Acum doi ani scriam un articol cu acelasi nume despre primul nostru drum lung cu masina electrica, din Bucuresti pana in Lefkada. Eram inca sub entuziasmul (si mai ales stresul) masinii noi, inca descopeream cum e sa conduci o masina electrica pe distante lungi, inca mai erau surprize (neplacute, desigur) legate de infrastructura de incarcare, inca nu stiam “trucuri” de incarcare optima si nu eram tocmai relaxati (eu cel putin, Andrei, cel mai nerelaxat om pe care l-a cunoscut omenirea, era bizar de increzator si in masina, si in incarcarile de pe traseu). La acel moment, experienta a fost relativ decenta (am documentat tot in articolul acesta), nu grozava dar nici atat de complicata precum mi-o imaginam eu. A fost nevoie de organizarea extrem de buna inainte de plecare, de facut traseul exact, cu toate opririle si punctele de incarcare de pe traseu si imi amintesc ca la acel moment mi se parea un efort colosal sa faci toata aceasta pregatire in avans. Versus oprit la benzinarii, pe care niciodata nu le planifici, niciodata nu calculezi unde sa opresti ca sa alimentezi masina.

Ei bine, dupa un drum in Olanda si un altul in Danemarca, am realizat ca planificatul in avans nu se schimba (deloc chiar), doar ca devine rutina, deci il percep ca pe ceva normal acum, spre deosebire de primul an cu masina electrica, cand mi se parea o corvoada. Dar intre noi fie vorba, condusul unei masini electrice in Europa de Vest este floare la ureche (din perspectiva infrastructurii de incarcare). 90% dintre incarcari au fost la Superchargere Tesla, nu am avut niciodata nici cea mai mica ingrijorare ca nu am gasi unul in timp util. In Bulgaria lucrurile sunt destul de similare cu Romania (as eticheta infrastructura ca fiind relativ decenta, dar desigur incomparabila cu Europa de Vest), insa in Grecia… Grecia e mai deosebita la acest capitol. Desi exista Superchargere Tesla in Grecia, exista si zone unde poti sta cu emotii (in Lefkada chiar a fost cu emotii, in Kefalonia a fost doar putin mai bine). Pe insule in general poate fi destul de provocator cu o masina electrica, insa depinde destul de mult de insula aleasa. Cu cat este mai mare insula, cu atat mai decenta (nu exceptionala) este infrastructura de incarcare. Daca vorbim de insule mici… vorbim si de intelegerea proprietarilor cazarilor de a oferi o amarata de priza normala pentru incarcare peste noapte. Fara gluma 🙂

Deci si anul acesta (la doi ani dupa primul drum catre Grecia cu electrica), am facut bine lectiile. Cu ceva mai multa relaxare, dar tot a fost nevoie de pregatire, de verificat daca sunt suficiente incarcatoare pe insula, daca avem unde sa lasam masina peste noapte, daca permite cazarea sa incarcam la ei etc. Am pregatit aplicatiile de incarcare, pe langa PlugShare, ElDrive si PPC Blue pe care le folosim si in Romania am luat si Fines Charging, Incharge si ElpeFuture (inlocuita acum de EKO). Data trecuta avusesem si KiaHypercharge, nu ne amintim de ce si unde am folosit-o, insa de data aceasta nu am mai pregatit-o pe telefon. Cea mai frustranta parte a primului drum cu electrica in Grecia nu a fost neaparat grija incarcatoarelor (desi a fost si asta!), cat mai ales aberatia asta cu nu-stiu-cate aplicatii, pe care trebuie sa le downloadezi, sa iti faci cont, sa bagi cardul si alte detalii pentru a putea sa incarci. Lucru care inca nu s-a schimbat. In continuare nu exista o aplicatie comuna in care sa faci plata la orice statie de incarcare gasesti, nu exista optiunea de a plati pur si simplu cu cardul la charger (fara aplicatie), e totul inca destul de alambicat si deloc standardizat. Deci situatia aceasta a ramas la fel de frustranta in partea aceasta a Europei.

