RO: Adevărul e că ne era dor de Italia 🙂 De mers cu mașina printre sătuce care mai de care mai frumoase și mai pitorești, de mâncat bunătățuri locale, de descoperit locuri noi și de umblat cu Alexei peste tot! Și cu toate că ne dorim să transmitem un mesaj pozitiv și încurajăm orice părinte să călătorească (dacă își dorește acest lucru, bineînțeles), trebuie să fim sinceri și să recunostem că fiecare excursie a noastră este o adevărată provocare și presupune respectarea unei liste întregi de pregătiri și planificări. În mod evident nu este imposibil să călătorești cu un bebeluș, oricât de mic ar fi el, însă este cu siguranță mult mai greu decât atunci când călătoream în cuplu. Pentru noi a fost extrem de important să zburăm din nou, să călătorim din nou, să fim în agitația și nerăbdarea aceea specifică excursiilor, ne-a ajutat psihic foarte mult să trecem peste oboseala și stresul de la început de drum bebelusesc. Nu vom spune niciodată că acesta este modul corect de a proceda, fiecare părinte știe exact ce are nevoie pentru el și bebelușul său, însă pentru noi, călătoriile cu Alexei ne-au ajutat să ne adaptăm mai ușor schimbărilor de ritm, nu ne-au lăsat să ne formăm o rutină, ne-au impus să ne adaptăm mai ușor, să fim mai rapizi, mai flexibili, mai deschiși. Așa că povestim mai jos cum a decurs excursia în Puglia, cu mașina printre satucele lor superbe, ce provocări și ce probleme am întâmpinat și cum ne-am descurcat 🙂

EN: Truth is that we missed Italy 🙂 We missed road tripping through beautiful and picturesque villages, we missed eating local foods, discovering new places and wandering all over the place with Alexei! But even though we want to send a positive message and to encourage every parent to travel (if they want this, of course), we have to be honest and admit that every trip of ours is a real challenge and involves following a long list of preparations and planning. Obviously, it is not impossible to travel with a baby, no matter how young he is, but for sure it is harder than travelling as a couple. For us, it was extremely important to fly again, to travel again, to feel that excitement and impatience typical to every trip we make, it mentally helped us to go over the tiredness and stress that we felt after giving birth. We will never say that this is the right thing to do, any parent knows exactly what he and his baby need, but for us, travelling with Alexei helped us to adapt easier to changes, not to form a routine, made us faster, more flexible, more open. So we’ll talk more about our trip to Puglia, road tripping through their gorgeous villages, what problems and challenges we faced and how we handled them 🙂

ZBORUL / THE FLIGHT

RO: În mod surprinzător, cel mai scurt zbor de până acum (doar o oră și 20 de minute) a fost și cel mai solicitant 🙂 Alexei este deja la vârsta la care vrea să exploreze, să cunoască, să se miște, să se ridice în picioare (de la 7 luni a început să se ridice singur în picioare, sprijinit de marginile țarcului unde se joacă-avem un Nuna Sena) iar statul în brațe, pe loc, pentru mai mult de câteva minute, îl plictisește teribil. Așa că planul nostru de a organiza întreaga zi în așa fel încât la momentul îmbarcării să adoarmă (zborul fiind chiar la ora lui de somn) a fost un adevărat fiasco. De ceva vreme nu mai adoarme la sân și are nevoie de un adevărat ritual de adormire (stat la sân, apoi plimbat în sistem ascultând cântece de leagăn și abia la final, când este aproape adormit, așezat în pat și din nou stat la sân până adoarme complet) așa că nu a fost chip să adoarmă în zbor. Am avut nenumărate jucării, cărticele, sticla de apa (îl distrează teribil) și tot felul de obiecte cu care să îl distrăm și să îl ținem ocupat, însă trebuie să recunoaștem că ne-a cam epuizat 🙂 A fost chiar amuzant când la finalul zborului, când am ajuns în Bari, câțiva pasageri ne-au felicitat pentru copilul nostru extrem de cuminte, pe care nu l-au auzit întregul zbor 🙂 Ne-ar fi plăcut să o luăm ca pe un compliment, însă orice părinte de bebeluș știe câtă muncă e în spatele unui copil aparent cuminte în avion :)))) Dragi pasageri pe care îi vom mai întâlni pe viitoarele noastre zboruri, este vorba de multaaaaa scălâmbăială și multaaaa răbdare și calm pentru ca bebelușul să fie cuminte 🙂 Și uneori nici acestea nu merg, în ciuda străduințelor părinților 😀 Așa că da, le dăm dreptate prietenilor mai experimentați în ale parenthood-ului, ce a fost până acum a fost floare la ureche. Zboruri de ore întregi în care Alexei fie dormea, fie mânca sunt deja istorie. Acum am intrat în “epoca” zborurilor-maraton, în care fiecare dintre noi, pe rând, are program de entertainment 🙂

