Grecia – Ziua 1 – 25 noiembrie

Am stabilit plecarea sambata dimineata, devreme tare (la ora 6) ca sa putem face o zi intreaga de condus cat mai mult, cat mai aproape de destinatie. Asa ca… ne-am trezit la ora 4 ca sa putem pune ultimele lucruri in autorulota si ca sa avem suficient timp de ajuns la locul de intalnire. Pe o ploaaaaaie si pe un friiiiig de ne venea sa ramanem acasa, in pijamale groase si sub paturii calduroase 🙂 Un grup mare, de 12 autorulote (mai multe chiar fata de excursia in Tarile Nordice), intr-o caravana lunga de ziceai ca nu se mai termina! Chiar si vamesii din Bulgaria erau fascinati de cat de multi puteam sa fim, nu eram deloooooc ostentativi. Planul pentru prima zi era simplu: condus. De dimineata pana cand avea sa se intunece. Sau cat de mult am fi putut sa conducem, cu pauzele aferente. Am stabilit ca prima destinatie satul Nea Agathoupoli din Grecia, aflat in apropiere de Salonic, pana la care aveam de condus 9-10 ore in total, am luat vinieta pentru o luna si am pornit la drum! Vremea era destul de uratica, cu ploaie continuuuua, iar drumul prim Bulgaria, cu o masina asa de mare, a fost destul de greu. Ne tot consolam cu gandul ca pe masura ce ne vom apropia de granita cu Grecia, vremea se va indrepta insa nici nu am apucat sa gandim bine lucrul acesta ca a inceput sa… ninga. Dar fulgi de fulgi, mari si desi si peisaj de winter wonderland pe geamurile autorulotei. Am facut o prima pauza mai lunga la restaurantul Dobrevski cu mancare buna (sau poate eram noi deja prea infometati), unde ne-am intalnit cu mare parte din grup. Pe unele persoane le cunosteam deja, pe altele le-am cunoscut in tururile organizate pana acum de Joy2wander.

Apoi ne-am continuat drumul, conducand pana spre seara. Am ajuns in locul de campare (o parcare pe malul marii, off camping) pe la 6:30 seara, pe ploaie, pe friiiig si pe un intuneric bezna. In orice caz, desi am plecat de acasa la 5 dimineata si am stat pe drum peste 13 ore, nu ni s-a parut un drum greu. Da, eram foarte obositi la final de zi (mai ales Andrei care a condus pe ploaie si ninsoare atatea ore), insa copiii au fost extrem de ingaduitori. Spre deosebire de drumul de dus catre Tarile Nordice (care ni s-a parut cumplit), prima zi catre Grecia a fost chiar… usurica 🙂 Sau mai usurica decat ne imaginam noi 🙂 Ce mult conteaza sa ai asteptari corecte (sau realiste) cand pleci la un drum lung. Sa stii la ce sa te astepti, sa fii constient ca va fi greu si ca e nevoie de multa rabdare, sa nu te lasi prada emotiilor si supararilor de moment, sa fii tolerant si rabdator 🙂 Daaaaar, toate se invata doar experimentand, nu? 🙂 Degeaba iti spune oricine teorii, pana nu aplici si nu vezi exact ce inseamna pentru tine un drum atat de lung cu copii mici, nu stii ce ai de facut 🙂 Prima zi pe drum a trecut mult mai repede decat mi-am imaginat si asta doar pentru ca stiam cum va fi. Versus in tarile nordice, cand aveam tot felul de asteptari nerealiste (sa bem cafea in Budapesta, sa luam pranzul in Praga, sa ne oprim la festival in Dresda, da dam rapid o fuga la Miniatur Wunderland in Hamburg si tot asa), care nu se adevereau si ne meeeeeega frustram. Pai nu zicea Albert Einstein ca “the only source of knowledge is experience; you need experience to gain wisdom”. Ei bine asa si noi. Mari intelepti am devenit dupa testul primei calatorii cu autorulota in afara Romaniei, in excursia din vara in Tarile Nordice 🙂

Am incheiat prima zi pe o ploaie puternica, cu copiii adormiti la nici 19:30, intr-o parcare din satul Nea Agathoupoli. Eram cu totii obositi, infrigurati si plouati, asa ca fiecare a ramas la autorulota sa, astfel incat a doua zi sa ne putem continua drumul de dimineata. Pana spre ora 12 a plouat incontinuu (erau 2 grade cu real feel de -8), ne faceam griji ca nu vom putea iesi din parcarea in care campasem (fara asfalt), dar dupa miezul noptii a inceput un vant si mai si! Sufla cu 60km/h si balanganea autorulota intr-o parte si-n alta de ziceai ca avea sa o ia pe sus. Prin urmare, a fost o prima noapte mai grea, cu o trezire extrem de matinala a celor mici 🙂 Destinatia pentru a doua zi? Volos, la poalele muntelui Pelion.

