Iunie 2014

Am lasat la final cele trei mari orase din St. Martin, fara sa stiu exact de ce am facut asta. Probabil pentru ca imi era mult prea drag sa scriu despre Maho Beach sau despre plaje inainte. Asta nu inseamna ca nu mi-au placut Marigot, Philipsburg sau Grand Case. Dimpotriva chiar, mi-au placut extrem de mult, mai ales ca fiecare dintre acestea era foarte diferit fata de celalalt.

In Marigot, capitala partii franceze, se resimt atat de puternic influentele europene! Boulangerii la tot pasul, restaurante cochete cu terase aranjate si cladiri colorate. Pe partea dreapta a drumului gaseam macarons, croissante cu unt, sandwichuri delicioase sau vitrine cu torturi apetisante. Pe partea stanga, piata locala cu produse traditionale creole si lolo-uri specifice zonei. Lolo-urile sunt restaurante tipice insulei St. Martin, unde se serveste mancare creola. Si daca la inceputuri acestea erau niste simple bucatarioare mici, cu un gratar si cateva mese intinse pe mijlocul strazii, acum lucrurile s-au mai schimbat, in urma unei decizii a guvernului de a le face mai moderne. Astfel ca desi isi pastreaza acelasi caracter de local in strada, mancarea este pastrata in frigidere iar bucatariile sunt faiantate si echipate cat de cat modern. Noi am ales lolo-ul lui Rosemary, cel pe care Anthony Bourdain l-a declarat cel mai bun dintre lolo-urile din St. Martin. Pe langa mancarea foarte buna si sosurile picante facute in casa, am incercat si ceaiul rece de fructe, facut chiar acolo. Absolut delicios! Cat despre piata locala din Marigot… ne-am chinuit vreme de trei zile sa o gasim deschisa. Ne documentasem bine, stiam ca miercurea si sambata sunt zilele cele mai potrivite pentru venit la piata, asa ca speram sa gasim o multime de tarabe cu fructe, peste proaspat si alte bunataturi locale. Dar… Nici urma de asa ceva. Aceleasi trei tarabe pe care le-am gasit zi de zi, aceeasi marfa si aceiasi vanzatori. Poate doar taraba de peste proaspat sa fi fost singura noutate din piata.

Intr-una din seri aflasem ca in Marigot urma sa aiba loc turneul de pescuit din Marina Fort Louis. Auzisem ca avea sa fie interesant, concerte, iahturi aratoase si distractie, asa ca nu am ezitat sa mergem. Insa pentru ca abia ne intorsesem de la plaja, tineam mortis sa ajungem intai la vila. Nu a fost tocmai cea mai inteleapta alegere pentru ca nu numai ca am prins ridicarea podului de la iesirea din Marigot catre Sandy Ground, insa ne-a oprit si politia. Politia din partea franceza a insulei este chiar din Franta, schimbandu-se periodic ofiterii. Asa ca opreste pe dreapta frumos si asteapta interogatoriul intr-o englezo-franceza pe care abia o desluseam. Dupa ce am fost suficient mustrati pentru faptul ca niciunul dintre noi nu avea buletinele sau pasapoartele la noi si pentru faptul ca noi, fetele, nu purtam centura in spate, ne-au lasat sa plecam fara amenda. Asa ca desi am intarziat destul de mult, am reusit sa ajungem la Marina Fort Louis. Ca niciodata am gasit aici galagie, agitatie, muzica si multa lume. Toata insula sarbatorea. Concert, mancare multa si delicioasa, cocktailuri si multe, dar foarte multe iahturi. Un Monaco in miniatura. Ne-am luat asadar cate o frigaruie cu creveti, ne-am asezat pe stancile de pe malul marii si ne-am scaldat ochii cu iahturile din imprejurimi. Papasan, din Trinidad si Tobago, si iahtul de alaturi, al carui nume nu mi-l amintesc, pluteau sfidator in fata noastra. Distingeam cateva siluete dansand in spatele usii inchise, in vreme ce un localnic spala de zor puntea murdara, in ritm de reggae. Si se distra nevoie mare. La fel si noi, urmarind “spectacolul” sau. Dar in curand am terminat frigaruile de creveti si parca se lasase si un vant rece. Cu pas incet si lenes ne-am indreptat catre vila.