EN: Surprisingly, the shortest flight we had so far (just 1h 20 mins) was the most challenging one 🙂 Alexei started to be interested in exploring, discovering, moving, standing (from 7 months he started to stand by himself, lifting himself on the edges of the play space – we have Nuna Sena) and standing in our arms, for more than several minutes, bores him completely. So our initial plan of organizing the entire day so that during boarding he will be able to sleep (the flight time was exactly as his nap time), was a real fiasco. For quite a while he longer sleeps while he is breastfed and he needs an entire sleeping ritual (breastfeeding, then walking him in the baby carrier listening to lullabies, and then, at the end, when he is almost asleep, putting him on the bed and breastfeeding him again until he is completely asleep) so there was absolutely no chance to sleep during the flight. We had countless toys, books, a bottle of water (he finds it really interesting) and all kind of object to distract him and keep him busy, but we have to admit that it was quite exhausting 🙂 Funny thing, at the end of the flight, when we arrived in Bari, some passengers congratulated us for our extremely silent baby, as they did not hear him the entire flight 🙂We would have enjoyed taking this as a compliment, but any parent that has a small baby knows how much work is needed behind an apparently silent baby in the plane :)) Dear passengers that we will meet during our next flights, a lot of grimaces and patience and calm are needed to keep the baby silent 🙂 And sometimes not even these work, despite all the struggles of the parents 😀 So yes, we now understand what our more experienced friends were telling us, that parenthood was piece of cake so far. Flights where Alexei was either sleeping all the way to the destination, either eating, are already history. We are now entering a new “age” of marathon-flights, where each of us will have entertainment schedule 🙂

ITINERARIU / ITINERARY 

RO: Am avut un itinerariu destul de ambițios, considerând faptul că eram și cu Alexei, însă spre surprinderea noastră, ne-am descurcat neașteptat de bine. Față de alte excursii cu Alexei, de data aceasta am fost foarte atenți cu programul de somn și de mâncat și am făcut tot posibilul să ne sincronizăm cu orarul lui. Astfel că programam orice drum cu mașina în așa fel încât să coincidă cu ora lui de somn, iar orele de masă le adaptam în funcție de locurile în care opream. Am avut patru zile de vizitat iar traseul a fost următorul: prima zi am oprit în Polignano a Mare (jumătate de zi), a doua am făcut un mic tur de forță în Alberobello, Locorotondo, Cisternino și Martina Franca, a treia zi am văzut Lecce și Gallipoli iar în ultima zi Matera. Înainte de a pleca la aeroport am văzut și centrul vechi al Bari-ului, însă am stat foarte puțin. Nu a fost nevoie să renunțăm la anumite puncte de pe traseu din motive bebelusesti (ci din cauza vremii) și am avut grijă ca niciun drum să nu fie mai lung de o oră (cam cât doarme în general Alexei). Vom scrie mai multe despre fiecare loc văzut într-un articol separat dedicat regiunii Puglia.

