Februarie 2014

Dupa Rochefort am pornit catre Sohier, un satuc foarte mic unde avea loc festivalul de bere. De fapt… Mult asteptatul festival de bere! Iar asteptarile noastre legate de acest eveniment erau extrem de mari: ne gandeam ca vom gasi agitatie, haos si multa lume. Insa inca din primul moment am fost surprinsi sa vedem ca si acest loc era cuprins de o liniste deplina. E drept ca vedeam pe alocuri indicatoare cu “Fete locale”, insa “fete-ul” nu era niciunde. Am traversat de doua ori satucul, dar nu am gasit nici urma de festival sau de lume. Insa cu ajutorul unui localnic am aflat ca intregul eveniment se desfasuta intr-un cort, asa ca am pornit intr-acolo. Ne-am fi gandit ca o sa gasim un cort imens, dar nu mica ne-a fost mirarea cand am vazut intr-un colt al unei case un mic cort alb in care se aflau intinse doua mese lungi. Cativa localnici vindeau pahare de bere de colectie iar in capatul cortului se vindeau cele peste 100 de tipuri de beri. Unul dintre localnici ne-a vazut putin derutati si ne-a explicat ca de fapt adevarata petrecere a festivalului incepe dupa amiaza (noi ajunsesem acolo aproape de ora 12:00), cand au loc diverse evenimente si totul devine mai animat in micutul cort. Iar intreaga petrecere dureaza pana la ora 17:00, timp in care lumea incearca cat mai multe tipuri de beri. Asa ca toate sticlele de bere au maxim 330ml, pentru ca lumea sa poata incerca cat mai multe tipuri de bere. In plus, apa este gratuita pe toata durata festivalului, la fel si testele de alcoolemie.

Venisem hotarati sa incercam si noi toate raritatile pe care urma sa le gasim, asa ca ne-am cumparat urmatoarele beri: Floreffe, o bere dulce cu gust de cirese (3,5% alcool), Peche Mel Bush, o bere destul de puternica cu gust de piersica (8,5% alcool), Englelszelle Gregorius, Forestinne Gothika, Lienne, Troubadour Obscura si bineinteles, berea The Black, considerata cea mai puternica bere din Belgia. Nu e de mirare, avand in vedere ca avea 14% alcool. Si nu puteam sa plecam de aici fara sa ne cumparam si paharul festivalului, pentru 5 euro. Si iata cum in acest fel incepe o noua colectie pentru Andrei, si anume aceea de pahare de bere. In orice caz, la cate beri am vazut weekendul acesta, vom face cu siguranta un articol separat dedicat berilor belgiene.

Site-ul oficial al festivalului de bere de la Sohier este acesta: http://www.sohier-village.be/le-week-end-bieres-speciales/in-english, iar brosura ce cuprinde toate berile ce se gasesc la festival si preturile lor este aici.

Am plecat din Sohier si ne-am indreptat catre Celles, satucul pe care il asteptam cu atata drag si nerabdare. Si asta pentru ca voiam sa vad cele doua castele de aici: Castelul Miranda, un castel abandonat, de o frumusetea greu de descris in cuvinte, si Castelul Veves. Din pacate nu am avut nicio sansa sa vedem castelul Miranda, pentru ca se pare ca si acesta a devenit proprietate privata. Insa ce ni s-a parut suspect a fost faptul ca nimeni nu vorbea despre acest castel in Celles, de parca ar fi fost un subiect tabu. Chiar am intrebat la un moment dat un localnic cum putem ajunge la castel si am fost surprinsi de raspunsul lui: “Imi pare rau, dar nu avem voie sa oferim informatii despre castel”. Am reusit insa sa aflam intr-un final cum sa ajungem insa chiar cand mai aveam doar 200m pana la castel am dat de o poarta mare inchisa, camere de filmat si garduri electrice. Era clar ca nu putem ajunge acolo, si am fost extrem de dezamagiti. Am mers insa la urmatorul castel, Veves, care desi era si el privat, am putut sa ne apropiem sa facem cateva poze.

Am fi vrut sa luam pranzul in Celles, la unul dintre cele doua restaurante extrem de cochete de aici, insa preturile erau enorme, asa ca am pornit catre ultimul satuc pe care urma sa il vizitam, Crupet. Un loc foarte frumos si parca ceva mai “viu” decat cele pe care le vazusem inainte, avand bineinteles si el un castel privat.

La finalul zilei am ajuns in Namur, un oras valon despre care chiar nu stiam mai nimic, inafara de faptul ca se afla in apropierea Dinant-ului si ca este de asemenea un oras valon. Asa ca am fost chiar surprinsi sa vedem un oras dezvoltat si foarte cosmopolit, cu multi tineri, multe magazine si multa lume pe strazi. In centru strazile erau complet blocate pentru a transforma zona in spatiu pietonal, si peste tot puteam vedea cafenele, braserii sau tarabe unde se vindeau gofre delicioase, cu un miros imbietor de caramel. Am avut ceva probleme cu parcarea, pentru ca strazile erau ticsite de masini si nu aveam unde sa parcam, insa in final am gasit o parcare subterana chiar in centru (2 euro/ora).

A fost un weekend perfect, pe care l-am asteptat cu foarte multa nerabdare; visam sa ajungem in locurile acestea inca de anul trecut insa nu am avut ocazia pana acum. Voiam sa descoperim partile ascunse si neexplorate de turisti din Belgia, si am fost cu adevarat surprinsi! Casele oamenilor, viata lor linistita, drumurile inguste si intortocheate, berea exceptionala, toate acestea au facut ca experienta noastra in Valonia sa fie una extrem de placuta. Ne-a placut sa ne pierdem pe strazi si sa descoperim niste locuri pe care nu le-am fi putut vedea in mod normal. Si exceptand drumurile nationale belgiene (care pe alocuri sunt aproape la fel de “bune” ca ale noastre), a fost o excursie perfecta! Si abia asteptam sa povestesc despre fiecare satuc descoperit!