Si doar am zis ca nu mai facem city break-uri :)))) Dar oare intra la categoria de “city break” cand scopul weekendului este de a vizita si de a sta cu prietenii tai? E totusi city break sau e intalnire cu prietenii? Lasand gluma la o parte, da, de cativa ani am cam renuntat la plecarile de weekend. Nu pentru ca nu ar fi binevenita cate o plecare scurta si o schimbare completa de peisaj, dar pentru noi a devenit si extrem de obositor sa plecam din tara pentru doua-trei zile, si extrem de costisitor (hei, bilete de avion x patru :D). Asa ca daca ne decidem sa plecam undeva cu avionul, de regula preferam sa fie o perioada mai lunga, ca sa ne putem bucura mai mult de destinatie si ca sa nu fie o alergatura continua. Dar na, cand te apuca dorul de prieteni si vrei sa ii vezi macar un pic… mai renunti la principiile rationale si mai actionezi si din corazon 🙂 Asa ca iata-ne. Cu un weekend in Belgia la orizont, zburand catre Bruxelles.

Sambata – Bruges si Westvleteren

Nu am avut planuri stabilite inainte asa ca ne-am decis cam pe ultima suta de metri ce sa facem in fiecare zi. Singurul lucru cert era ca intr-un fel sau altul trebuia sa ajungem la Westvleteren, undeva foarte aproape de granita cu Franta, sa ridicam o comanda de bere trapista. Ehe, cine e pasionat de bere (mai ales de cea belgiana) stie cat de valoroasa si exclusivista este berea aceasta si cat de greeeeeu se poate comanda la ei. Cu ceva greutati intampinate, prietenii nostri au reusit sa obtina o comanda si era neaparat nevoie sa ajungem sa o luam sambata.

Berea Westvleteren este facuta de calugari, folosind o reteta proprie si ingrediente naturale (foarte putine). De fapt, toata treaba fascinanta despre aceasta berea era faptul ca nu se stiau ingredientele acestei beri. Sticlele nu aveau nici cea mai mica eticheta, habar nu aveai ce contine berea respectiva, singura diferenta dintre cele trei tipuri de beri pe care le produc ei era… capacul. Datorita capacului verde, albastru sau galben stiai ce fel de bere alegi: cea verde e bere trapista blonda cu 5,5% alcool, cea albastra e bere trapista neagra si are 8% alcool iar cea galbena… doamneeeeee, este o bere neagra cu nici mai mult, nici mai putin de 10,2% alcool. Si timp de 75 de ani sticlele acestea nu au purtat niciun fel de eticheta. Era un mister total ce contin berile acestea. Si chiar daca nimeni nu putea contesta gustul extrem de bun (e considerata cea mai buna bere trapista), nu prea mai mergea treaba asta cu ascunsul ingredientelor. Nu intr-o lume in care vrem sa stim exact ce consumam. Asa ca… au revenit la etichete de curand si au trecut acolo toate ingredientele pe care le contin cele trei tipuri de beri produse de ei.

Si pentru ca tot aveam de facut un drum atat de lung din Bruxelles… am zis sa oprim undeva in zona. Foarte in drum ne era Ghent, dar l-am vazut de atat de multe ori in ultimii ani incat nu mai prezenta deloc interes acum. Sau zona de la mare, in De Panne, unde am mai fost acum vreo patru ani, intr-o iarna friguroasa. Nu ar fi fost deloc o idee rea sa mergem iar la mare, sa vedem iaaaar Marea Nordului, dar chiar in ziua aceea se anuntasera vant extrem de puternic in toata Belgia. Am decis sa nu ne complicam vietile inutil mergand in De Panne cu trei copii mici :)) Asa ca ne-am oprit destul de rapid la Bruges, pe care nu il mai vazusem de extrem de mult timp. Am tot venit in Belgia de-a lungul timpului, insa in Bruges nu am mai ajuns de mai bine de zece ani. Si ne era un dor nebuuun!

Bruges, Brugges, Brugge. Chiar daca am vazut orasul acesta de trei ori pana acum, inca ii scriu aproape intotdeauna gresit numele :)))) Si anume Brugges. Adica o combinatie de varianta englezeasca (Bruges) cu cea flamanda (Brugge). As fi fost tentata sa zic varianta frantuzeasca insa ma mancau de vie belgienii din Flandra! Ca Flandra e Flandra (la nordul Belgiei si mandra vorbitoare de olan… flamanda!) si Valonia e Valonia (la sudul Belgiei si Si MAI mandra vorbitoare de franceza). Nu le amesteci, nu le confunzi. Si nici nu spui vreodata ca flamanda e olandeza pentru ca indiferent ca e sau nu aceeasi limba (dar e aceeasi limba, pentru toti zeii de pe pamant!!!), flamanzii nu au G-ul faimos al olandezilor “curati”, care mai ca… il vomita atunci cand il pronunta 🙂 Asadar flamanzii se mandresc cu un G-ul mai blandut si mai melodios. Pana la urma… flamanda e o olandeza mai delicata, nu? 🙂