EN: We had quite an ambitious itinerary, considering the fact that we had baby Alexei with us, but to our surprise, we managed it pretty well. Unlike other trips with Alexei, this time we’ve been really careful with his eating and sleeping schedule and we tried to synchronize with him. So we scheduled any road trip so that it coincided with his nap times and we adapted his eating schedule according to the places where we stopped. We had four days of visiting and the itinerary was the following one: first day we stopped in Polignano a Mare (half day), the second one we visited Alberobello, Locorotondo, Cisternino and Martina Franca, the third day we’ve seen Lecce and Gallipoli and the last day Matera. Before going back to the airport we also visited the old town of Bari, but we didn’t stay much there. We didn’t have to quit to some of the places we wanted to see due to baby reasons (but due to the bad weather) and we always been careful not to drive more than one hour (that’s how much Alexei sleeps in a day nap). We will write a separate article about all the places seen in Puglia.

TRANSPORT / TRANSPORTATION 

RO: Că de obicei, am preferat mașina închiriată, ni se pare cea mai convenabilă variantă atunci când vrem să vedem atât de multe locuri într-un timp atât de scurt. În plus, având atât de multe bagaje (chiar dacă nu am avut bagaj de cală, tot am reușit să plecăm cu două bagaje de cabină, două genți și un cărucior după noi) ne-ar fi fost foarte greu să le urcăm/coborâm în trenuri sau autobuze. Și-apoi am ales o cazare înafara oricărui oraș, în mijlocul câmpului, unde ne-ar fi fost imposibil să ajungem cu orice altceva înafară de mașină. Am închiriat de la Hertz un Renault Scenic (chiar rădeam că s-au dus vremurile în care încăpeam într-un Cinquecento în Italia :D), fără scaun de mașină, pentru că am venit cu scoica și cadrul căruciorului (am împrumutat un Graco de la niște prieteni, pentru că Mutsy-ul nostru nu are scoică). Încă mai folosim scoica în mașină, Alexei încă are loc în ea și nu a atins nici limita de kilograme (probabil că în curând vom fi nevoiți să trecem la scaun de mașină, încă ne gândim ce să alegem – oscilăm între Cybex Sirona și Nuna NORR). Și atunci va începe perioada mai dificilă în ceea ce privește închiriatul mașinilor, pentru că va trebui să explicăm mereu companiilor că avem nevoie de un scaun special pentru bebeluși (de regulă au scaune pentru copii mai mari), rear facing, preferabil prins în isofix nu în centuri și tot așa 🙂

EN: As always, we preferred the rental car, for us this is the most convenient option when we want to see so many places in such a short time. Besides, having so much luggage (even though we didn’t have check-in luggage, we still managed to fill two cabin trolleys, two purses and also had a stroller with us) it would have been very hard for us to handle them in trains or buses. And then we have chosen accommodation outside the towns, where it would have been impossible to get without a car. We rented a Renault Scenic from Hertz (we even laughed together that the times when a Cinquecento in Italy was more than enough for us are long gone :D), without a baby car seat because we had the car seat from the stroller (we borrowed a Graco stroller from our friends, as our Mutsy does not have a baby car seat). We are still using the baby car seat, it is enough for Alexei and he didn’t reach the weight limit yet (we will probably have to go to the next size of car seat soon, we are still thinking what to choose – still can’t decide between Cybex Sirona and Nuna NORR). And then it will probably be harder to rent a car, because we will always have to explain that we need a baby car seat (rental companies usually have car seats that are suitable for bigger babies), rear facing, preferably with isofix base and not car belts and so on 🙂