Drumul de dus: Bucuresti – Kefalonia

Din Bucuresti pana in Kefalonia (pana la cazarea noastra, Homer Luxury Villas) sunt 1200 km, un drum de aproximativ 17 ore (care include si traversarea cu feribotul). 17 ore conform Google Maps, realitatea cu opririle de incarcat si eventualele pauze spontane solicitate de copii adauga cateva ore bune in plus. Vreo 20-21 de ore am fi estimat noi daca am fi avut in plan sa mergem continuu. Am mai mers noi nebuneste drumuri foarte lungi, insa de data aceasta nu a fost in plan sa facem drumul dintr-o singura bucata. Si pentru ca era prea solicitant, si pentru ca nu puteam sa plecam vinerea aceea mai devreme (ci dupa amiaza) si pentru ca depindeam de ora de ajuns la feribot (care era in mijlocul zilei). Asa ca am stabilit inca de la bun inceput ca vom face o oprire de o noapte undeva pe drum, preferabil cat mai departe de Salonic, si sa impartim drumul in doua zile.

Stiam ca va fi un drum lung, eram pregatiti, dar realist vorbind, a fost un pic mai dificil decat am anticipat. Am plecat tarziu de acasa (de obicei plecam dimineata cu noaptea in cap la orice drum, iar asta chiar ajuta enorm), am prins trafic in Bucuresti si un blocaj sinistru la podul dintre Giurgiu si Ruse care ne-a dat complet peste cap planurile de a ajunge la prima oprire (rezervasem cazare la o pensiune din Grecia). Waze-ul ne tot spunea sa nu mergem prin Giurgiu, ne tot ghida catre Alexandria, sa trecem cu bacul la Turnu Magurele, insa… am insistat sa facem ca noi. Am stat o ora si jumatate la coada, pe loc, si am reusit sa trecem podul dupa aproximativ doua ore.

Am plecat de acasa cu bateria aproape complet incarcata (98%) si dupa drumul pana la Giurgiu (60km) si cele doua ore de stat pe loc, autonomia bateriei ne arata 75%. Din fericire, nu consuma multa baterie stand pe loc in trafic, in cele doua ore de stat a consumat 2%. Prima oprire de incarcare a fost la 325km distanta (la 6 ore de la plecarea de acasa), unde ajunsesem cu 28% baterie. La benzinaria Petrol din Yablanitsa , unde este un incarcator FinesCharging de 180KW (dar care a incarcat cu 90KW, cu jumatate din viteza, chiar daca eram singura masina la statie). Am incarcat de la 28% la 80% iar incarcarea a durat 20 de minute.

Pana la aceasta oprire am mers pe drumuri nationale, de aici incolo am mers pe autostrada. Deci cu viteza mai mare, prin urmare si consum mai mare. Urmatoarea oprire de incarcare a fost la OMV Kulata, la granita dintre Bulgaria si Grecia, dupa 250km (3 ore de condus), unde am ajuns cu 20% baterie. Aici se afla mai multe incarcatoare FinesCharging insa de 300KW, mai puternice. Am incarcat de la 20% la 80% in 30 de minute. Am ajuns la cazarea intermediara din Grecia, in localitatea Veria, cu 33% (dupa 170km condusi).

Ne-am cazat la o pensiune pe care nu tin mortis sa o recomand, nu a fost nimic demn de recomandare, dar nu aveam optiuni. Daca am fi vrut o cazare draguta de pe drum, am fi oprit in Salonic, insa ne doream sa mergem cat de mult puteam ca sa ne apropiem cat mai mult de localitatea de unde aveam sa luam feribotul a doua zi. De dragul documentarii, las aici cazarea, Pension Vergina, insa a fost doar o cazare de tranzit, aleasa doar pentru ca se afla pe drum si nu a fost nevoie de abatere de la traseu.