Brugge e din punctul meu de vedere, cel mai idilic loc din Belgia. Desigur si Ghent este spectaculos dar Brugge… Brugge are ceva de poveste. Si datorita “caselor de turta dulce” (au arhitectura aceea superba care te duce fix cu gandul la un oras de turta dulce), si datorita canalelor si barcilor care se perinda incontinuu si siguuuur si datorita berii :)) Nu stiu daca as confirma intr-adevar ca Brugge este “Venetia Nordului”, asa cum i se tot spune in internet (mie imi pare ca nu are nicio treaba cu Venetia dar pare-se ca orice orasel sau sat cu un canal e imediat atribuit cu Venetia – vezi si Giethoorn, “The Venice of the Netherlands“), insa este cu adevarat fermecator. Fie el Venetie sau nu.

Si este fix acel tip de oras in care vii si il savurezi. Te plimbi, te pierzi, mananci o gofra, te opresti, iei un cartof prajit cu maioneza, te mai plimbi si-apoi reiei. Nu am avut niciodata curiozitatea sa deschid un articol de blog in care sa caut atractii de vizitat in Brugges. Pentur ca orasul in sine e o atractie si e atat de placut sa te bucuri de el fara sa ai niciun scop anume. Cu toate acestea, recunosc ca imi doresc sa revenim in Brugge pentru ca nici de data aceasta, a treia oara cand am ajuns aici) nu am reusit sa facem o plimbare cu barca pe canal. De data aceasta din cauza vremii reci si ploioase am preferat sa nu ne aventuram cu copiii pe barca (insa foarte multe alte persoane o faceau, erau barca dupa barca pe canal).

Insa fiind atat de mic si de compact totul in Brugge, cel mai placut mod de a-l descoperi imi par fix plimbarile lungi si fara tel 🙂 Oprit la o cafenea draguta, cumparat ciocolata, trecut pe la Zidul Berii (Beer Wall), luat masa la beraria De Halve Maan, o berarie extrem de renumita si veche (are 500 de ani vechime), prin curtea careia trec conductele de bere pe sub oras. Daaaaaa, cel mai fascinant lucru la Brugge mi se pare fix toata nebunia asta de infrastructura de tevi pentru a transporta berea de la fabrica de imbuteliere pana la aceasta berarie istorica. In 2016 au construit reteaua de tevi care conecteaza cele doua puncte si da, trece fix pe sub pamant. Stiu, pare o gluma sau un meme haios trimis pe un gurp de iubitori de bere insa chiar e realitate 😀 Conductele acestea de bere exista, au 3 kilometri lungime si trec pe sub strazile medievale ale orasului. Trimitand suficienta bere incat sa fie umpluta 12.000 de sticle de bere pe ora. Nu au construit conductele acestea pentru a se mandri cu inovatia lor (desi eu zic ca o pot face LINISTITI :D), ci pentru ca beraria De Halve Maan (unde chiar se produce berea, nu e doar restaurant) era prea micuta ca sa aiba si o parte de imbuteliere a berii. Asa ca trimiteau rezervoarele lor imense la o fabrica de imbuteliere construita ulterior. Si era cam haos. Sa duci zilnic rezervoare intregi pana acolo, sa le agiti pe piatra cubica din centru, sa creezi tot felul de blocaje in trafic si sa dureze o groaaaaza tot acest transport dintr-o parte in alta. Si fie alegeau sa se mute cu totul din centrul Brugge-ului (undeva unde sa aiba si beraria si fabrica de imbuteliere), fie ramaneau unde sunt, in locatia aceasta superba din centrul orasului si gaseau o solutie sa conecteze mai usor cele doua puncte. Si au gasit! 🙂

Duminica – Technopolis in Mechelen si Utrecht

Sambata a fost zi de adulti. Cu Bruges si nostalgii, cu bere belgiana, mancat de rasfat, plimbat mult, stat la povesti. A doua zi, duminica, am zis sa facem ceva dragut si pentru copii. Dar nu zoo, nu parc de distractii, nu ceva extrem de stimulant, din care sa ii scoatem atomici. Asa ca dupa cautari muuuulte, ne-a scos Andrei din impas si am hotarat sa mergem in Mechelen, la Technopolis. Nu ca locul acesta nu ar fi fost extrem de stimulant, insaaaa ni s-a parut extrem de distrativ sa incerce cateva experimente.