CARUCIOR / BABY STROLLER

RO: După cum spuneam și mai sus, am împrumutat un cărucior al unor prieteni care să aibă scoica inclusă, ca să ne fie mai ușor cu mașina de închiriat (după experiența din Dubai cu scaunul nepotrivit al celor de la compania de închirieri, ne-am gândit că cea mai bună variantă ar fi să venim cu scoica noastră). Nu am folosit însă căruciorul prea mult (aproape deloc de fapt), pentru că era extrem de incomod să mergem cu el printre străduțele înguste, cu piatră cubică și de multe ori cu trepte. Astfel că am folosit extrem de mult sistemul de purtare și… brațele puternice ale mamei :))) Și ne va fi învățătură de minte ca în astfel de excursii (unde vedem mai multe orașele mici) să renunțăm complet la a lua căruciorul cu noi. Este foarte nepractic, foarte complicat logistic, ocupă foarte mult spațiu în portbagaj și de cele mai multe ori mai mult încurcă. Nu doar pe străduțele mici și înguste ori pe trepte, ci și în restaurante sau cafenele (întotdeauna minuscule în Italia) sau chiar și la cazare (era aproape imposibil să băgăm căruciorul în căsuța trulli). Nu ne-am putut baza însă pe sistem complet, pentru că până de curând, Alexei refuza categoric să stea în sistem. Nici acum nu este foarte mare doritor, stă doar atunci când este foarte obosit și urmează să adoarmă. În restul timpului este foarte interesat să vadă tot ce e în jurul lui, să se miște, să dea din picioare, din mâini, să țopăie în brațele noastre, să se întoarcă, să apuce orice îi apare în cale, să se întindă spre oamenii care trec pe lângă el și să le zâmbească. E într-o permanentă mișcare, așa că orice călătorie cu el devine din ce în ce mai solicitantă fizic 🙂 Cine mai are nevoie de antrenamente la sală?! :))

EN: As we were saying above, we borrowed a stroller from some friends because we wanted to have the car seat included, in order to be easier for us at the rental car company (after the unpleasant experience we had in Dubai, when the rental company didn’t have a proper car seat for us, we thought that the best option would be to have our own car seat with us). We didn’t use the stroller too much (actually almost at all), because it was very uncomfortable to use it on those tiny, narrow cobble stone streets, somebody even with stairs. So we used the baby carrier quite a lot and… mommy’s strong arms 🙂 It was a lesson learned for us and from now on we will never take the stroller with us in such trips (when we visit lots of small towns in one day). It’s unpractical, very complicated from a logistical point of view, it needs a lot of space in the trunk and most of the time it’s a real pain to use it, rather than to help us. Not only because of the narrow streets or the stairs but also in restaurants and cafes (these are always tiny in Italy) and even at the place where we were staying (it was almost impossible to enter with the stroller in our trulli house). But we just couldn’t completely rely on the baby carries, as until recently, Alexei didn’t want to stay in it at all. He doesn’t enjoy it too much now either, we only accepts staying in the baby carrier when he is very tired and he is about to sleep. In the rest of the time he is interested to see everything around him, to move, to kick his legs, his arms, to jump in our arms, to turn around, to grab anything he sees, to bend towards the people passing next to him and smile them. He’s in a permanent move, so each trip with him is becoming more and more challenging from a psychical point of view 🙂 Who needs gym training anymore?! 🙂