Zilele urmatoare am oprit si la Fort Louis, fostul fort de aparare al orasului Marigot. Aici se aflau si depozitele de sare, trestie de zahar si rom din oras, atat de “vanate” de catre locuitorii altor insule din imprejurimi, precum Anguila spre exemplu. Nu a ramas mare lucru din fort si nici nu ni s-a parut intretinut foarte bine. Insa privelistea deasupra orasului Marigot era chiar foarte frumoasa, in ciuda faptului ca afara batea un vant puternic iar norii grosi prevesteau venirea unei furtuni puternice. Ce ne-a surprins in mod placut a fost faptul ca la iesirea din fort am gasit doua masini Dacia, un Logan MCV si un Duster. De altfel, pe intreaga insula am vazut toate tipurile de masini Dacia, ceea ce ne-a facut sa ne bucuram foarte mult ca  o marca romaneasca ajunge sa fie atat de utilizata peste mari si tari, in mijlocul insulelor Caraibe.

Philipsburg este capitala partii olandeze, iar noua ne-a placut initial ceva mai mult decat Marigot. Am ajuns aici pentru prima oara intr-o duminica, si ne-a surprins faptul ca era foarte liniste. E drept ca centrul orasului este mai frumos decat cel al Marigot-ului, iar plaja si faleza sunt mult mai mari si mai animate. Insa duminica… nu era nici urma de turisti aici, iar toate magazinele erau inchise. Pentru ca scopul vizitei era sa ajungem in magazinele de electronice, atat de renumite pentru preturile foarte mici, fara taxe. Am realizat abia apoi ca era duminica si ca nu aveam sa gasim nimic deschis. Am reprogramat asadar sesiunea de shopping pentru zilele urmatoare. Iar daca duminica nu era nici urma de om pe strazi, a doua zi era plin de turisti. Tocmai ce acostasera doua imense vase de croaziera, asa ca orasul parea sa fie foarte animat. Plaja era plina de sezlonguri si umbrelute colorate, iar faleza si magazinele la fel. Magazinele de electronice sunt renumite pentru preturile mult mai mici decat in Europa sau in Statele Unite ale Americii. Teoretic si parfumurile sunt mult mai ieftine aici, insa este destul de riscant de cumparat, pentru ca multe sunt contrafacute. Asa ca cea mai buna varianta pentru parfumuri si cosmetice ramane Marigot, mai exact mallul West Indies, unde pe langa preturile mult mai bune se ofera si 20% discount pentru platile cash.

Grande Case este renumit in St. Martin pentru restaurantele sale, in special cele de pe plaja. Calmos Cafe este unul dintre ele, pe care ni l-a recomandat si proprietara vilei noastre ca fiind cel mai bun din Grand Case. Intr-adevar am mancat foarte bine aici, chiar daca preturile erau la fel de mari ca si la Mati Beach. In plus, aici nu era inclusa taxa tgca, motiv pentru care a trebuit sa platim 4% in plus fata de nota de plata. Insa burgerii au fost deliciosi, la fel si salata cu ton, peste mahi, peste spada si creveti. Este chiar amuzant sa vezi cum francezii fac propria lor versiune de burgeri. Spre exemplu, in loc de cascavalul american folosesc branza camembert sau brie, iar rezultatul e chiar interesant. Si toate ca toate, dar cel mai mult ne-a placut sosul picant Kalina, facut chiar in St. Martin. Probabil ca e unul dintre cele mai picante sosuri pe care le-am incercat vreodata, insa e absolut delicios! Am vazut pe sticla ca era produs si comercializat in Howell Center, asa ca am planuit ca in urmatoarele zile sa ne facem niste mici stocuri de sos picant de acolo. Iar la final de cina cei de la Calmos Cafe ne-au adus din partea casei cate un shot de rom cu vanilie. Dupa cum spuneam, orice cocktail de aici se face cu rom, fie el alb sau brun. Chiar daca in mod normal nu imi place romul, acesta era foarte aromat, asa ca am reusit sa il beau. Iar muzica reggae cantata live la Calmos Cafe a fost pur si simplu perfecta.