Nu era absolut necesara o incarcare, insa voiam sa salvam putin timp pentru a doua zi. Am cautat un incarcator in Veria si am gasit la benzinaria BP incarcatoare rapide de 150KW de la Charge&Go. Am incarcat de la 33% la 79% (30 de minute). Am ajuns la cazare la 2 noaptea, am dormit patru ore iar la 7:15 am pornit din nou la drum. Dupa doua ore de condus pe autostrada, aveam 22% baterie. Prima incarcare a celei de-a doua zile a fost chiar la Tesla Supercharger-ul din Ioaninna, unde am incarcat pana la 89%. Fara sa ne dam seama, am incarcat mai mult decat trebuia. Ca sa putem merge cu feribotul, trebuia sa ajungem in Astakos cu maxim 40% baterie, asa ca am avut ceva emotii ca nu ne vor lasa sa urcam pe feribot. Nu a fost cazul, nu ne-a verificat nimeni.

Concluzia drumului de dus este ca a fost nevoie de 4 incarcari in doua zile de drum, fiecare de 20-30 de minute. Fiecare oprire a fost foarte eficienta, nu am avut opriri neprevazute pe care sa nu le putem sincroniza cu o incarcare. Insa a ajutat foarte mult si faptul ca noaptea au dormit copiii (5 ore cel putin au dormit si nu a fost nevoie sa oprim la masa/baie, cum s-ar fi intamplat daca am fi mers mult pe timp de zi).

Principalul lucru pe care l-am invatat de la toate drumurile lungi cu masina electrica este sa nu mai incarcam peste 80% in opririle de incarcare. Pare tenant sa ai bateria cat mai aproape de 100%, pentru eventualitatea in care nu gasesti incarcatoare pe drum, insa acum, avand ceva mai multa experienta, am realizat ca incarcarea optima este pana la maxim 80%. Opririle pot fi in felul acesta mai scurte iar incarcarile mai rapide. Si contrar aparentelor, este mai eficient (ca timp) sa opresti de mai multe ori si sa incarci pana la maxim 80% decat sa opresti (un pic) mai rar si sa incarci pana la 100%. Incarcarea de la 80% la 100% este mult mai lenta si desi da mai multa autonomie masinii, se pierde prea mult timp pentru incarcare. Deci daca stii cum sa iti organizezi incarcarile astfel incat sa nu te lungesti prea mult in opriri, drumul cu electrica poate fi LA FEL de eficient ca drumul cu o masina pe carburant. Opriri oricum faci la un drum asa de lung. Pauze de masa, de toalete, de dezmortire.

Feribotul catre Kefalonia

Spre deosebire de Lefkada, unde insula este conectata de continent printr-un pod, in Kefalonia fost nevoie de traversare cu feribotul. Asa ca a trebuit sa luam in calcul faptul ca trebuia sa ajungem la feribot cu bateria incarcata la maxim 40%. Dar cam aceasta a fost cea mai mare provocare a drumului, gandindu-ne ca ne va fi greu sa gasim un incarcator dupa coborarea de pe feribot. Dar Sami este la doar 10 min de condus de cazare, asa ca si cu putina baterie, tot am fi fost in regula.

Fiind perioada in afara sezonului, am avut destul de multe constrangeri legate de feribot, la inceput de aprilie (si fix in saptamana cu Pastele!) sunt mai putine rute. Am rezervat feribotul cu vreo doua saptamani inainte de plecare, de pe site-ul ferries.gr si am decis sa luam ruta din Astakos (de pe continent) pana in orasul Sami (de pe insula Kefalonia). O traversare cu masina dureaza doua ore si jumatate iar costurile sunt pe masina (48 de euro de masina) si pe persoana (13 euro de adult, 6.5 euro de copil).