MANCAREA / FOOD

RO: Aceasta a fost prima plecare înafara țării de când am început diversificarea și am avut ceva emoții. Alexei mănâncă doar mâncăruri pasate (vom scrie în curând un articol dedicat diversificării și vom detalia de ce am ales acest tip de diversificare și nu auto-diversificarea cum ne-am fi dorit inițial) și am fost destul de îngrijorați neștiind exact cum să procedăm. Ne-am gândit ca vom găsi cu siguranță și la restaurante ceva opțiuni bune pentru el (niște legume fierte, fără sare) însă nu mică ne-a fost mirarea să vedem că ne era și nouă greu să găsim ceva de mâncat pentru noi, mai toate restaurantele fiind închise (ianuarie și februarie sunt luni complet moarte în Puglia, cu așa de puțini turiști că oamenii preferă să închidă restaurantele și hotelurile complet). Iar dacă nu erau închise, cumva aveam norocul să nimerim fix în programul lor de riposo. Pentru că daaaa, multe din restaurante deschid doar la prânz pentru două-trei ore, apoi închid iar până la cină (de regulă până la ora 7). Așa că planul de a comanda mâncare baby friendly de la restaurante a picat complet. Luasem de acasă trei borcănașe de mâncare de bebeluși (am încercat cele de la DM, gama bio) însă nu am vrea să îi dăm foarte des astfel de mâncare (știm că sunt foarte ok, citim întotdeauna etichetele și alegem doar ce conține ingrediente ok dar parcă ne par un fel de McDonald’s bebelusesc :D). Așa că în prima zi, imediat după ce am luat mașina de închiriat, am oprit la un supermarket de pe drum și am cumpărat câteva banane, avocado și iaurt, ca să avem pentru întreaga perioadă. Alexei este încă alăptat de câteva ori pe zi iar cu mâncarea solidă nu se prea omoară. Nu a refuzat până acum niciun aliment din ce i-am dat, însă cantitativ nu mănâncă foarte mult. Nu are ore fixe de masă, însă mănâncă după fiecare somn (încă are trei somnuri pe zi). Sub nicio formă nu ajunge la 150-200g de mâncare, cum ne-a spus pediatra că ar trebui să mănânce, însă mănâncă ori de câte ori îi dăm, cel puțin 5-10 lingurițe de mâncare (uneori chiar mai mult). Dimineața îi dădeam micul dejun la cazare, chiar înainte de plecare, în timp ce Andrei pregătea bagajele și mașina de plecat (banană cu avocado cu iaurt), pe parcursul zilei borcănașele de mâncare la restaurantul unde opream noi (cele trei borcănașe ne-au ajuns pentru toate cele zile, după cum spuneam, nu mănâncă foarte mult) iar seara iaurt. Nu bea foarte multă apă, incă nu se descurcă cu niciuna dintre cele trei căni pe care le are, insă fiind alăptat suficient de mult, se hidratează din lapte. Trebuie să recunoaștem totuși că nu ne-am simțit deloc confortabil cu acest “regim” al lui Alexei iar pentru plecările următoare vrem să fim mai organizați și să îi asigurăm un meniu mai variat (pe parcursul celor patru zile nu a mâncat deloc carne, ou, branză, cereale iar meniul fost mereu același). Pentru plecarea în Canada care urmează în două săptămani vom lua în mod cert aparatul de gătit la aburi Phillips Avent, răzătoare de sticlă și incălzitorul și îi vom găti diverse la fața locului. Nu fi foarte confortabil să cărăm toate acestea după noi, dar nu fi nici un capăt de tară.

