pentru a face tot posibilul să ne fie bine și să ne adaptăm cât de repede. Și anume Alexei 🙂

EN: We know that it won’t be easy. We won’t have the family at 30 minutes distance, we won’t have the friends that we are used to see every weekend, we will have new jobs, we will have to learn a completely new language, we will have to rebuild an active community for our blog, we will integrate (or at least we will try) in a somehow closed and maybe not so welcoming society, we will face all sort of obstacles and it will be difficult to adapt to the new life. For sure it would have been easier (or maybe we would have had more courage and we would less overthink everything) if we were younger and if we wouldn’t have had such a comfortable life here in Romania. But even though it is happening later than we wanted, we have the perfect trigger to make everything work and to adapt as soon as possible. And the trigger is Alexei 🙂

RO:  Vom locui în primă fază în Utrecht, apoi sperăm noi, într-un sătuc din apropiere, înafara orașului și a agitației. Și asta pentru că vrem cât mai multă liniște. Și pentru că în Olanda a sta înafara orașelor mari nu este deloc problematic din punct de vedere transport în comun, se poate ajunge oriunde fără prea mari dificultăți. În plus, ne-am dori să locui la casă, iar prețurile chiriilor din centrul orașelor mari sunt extrem de ridicate. Momentan avem cazarea asigurată pentru o perioadă de o lună (este o cazare temporară până când ne vom găsi casa pe care ne-o dorim), timp în care vom încerca să rezolvăm toate aspectele logistice necesare mutării.

EN: We will live in Utrecht in a first phase, and then we hope to move in a nearby village, far from the center. And that’s because we want as much tranquility as possible. And because in NL, leaving outside the big cities is not a problem at all in terms of public transport, we can get anywhere without any issues. Besides, we would like to live in a house, and the rents in the center of the cities are extremely high. For now we only have the temporary accommodation for one month and during this time we will try to solve all the logistical aspects needed for this move.





RO: Însă vom descrie totul despre aceste lucruri pe măsură ce ne vom confrunta cu fiecare dintre ele (înregistrarea, căutarea locatiei, căutarea casei, înregistrarea mașinii etc). Pentru că acum principala noastră grijă este… împachetatul vieții :)) Și este de-a dreptul copleșitor. Ultimul lucru pe care îl putem spune despre familia noastră este că am avea vreo legătură cu ceea ce se numește curentul minimalist. Ei bine nu, casa noastră este invadată de cutii (pline!) iar lucrurile din casă par să fie la fel de multe. Nu știu cum vom reuși să ne organizăm, cert este că vom avea trei transporturi: o dubiță arhi plină care va transporta mare parte din lucruri, Andrei care va conduce mașina noastră (doldora) până în Utrecht și eu care voi călători cu Alexei cu avionul și vom avea si bagaj de cală. Iar asta în condițiile în care nu vom lua mobilă, farfurii și altele. Deci… it will be fun 🙂

EN: But we will write everything about all these as soon as we will encounter them (registration, searching for locations, searching for houses, car registration etc). because now, our main concern is… packing our life :)) It is just overwhelming. The last thing we can say about our family is that we are minimalists. Not a chance, our house is flooded by (full!) boxes and it really doesn’t look as if we’ve taken anything out of the shelves. We have no idea how we will manage to get everything organized, but we will have three transports: a van that will carry most of our things, Andrei that will drive our full car to Utrecht and I and Alexei – we will travel by plane and we will have checked in trolleys. And all these without having any piece of furniture, plates and others. So… it will be fun 🙂

***
To Be Continued