Scotia – Drumul dintre Newcastle si Edinburgh

Ei si cine a mai pomenit sapte ore de zboruri, o escala in Munchen, una in Dusseldorf si un drum de doua ore cu masina pentru a ajunge in capitala Scotiei, din Bucuresti? Si unde mai pui ca nu a fost nicio combinatie de pret, ba dimpotriva! Dar o data face omu’ cinci ani de relatie, si-atunci trebuie sa sarbatoreasca cum se cuvine ๐Ÿ™‚ Asa ca da, trezirea la 3 dimineata (se-ntoarce stomacul pe dos numai cand scriu ora asta!) si pregatirea pentru maratonul de zboruri. “Mai copii, voi n-ati plecat in Scotia, v-ati dus numa’ sa zburati, asa-i?”. Ba bine ca nu. Dar asa a fost cel mai convenabil bilet de avion. Vorba vine convenabil, ca a fost de fapt o carca de bani. Dar asa e cand te-apuca dorul de duca taman in august ๐Ÿ™‚

Asa ca iata-ne in cel de-al treilea Fiat 500 inchiriat in mai putin de sase luni, gata de pornit la drum. Doua ore pana in capitala Scotiei. Cel putin asa spune in bord Ioana. Ne indreptam catre tinuturi harry potteresti, sa vedem glen-uri si loch-uri cat cuprinde. Si great harry coos, cu bretonul roscat peste ochi. Dar pana atunci strabatem un lung si plictisitor drum printre coline englezesti, lipsite de vegetatie, dar pline de oi ratacite pe ici pe colo. Si dupa ce vedem “last cafe-ul din England” pe partea dreapta, ajungem la granita dintre cele doua… Sa le spunem…ย partiย ale Marii Britanii, desi probabil scotienii s-ar bate tare cu pumnii-n piept sa le numim doua tari diferite. Nici nu e de mirare pan’ la urma, la cat s-au razboit cele doua de-a lungul istoriei. A, si-apropo. Fereasca sfantu’ sa ajungi in Scotia si sa faci greseala inumana de a spune ca Scotia e parte din Anglia. Sau si mai grav, s-ajungi intr-un restaurant scotian si sa comanzi english breakfast. Asa ca da, intre cele doua ai sa gasesti granita, fie ea si doar simbolica. De-o parte steagul alb-rosu al Angliei, de cealalta cel alb-albastru al Scotiei. Pe ambele parti, un vant puternic de-abia poti sta in picioare. Dar hei, nu stiu ce paradis tropical asteptam, dar asta-i vremea britanica pan’ la urma.

Si lasa-n urma Jedburgh-ul, cu primele ruine de castel scotian pe care le vedem, treci pe langa primul viaduct (desi parca nu la fel de impresionant ca Glenfinn), nu opri in Roxburgh, oricat de tentanta ar fi o poza cu indicatorul de intrare in localitate, zburda prin Earlstone pentru ca habar n-ai care e limita de viteza, mergi cumpatat prin Lauder ca sa nu te prinda camerele de viteza, pentru ca intr-un final (dupa ce ai dormit vreo juma’ de ora in dreapta, care va sa zica stanga ca esti in UK, trezirea!) sa ajungi in Edinburgh.

Unde surpriza, gasesti haos. Si-apoi de ce oare? Pentru ca ai prins taman doua dintre cele mai populare festivaluri din Scotia: Edinburgh Royal Military Tattoo si Edinburgh Festival. Asa ca nici urma de loc de parcare, ce credeai? Intra Ioana in actiune si gaseste cel mai cel dintre chilipirurile parcarilor edinburgheze: parcarea de la Our Dynamic Earth Observatory, pentru 3 lire pe trei ore, si-apoi o lira si jumatate pentru fiecare ora. Bun, numa’ bun. Si doar la o mila de castel.

Ia-o usor spre centru, pe faimoasaย Royal Mile, plina ochi de oameni joia la amiaza mare. Pe stanga doi scotieni in kilturi traditionale canta de mama focului la cimpoi. Pe dreapta casmiruri scotiene care mai de care mai aratoase. In fata, castelul Edinburgh. Am ratat ceremonia militara, iar parada tocmai ce s-a terminat. Multimea intreaga se indreapta spre iesire, noi abia ce ne indreptam spre intrare. Se inteteste vantul, cat sa ne-aminteasca cat de capricioasa-i vremea pe aici. Doar nu ne faceam iluzii ca cele 21 de grade ย de pe prognoza, in mijloc de august, or fi pe bune.

Plimbat pe strazile pietruite din centru, printre cladiri vechi, cel putin la fel de frumoase ca cele londoneze si oprit la o supa calda si-o cafea in buricul targului. Cat sa ne putem uita la lumea care trece prin fata noastra. Sau la batrana care isi mananca tacticos pranzul in rulota parcata fix in fata terasei noastre, cat sa nu pot sa pozez artistic libraria cu geamuri albastre si scris retro din fata mea. Mai dam o ultima tura pe Royal Mille si rezistam eroic tentatiei de a merge la vreun show sau eveniment artistic. Nu de alta, dar pe o raza de 200 de metri am primit zece pliante si n invitatii la tot felul de spectacole. Pare nebunie curata in oras. La toate muzeele sau obiectivele turistice e coada de cel putin treizeci de persoane. Dar la naiba, we’re out of time. Oprim rapid la Tesco, luam doua scottish beers si-apoi la cazare cu noi. Ajungem in Bathgate chiar la apus, iar patul celor de la Cruachan Bed and Breakfast e cum nu se poate mai primitor si mai comod.

ย