In Mechelen am fost deja de doua ori si e un oras SUPEEEEEB din Belgia! Pe care am fi vrut cu mare drag sa il revizitam, doar ca acum venisem special pentru acest loc de… as zice joaca dar nu e doar joaca. Sunt mici experimente educative care ii invata pe copii lucruri extrem de interesante. Exista si o zona pentru copii mai mici (in care am stat in mare parte cu fetele), insa zona pentru copii mai mari este fascinanta. Pot sa mearga cu bicicleta pe un cable la inaltimea de 5 metri, pot sa piloteze un simulator de avion, sa stea in mijlocul unor baloane de sapun uriase, sa testeze PRACTIC ce inseamna teorema lui Pitagora – sta a fost fascinant si pentru mine, pentru ca niciodata nu m-am gandit la teorema aceasta altfel decat pur teoretic. Daca am fi avut si noi astfel de locuri in care sa inveti fizica sau matematica… am fi urat mai putin aceste materii (glumesc, nu le-am urat dar fizica chiar nu mi-a placut si foarte greu am inteles-o, invatata asa, pe tabla sau pe foaie). In orice caz, locul este foarte interesant si sigur e impresionant pentru copii. Acum ca noua ni s-a parut putin neingrijit pe alocuri (si cateva dintre experimente nu functionau), e alta mancare de peste 🙂 Insa este destul de similar cu Oraselul Cunoasterii (aceasta e o varianta foarte mica) sau Casa Experimentelor din Bucuresti.

Si pentru ca dupa mai bine de doua ore de distractie la Technopolis copiii erau deja atomici (fix cum speram sa nu devina :D) a fost musai sa reusim sa ii culcam la pranz. Asa ca am ales cea mai indepartata destinatie care le-ar fi putut asigura un somn de aproximativ doua ore. Si am ales… dragul de Utrecht! Insa despre Utrecht si jumatatea de zi petrecuta acolo povestesc intr-un articol separat, pentru ca este prea multa implicare emotionala acolo. Si merita un articol compleeeeet separat 🙂

Luni – Legoland Discovery World si plecarea acasa

Zilele de weekend le-am planificat in asa fel incat sa petrecem tot timpul cu prietenii nostri. Ziua de luni, cand ei lucrau, am preferat sa facem ceva ce nu era neaparat de interes pentru ei (fetita lor avand doi ani). Si am mers laaaa… Legoland Discovery World. Daaa, exista unul in Bruxelles. Dar nu e un parc de distractii, cum am fost noi tentati sa credem acum doi ani cand mers prima oara. Ci un centru in care se joaca Lego. Ca apucatii. Lego, Lego, Lego, peste tot construit Lego. Cand am fost prima oara intr-un Legoland parc de distractii (in Dubai) am fost surprinsi ca focusul nu era deloc pe construit cu piese Lego, ci pe atractiile in sine, pe decoruri, caruseluri, toate nebuniile pamantului. Era intr-adevar si o zona de construit insa mica si aglomerata, nicidecum ce ne inchipuiam noi ca vom gasi. Si abia muuult mai tarziu am inteles diferenta dintre cele doua concepte: unul e parc de distractii in toata regula, celalalt e atelier/centru de construit cu piese Lego. Asa ca atunci cand ne gandim la Legoland-uri, incercam sa diferentiem cat putem de bine unde vrem sa mergem mai exact. Afara, la nebunie si jocuri si dat in toate draceniile (Legoland) sau in interior, la construit ore in sir cu piese Lego, jucat cu constructiile etc (Legoland Discovery World). In orice caz, daca nu am fi avut de ajuns la aeroport, cu siguranta am fi putut sa stam o zi intreaga aici (chiar daca nu e un centru foarte mare). Insa e foarte captivant pentru copii (si pentru adulti, erau foarte multi parinti veniti cu copiii care lucrau la constructii la fel de implicati precum micutii lor).

Si iata ca un city break, pe care il blamam si desconsideram, a devenit un prilej grozav de conectare cu prietenii nostri, de petrecut timp mult afara (in ciuda vremii neprietenoase), de plimbat si deconectat de tot ce inseamna rutina si griji de acasa. Poate ca uneori (mai ales cand simtim ca suntem prea tensionati si incarcati) merita efortul de a face o schimbare de peisaj. De a revedea niste prieteni, de a sta impreuna, de a sta la povesti lungi pana noaptea tarziu (aka 11 noaptea, sa nu ne facem iluzii desarte :D), de a petrece timp cu copiii si de a ne bucura pur si simplu de niste locuri pe care nu le-am vazut sau pe care le vedem foarte rar. A fost un weekend minunat, pe care il vom tine minte 🙂