Grecia – Ziua 2 – 26 noiembrie

Radeam si exageram un pic cu o zi inainte ca ai nostri copii se vor trezi la ora 6:01, ca vor fi ingaduitori cu noi si ne vor lasa sa dormim un minut in plus fata de ora lor normala de trezire. Sperand fireste si neverbalizand ca poate-poate, cu toata ploaia, frigul si vantul de peste noapte, vor dormi busteaaaan pana la 8 :)) Si iata ca ne-au trezit la 6:15, inca pe bezna completa. Daaaar, datorita acestei treziri matinale am vazut marea la prima ora 🙂 Marea si cei cativa flamingo de pe ea (daaa, flamingoooo!). Ploaia parea sa nu mai revina, insa vantul… oi doamne, ce vant si ce frig! Fugisem de gerul care se anunta ca urma sa vina im Bucuresti, in speranta ca vom da de 19-20 de grade in Grecia, insa tremuram de frig cu pulovere de lana si gecile de iarna pe noi. Nu am avut energie sa facem mic dejun, am mancat rapid ceva ce aveam gata facut, apoi ne-am pregatit de plecare. Scopul zilei era sa ajungem in zona orasului Volos, intr-un camping foarte frumos, cu recenzii extrem de bune. De altfel… printre singurele campinguri din zona inca deschise in extra sezon.

Totusi, nu voiam sa plecam din satul Nea Agathoupoli fara sa vedem imaginea de pe Google Maps care ne-a atras atentia la acest loc: cafeneaua DC3 Cafe, cu avionul cocotat sus pe acoperisul sau. Paaai… doar Islanda sa aiba DC3-ul ei deja prea faimos la Sólheimasandur? Din pacate nu am reusit sa ajungem acolo, asa ca am zis ca nu plecam din Nea Agathoupoli fara sa bem cafeaua la DC3 Cafe. Insa fiind duminica, era inchisa 🙂 Dar tot a meritat din plin sa mergem, chiar si numai pentru 5-10 minute. Nu stim inca istoria avionului, dar ne vom interesa 🙂

Am setat ca destinatie Campingul Sikia si am pornit la drum parca pe un alt anotimp. Era soare (desi inca frig) iar drumul catre Volos din ce in ce mai frumos. Cel putin portiunea in care mergeam in caravana, cu totii, cu muntele Olimp pe fundal (cel mai inalt munte grecesc) cu varfurile acoperite de zapada, a fost una dintre cele mai frumoase privelisti ale zilei 🙂 Pe drum am primit recomandarea de a merge in doua sate din preajma orasului Volos, Makrinitsa si Portaria, asa ca am schimbat destinatia si am mers catre Portaria. Un pic cam prea aventurosi am fost, pentru ca drumul era destul de sinuos si de ingust, potrivit mai degraba pentru o masina mica, nicidecum pentru o casa cu roti. Dar, cum-necum ne-am descurcat. Acum… nu stiu daca eram poate prea infometati, prea stresati dupa drumul si urcarea pana in sat sau prea infrigurati (cel mai probabil toate trei la un loc), dar pe noi nu ne-a dat pe spate Portaria prea mult. Privelistea de sus catre orasul Velos era intr-adevar superba (satul se afla la 650m altitudine), insa mai mult de atat… nu am simtit ca a meritat din plin sa venim. Poate ca impresia a fost si din cauza ca fiind extra sezon, era complet pustiu (abia am reusit sa gasim un restaurant deschis), si pentru ca erau diverse reparatii in urma inundatiilor si viiturilor din septembrie (erau pe alocuri versanti daramati, cu tot cu stalpi de iluminat, cabluri, tevi in pamant etc), dar… nu am ramas neaparat cu vreo amintire grozava din acest loc (exceptand magnetii pe care au insistat copiii sa ii ia, de la unicul magazin de suveniruri deschis). Tare mi-e ca daca nu as fi fost atat de constiincioasa cu documentarea excursiilor, am fi uitat pana seara numele satului 🙂 Pentru ca se facea deja destul de tarziu si pentru ca tineam neaparat sa ajungem pe lumina la camping, am renuntat la al doilea sat, Makrinitsa, si am pornit direct catre campingul Sikia.

Drumul catre camping era un drum de coasta, cu o portiune in care era atat de aproape de mare, incat valurile marii se spargeau fix de sosea. Parea ca mergem direct din mare uitandu-ne asa de sus, din scaunele autorulotei 🙂 Sincer vorbind, ne era un pic teama de campingurile din Grecia si dupa experienta din tarile nordice (mai ales din Danemarca, unde ni s-au parut cele mai grozave campinguri la capitolul facilitati) aveam conturata o imagine destul de idealista a campingurilor. Insa campingul Sikia e supeeeeerb! E mare, e umbrit si e fix pe malul marii. Absolut superba locatia! Am campat cu fata inspre mare, am mancat mandarine direct din pom, ne-am plimbat pe aleile din camping si daca nu am fi fost imbracati cu nu-stim-cate straturi de haine, am fi putut jura ca suntem in vacanta de vara aici (desi… cred ca vara, cand e plin de turisti, locul acesta e complet diferit). Insa acum. fiind aproape singurii turisti din camping (noi si pensionarii elvetieni, cu camperul Volkswagen retro cool, cu cort deasupra), era de vis! Planul era sa stam doua nopti aici insa parea atat de frumos si relaxant incat incepusem sa luam in calcul sa stam chiar mai mult!