Incarcatoare pe insula Kefalonia

Pe insula nu au fost foarte multe optiuni de incarcare, insa am reusit sa ne descurcam. Fiind extrasezon, nu am avut problema sa gasim (putinele) statii de incarcare ocupate, dimpotriva chiar, mai mereu eram singurii la incarcat. Totusi, in weekendul cu Pastele, cand se apropia plecarea noastra (am plecat in sambata dinaintea Pastelui) am avut surpriza sa gasim mici cozi la incarcare (una-doua masini), pentru ca se aglomerase un pic insula. Probabil ca in plin sezon e destul de dificil cu incarcarile daca nu exista optiunea de a incarca peste noapte la cazare.

Ca puncte de incarcare am folosit doar trei incarcatoare de pe insula, din orasele Sami sau Argostoli. In Sami am gasit un incarcator intr-o benzinarie. In Argostoli am avut incarcator la benzinaria Elin (PPC Dei Blue) de vizavi de Lidl si chiar in centrul orasului, la hotelul Ionian Plaza. Cu toate astea, as spune ca nu e grozava situatia cu reteaua de incarcare, sunt putine incarcatoare in general (de orice fel), daramite incarcatoare rapide. Dar cu multa planificare si atentie la traseu, e suficient de rezonabil pe insula.

Drumul de intors: Kefalonia – Bucuresti

Pe drumul de intoarcere am fost mai putin organizati si am avut mai multe opriri neplanificate (spre deosebire de drumul de dus, unde entuziasmul inceputului de vacanta ne-a facut sa ne tinem de planul stabilit, cu putine oprire de incarcare). Am plecat de la cazarea din Kefalonia cu bateria incarcata 66%, pentru ca nu am vrut sa avem cu mult peste limita de 40% ceruta pentru imbarcarea pe feribot. Ca si la dus, nu ne-a intrebat nimeni de baterie, nu ne-a verificat nimeni. Dar… feribotul nu era nici pe jumatate ocupat, poate ca lucrul acesta a contat in relaxarea personalului (nu stim daca e la fel in plin sezon, cand feriboturile sunt pline de masinu).

Prima oprire de incarcare a fost in Ioaninna, la IKEA, unde am ajuns cu 24% baterie si unde intentionam sa facem oricum pauza de pranz. Fiind incarcator rapid (de 300KW) am incarcat pana la 95% cat timp am mancat. Am fi vrut sa urmam modelul de incarcat pana la maxim 80% si plecat mai departe (pe care il consideram noi cel mai eficient ca timp), dar ne-am intins cam mult cu pauza de masa. Incarcarile de la 80% la 100% sunt intotdeauna mult mai lente, dar am profitat de faptul ca nu am fost gata cu masa si am lasat masina sa se incarce mai mult. Destinatia primei zile a fost Salonic, unde am ajuns seara, cu 38% baterie. Am fi putut sa mergem inca cel putin doua ore inspre Bulgaria dar ne era groaza de o alta cazare intermediara de compromis, cum a fost cea de la drumul de dus. Asa ca am preferat sa fim mai relaxati in prima zi de drum, sa ajungem in Salonic seara cat sa putem face o mica plimbare prin centru, sa dormim intr-un hotel mai normal (am ales Blue Bottle Hotel, pentru locatia centrala) si sa continuam drumul a doua zi, chiar daca avea sa fie mai lung.

Ne-a fost destul de dificil cu parcarile in Salonic (asta desi am avut noroc sa gasim orasul foarte liber, fiind weekendul cu Pastele). Sunt multe parcari in zona centrala, din pacate foarte putine dintre ele au recenzii bune. Costurile sunt mari (15-20 euro pe noapte), se mai aplica deseori tarife “dupa ochi”, dupa cum spun recenziile de pe Google Maps, iar cele mai multe cer cheile masinii pentru a muta si parca masinile in parcare cat mai strans. Toate acestea sunt reteta perfecta ca Andrei sa isi piarda mintile, haha (el fiind foarte atent cu masina sa). Prin urmare, am preferat sa lasam masinile pe straduta din fata hotelului, unde ni s-a spus (de catre localnici) ca ar fi in siguranta. Desigur, stiind niste povesti mai putin placute despre parcarile din Salonic, am preferat sa lasam camerele de filmare pornite pe tot parcursul noptii (functia Sentry de la Tesla). Care e grozava dar consuma putin din baterie.