Abia la sfarsitul celei de-a sasea zile in St. Martin am reusit sa consumam toata benzina, dupa aproape 400 km parcursi pe micuta insula. Ne-am fi asteptat sa gasim preturi extrem de mici la benzina, insa preturile variau intre 1,01 si 1,3 euro. Iar daca pana nu demult se considera ca valoarea unui euro este egala cu cea a unui dolar, acest lucru nu prea mai este valabil. Astfel ca la toate benzinariile se plateste numai si numai in euro. Pare-se ca s-au prins intr-un final ca pot scoate mai multi bani de la turisti… Iar lucrul acesta nu se aplica doar benzinariilor. Nici macar in pietele cu suveniruri sau cu produse traditionale nu am intalnit euro egal cu dolarul, iar “moda” aceasta apune din ce in ce mai mult. Astfel ca recomandam tuturor celor care urmeaza sa mearga in St. Martin sa foloseasca euro si sa vina pregatiti cu euro. Iar ca sfat general pentru cumparaturi, partea olandeza e mult mai ieftina la capitolul supermarketuri, astfel ca Le Gourmet Marche are preturi mai mici si in dolari, in vreme ce Simply din grupul Auchan are preturi mari si in euro. La capitolul benzina, cea mai ieftina am gasit-o in zona Grand Case, in partea franceza. Pentru parfumuri si cosmetice, multi recomanda Philipsburg, insa noi am gasit foarte multe magazine cu marfa contrafacuta. Asa ca din punctul nostru de vedere, cel mai sigur loc de cumparat parfumuri (si cel mai ieftin), este mallul West Indies din Marigot, unde preturile initiale sunt oricum mai mici decat in Europa, iar pentru platile cash se adauga o reducere de 15-20% (noi am prins 20%). Insa pentru electronice, preturile cele mai bune se gasesc in Philipsburg, si sunt intr-adevar mai ieftine decat in Europa sau SUA. Iar pentru suveniruri noua ne-a placut mai mult partea olandeza, cu piata din Philipsburg, unde preturile erau ceva mai bune, iar marfa mai variata decat cea din Marigot.

Am incheiat ultima zi in St. Martin cu o cina la restaurantul Mati Beach, care ne-a placut extrem de mult. Am incercat un platou cu specialitati creole, pe care ne doream sa le mancam inainte de a pleca din Caraibe. Dintre toate, cea mai gustoasa mi s-a parut cristofina umpluta cu peste, legume si branza, precum si crabul umplut. Carapacea crabului era umpluta cu carnea de crab maruntita si amestecata cu legume, iar deasupra avea o crusta crocanta de branza. Ce ni s-a parut foarte interesant a fost un fel de carnat umplut cu carne de melci, desi din cauza condimentelor nu s-a simtit foarte puternic gustul de melci. Insa stiam ca este o specialitate creola si trebuia sa il incercam. Asadar am plecat din Caraibe incercand si mancarurile lor locale si traditionale, nu doar popularii burgeri, care se gasesc la tot pasul.

Si la final de excursie, incerc sa scriu impresiile despre St. Martin in avion. Se pare ca avem intarziere 40 de minute, din cauza unor probleme cu alimentarea cu combustibil. Probabil ca au simtit si cei de la Air Caraibes ca nu vrem sa plecam de aici, asa ca ne mai tin inca la sol 🙂 Suficient timp cat sa ma pot gandi la ce anume mi-a placut aici… Si nu pot face un top, pentru ca sunt multe care mi-au placut… Plaja Maho, cu incredibilele aterizari, viluta de pe plaja de la Nettle Bay, oamenii minunati de pe aceasta insula prietenoasa (dupa cum spuneau placutele de inmatriculare ale masinilor), micul dejun delicios cu croissant si baghete calde cu unt sarat, plaja pustie de la Happy Bay, agitatia si petrecerile din strada din Sandy Ground, lolo-urile cu mancare creola sau privelistea absolut superba  pe care o aveam in fiecare dimineata atunci cand ma trezeam cu noaptea-n cap: oceanul, plaja si palmierul inalt din fata casei.