EN: This was our first trip after we started food diversification and we were quite stressed about it. Alexei only eats pureed food (we will soon write a separate article about food diversification and we will explain why we have chosen this option and not baby led weaning as we initially intended) and we were quite worried because we didn’t know exactly what to do. We thought that for sure we will find some good options at the restaurants (some boiled vegetables, without salt) but we were surprised to see that it was harder to find food even for us as most of the restaurants were closed (January and February are completely of season months in Puglia, having few tourists they simply prefer to close the restaurants and hotels during this period of time). And if we were to found a restaurant that was not closed, somehow we managed to get there during their riposo time. Because yuuuup, most of the restaurants open at lunch for only two or three hours, and then close again until dinner (usually until 7PM). So our plan of ordering baby friendly food from the restaurants completely failed. We had some baby food jars bought from home (we tried the BIO ones from DM), but we don’t want to feed him with such food on a regular basis (we know that they are ok, we always read the labels and chose only what is ok for him, but for us they seem to be a… baby McDonald’s :D). So in the first day, right after we took our rental car, we stopped at a super market on the way and bought some bananas, avocados and yogurt, enough for the entire period. Alexei is still breastfed several times a day and he’s not into solid foods so much yet. He didn’t refuse any of the foods we’ve given him so far, but he doesn’t eat too much. He doesn’t have fixed hours for eating, but in general he eats after every nap (he still has three naps during the day). He definitely doesn’t eat 150-200g of food per meal as our pediatrician told us, but he eats every time we feed him, at least 5-10 spoons of food (sometimes even more). In the morning I was feeding him at home, right before we left the house, while Andrei was preparing the luggage and the car (usually banana with avocado or banana with yogurt), during the day the baby food jars at a restaurant where we were also having lunch (the three baby jars we brought from home were enough for the four days we stayed there – as we said, he doesn’t eat much) and in the evening yogurt. He doesn’t drink too much water, he is still not able to use the water mugs he has (and he has three), but being breastfed quite a lot, he is hydrated from the milk he drinks. We have to admit that we didn’t feel quite comfortable with this “diet” for Alexei and for the next trips we want to be more organized and ensure a more diverse menu (during these four days he didn’t eat meat, eggs, cheese and the menu was always the same). For our trip to Canada that will follow in two weeks from now we will for sure take our Phillips Avent steamer and blender, the glass grater and the heater and we will cook him while we will be there. It will not be easy to carry all these with us, but we hope that it will not be that hard either.

SOMNUL BEBELUSULUI / BABY SLEEP 

RO: Deși mulți bebeluși renunță la cel de-al treilea somn al zilei între 6 și 9 luni, Alexei încă mai are trei somnuri pe zi. Deși am încercat să îi respectăm orarul de somn, seara i-a fost mai mereu greu să adoarmă și în mod neobișnuit lui, se trezea în miezul nopții (pe la 4 dimineața) cu chef de joacă pentru o oră. Ce a devenit mai complicat acum este ritualul de somn. Dacă până acum era nevoie să fie doar alăptat ca să adoarmă (uneori dura doar 5-10 minute adormirea), acum este muuuult mai solicitant. Trebuie să fie liniște completă în jur, eventual zgomot alb (în continuare funcționează feonul) sau cântece de leagăn, are nevoie să fie plimbat în sistem, bâțâit, legănat, orice! Nici noi nu știm exact pentru că pare să prefere altceva în fiecare zi. Însă fiind doar noi, într-o căsuță trulli din mijlocul pustietății, unde ajungeam întotdeauna înainte de lăsarea întunericului (înainte de 5 după amiaza), fără să avem un program seara (mers la restaurant sau petrecut cu prietenii), nu am simțit deloc că a fost mai dificil ca până acum. Încercam pe rând diverse tertipuri ca să îl adormim, până când unul dintre noi izbutea 🙂 Nu ne-am stresat cu faptul că nu dormea ca de obicei, nu ne-am frustrat că se trezea noaptea, aveam doar grijă să fim noi suficient de odihniți ca să putem rezista oricărei provocări. Până la urmă, motivele pentru care se purta atât de atipic în ceea ce privește somnul puțeau fi foarte diverse: fie dinți noi (are deja doi, însă în ultima vreme stă numai cu degetele în gură și pare că îl deranjează ceva la gingia de sus), fie faptul că nu se simțea confortabil în patul din căsuța trulli (mult mai mic ca cel de acasă), fie noul salt mental în care tocmai ce a intrat (în preajma vârstei de 8 luni, de pe la 36 de săptămâni de viață), fie simplul fapt că pe parcursul zilei nu avea unde să își consume energia, așa cum o face acasă, în țarc sau pe salteluța de activități. Stând mai mereu fie în scaunul de mașină, fie în brațele noastre, fie în sistem, nu apuca să exerseze statul în picioare, rostogolirile, mersul de-a bușilea, așa cum o face acasă. Fiind conștienți de toate acestea, am înțeles că poate avea un comportament mai diferit, și nu ne-am impacientat deloc (așa cum o facem de regulă haha :D).