A doua zi, de dimineata (totul bine peste noapte) am plecat cu 36% din Salonic (2% au consumat camerele de vedere). Nu am putut sa lasam masina la incarcat peste noapte (asa ar fi fost ideal) asa ca prima oprire de incarcare a fost la o benzinarie Kaoil aflata la vreo 50km distanta de Salonic (o benzinarie mica in care nici nu ne-am fi gandit ca putem gasi o statie de incarcare). Dar avea un incarcator EcoCharge, nu era rapid dar la care se putea plati cu cardul, fara aplicatie. Mare lucru, rareori gasim in Bulgaria si Grecia incarcatoare la care sa nu fie necesar download de aplicatie, cont si toate nebuniile. Restul grupului a alimentat cu combustibil, noi am lasat masina la incarcat si ne-am dezmortit un pic. Nefiind incarcator rapid, in cele 20’ cat am oprit nu am putut incarca mai mult de 50%.

A doua oprire de incarcare a fost la OMV Kulata, unde am anuns cu 37% baterie. Din pacate nici aici nu am gasit un incarcator rapid (ci de 50KW), dar am reusit sa incarcam pana la 70% cata vreme copiii s-au jucat la locul de joaca. Ideal ar fi fost sa oprim la incarcatoare rapide, iar pauzele sa fie un pic mai studiate, insa a fost nevoie de pipi-breaks in momente mai imprevizibile 🙂

A treia oprire a fost cu emotii. Am stabilit sa parcurgem un drum mai lung, de trei ore, cat aveau sa doarma copiii in masina, pana la restaurantul Dobrevski, la o ora dupa Sofia. Insa masina preconiza ca ajungem cu 0% baterie. Iar eu nu stau bine cu range anxiety-ul :))) Chiar daca pe drum a mai crescut un pic nivelul preconizat al bateriei (parea ca am fi ajuns cu 4%-6% la restaurant), am insistat sa oprim macar cateva minute la un alt incarcator. Ma ingrozesc scenariile acestea de ajuns in ultimul moment la un incarcator, nu le tolerez deloc bine :)) Asa ca a treia oprire a fost pe langa Sofia, la o benzinarie unde am gasit un incarcator rapid. Am ajuns cu 20% la aceasta benzinarie si am incarcat in zece minute pana la 50% la un incarcator rapid (primuuuuul din acea zi!) FinesCharging, de 180KW. Asta ca sa raman eu mentally sane pana la pauza de pranz de la restaurant :))

A patra oprire din zi a fost la restaurantul Dobrevski, unde am ajuns cu 36% baterie. Cat am stat la restaurant am pus masina la incarcat, la un incarcator de la benzinaria Avia, aproape de restaurant (de 60KW). Am incarcat in 30 de minute pana la 80%. De aici pana acasa (320km, patru ore si jumatate de condus) nu a mai fost nevoie de o alta oprire pentru incarcat si am ajuns acasa cu 16% baterie.

Deci la intors a fost nevoie de cinci opriri de incarcat in doua zile, dar asta pentru ca nu am fost noi foarte organizati cu planificarea si opririle. Am fost totusi un grup de trei familii cu cinci copii in total, era destul de dificil sa ne putem sincroniza snur. Insa a fost rezonabil. Simt ca este un progres fata de acum doi ani, sunt intr-adevar mai multe incarcatoare si ca surprizele sunt mai putine (acum doi ani ni s-a intamplat de cateva ori sa ajungem la un incarcator mutl asteptat si sa nu functioneze, fie incarcatorul, fie aplicatia incarcatorului sau plata). Deci… la cat mai multe calatorii cu masina electrica peste tot prin Europa (ca in afara ei nu m-as incumeta :D).

Ah, si detaliul cel mai “picant”. Toate incarcarile pentru acesti aproape 3000km parcursi in Grecia au costat 175 euro.