EN: Even though most of the babies drop their third nap during 6 and 9 months of life, Alexei still needs his third nap. Even though we tried to follow his sleeping schedule, in the evening it was harder to put him to sleep and unusual to him, he was waking up in the middle of the night (around 4AM) wanting to play for an entire hour. What has become more complicated than before is the sleeping ritual. If until recently it was enough for him to sleep only being breastfed (sometimes he only needed 5-10 minutes to fell asleep), now is a lot more challenging. It has to be completely silence in the room, sometimes he even needs to listen to a white noise (hair drier still works) or lullabies, he needs to be walked in the baby carrier, to be waggled, swayed, anything! We don’t even know what will work as he seems to prefer something different each day. But because it was just us, in a trulli house in the middle of nowhere, where we always returned before nightfall (before 5PM), without having any kind of schedule in the evening (going to restaurant or meeting with friends) we didn’t feel that it was more difficult than before. We tried different kind of tricks to put him to sleep, until one of us succeeded 🙂 We did not stress too much about the fact that he didn’t sleep as usual, we weren’t frustrated that he woke up during nighttime, we just tried to be rested enough so that we can handle any challenge. In the end, there can be so many reasons why he was so different with his sleeping schedule: either new teeth (he has two already but in the last days he puts his hands in the mouth quite much and he seems to be have some pains on the upper gums), either the fact that he was not comfortable in the bed from the trulli house (way smaller than the one at home), either the new mental leap that he just entered (around 8 months or 36 weeks of life), either the simple fact that during the day he couldn’t waste his energy as he does at home in his play ground. Most of the time he was sitting in the car seat or in our arms, he couldn’t practice standing on his feet, his rolling and crawling, as he does when he’s home. Knowing all these, we understood that he can have a different behavior and we did not stress about it (as we usually do haha :D).

GRESELI / MISTAKES

RO: Nu știm dacă am făcut neapărat greșeli (începem să fim destul de bine organizați și să punem la punct cam orice detaliu bebelusesc), însă probabil că avem nevoie de mai multă experiență în ceea ce privește mâncarea lui Alexei. Trebuie să găsim o metodă prin care să fim foarte eficienți ca timp și spațiu, dar în același timp să îi asigurăm un regim variat și sănătos în fiecare zi. Am vrea să nu facem abuz de borcănașele de mâncare din comerț și cumva nici să nu ne bazăm pe mâncatul la restaurant (decât dacă știm sigur că locul în care urmează să mergem este foarte baby friendly în ceea ce privește mâncarea). Nu a fost un capăt de țară, Alexei este diversificat doar de o lună de zile (are opt luni în momentul de față însă am început diversificarea la șapte luni, nu la șase – am întârziat cu o lună, urmând sfatul medicului pediatru, pentru că eram foarte mult plecați din țară în perioada în care a împlinit șase luni). Alte greșeli majore nu am făcut, ba dimpotrivă, am reușit să ne încadrăm într-un bagaj destul de limitat ca spațiu și ne-am organizat suficient de bine traseul de vizitat încât să putem vedea foarte multe locuri dar să respectăm în același timp programul de somn și mâncat al lui Alexei.

EN: We cannot say that we made mistakes this time (we are already starting to be more and more organized and plan everything ahead), however we definitely need more experience when it comes to Alexei’s food. We have to find a way to be efficient in both time and space but at the same time to ensure a diverse and healthy diet for him. We don’t want to abuse using those baby food jars from the supermarket and we would prefer not to count on the food we find at the restaurants (unless we know for sure that the place where we are eating is baby friendly). It wasn’t a big deal in the end, we only started food diversification for one months (he’s eight months now but we started introducing foods at seven months, not six, as our pediatrician indicated due to the fact that we were travelling a lot when Alexei turned six months). No other major mistakes, actually on the contrary, we managed not to have a huge luggage with us and we organized our itinerary pretty well so that we can see as many places as possible but at the same time to consider Alexei’s sleeping and eating schedule.