Boarding complete. Triple 7-ul de la KLM Asia (de ce Asia, nu stim) urmeaza sa ne duca de la Amsterdam spre America Latina, pe un zbor de nici mai mult, nici mai putin de 12 ore. Noroc totusi cu ultimul sezon de Rules of Engagement si cu vraful de reviste si carti luate din duty free. Si cu gandul si nerabdarea de a ajunge pentru prima data in viata pe continent sud american. Si nu asa oricum, ci in tara care ii ocupa mai bine de jumatate din suprafata! Tara cafelei si a boabelor de soia, feijoadei si a churrasco-ului, caipirinhei si cachacei, tara fotbalului si a sambei. Tara unde a fi brazilian este o stare de spirit, indiferent ca ai origini portugheze, africane, nemtesti (greu de crezut dar in orasul Blumenau se serbeaza Oktoberfest, ha!), italiene sau de ce nu, coerene sau japoneze. Dupa cum s-au hotarat imigrantii de pretutindeni sa ajunga in zona 🙂 Tara unde o multime de culturi se amesteca intr-un mod cum nu se poate mai reusit si mai original. Brazilia, cu viteza luminii, sosim! Ei bine, nici chiar, dar c-un 900 la ora tot om merge!
Si primul stop va fi, cum altfel, Rio. Aeroportul International mai exact, GIG mai pe intelesul celor care cauta coduri de aeroport pe orice placuta de inmatriculare din Romania. Haos si aglomeratie, multi calatori, turisti si localnici deopotriva, multa galagie. Bine am venit printre cariocas, in cel mai colorat si plin de viata oras al Braziliei. Cum ce-s cariocas? Oamenii nascuti si crescuti in Rio de Janeiro. “Riojaneireni” get beget! Ei bine, da, stim, Sao Paolo e cel putin la fel ca Rio, ba chiar mai mare si mai populat. Dar e plin de corporatisti, cladiri moderne si workaholici. Iar paulistanii (ca doar de, nu puteau sa nu-si gaseasca si ei o denumire) sunt parca mai lipsiti de viata ca vecinii carioca. Pesemne ca deschiderea la ocean aduce o oarescare schimbare de atitudine.
Bun, si-ncotro? Cum facem sa ajungem pe Copacabana cat mai rapid, ca suntem rupti de oboseala. Optiunile sunt simple si doar trei la numar. Daca esti mai relaxat din fire si n-ai apucat sa citesti tot internetul de articole “stay safe in Rio” pana ti-au iesit pe nas, ai sa alegi ca tot europeanu’ obisnuit cu mijloacele de transport in comun, autobuzul 2018. Ieftin si bun. Nu este insa cazul nostru. Cu ochii-n patru, panicati din fire si cu spaima de a nu fi jefuiti de vreun favelos venit in vizita pe la aeroport, asa, intr-o sambata seara in plimbare, cautam disperati taxiurile galbene. Cu dunga albastra si musai cu sigla scrisa. Ori radio taxiurile, un fel de Uber de al nostru, preplatite si 100% safe. Dar sunt de doua ori mai scumpe decat cele galbene si cum bugetul nu e tocmai cel mai permisiv, mergem pe mana taxiurilor galbene. Asa ne sfatuiau si internetii, s-alegem yellow cab, si sa nu platim mai mult de 70-80 de reali pana pe Copacabana. Mare grija sa nu trantim portiera, sa ofensam soferul. Cic-ar avea o mare sensibilitate la trantit de usi. Si desi ne asteptam sa gasim o organizare ca la romani, un care pe care prinde mai repede taxiul, care pe care pacaleste mai bine un fraier de turist, lucrurile nu stau deloc asa in realitate. Cum iesi din terminal ai indicatoare catre “Taxi Credenciado”, taxiurile galbene legale. Se sta la coada si se iau taxiurile rand pe rand. Nu, nu poti ochi o masina mai frumoasa si mai mare, si nu, nu e pe alese. Iar soferii sunt monitorizati indeaproape de angajatii aeroportului, asa ca totul este nesperat de civilizat si organizat. Atata doar sa stii ca exista doua tipuri de tarife, unul normal (bandeira 1) si unul putin mai mare (bandeira 2), care se aplica duminica, de sarbatori legale si seara dupa 9. Sa nu crezi ca te pacaleste soferul 🙂
Intr-o spaniola sasaita si jajaita (alias pseudo portugheza noastra), cu accente englezesti pe ici pe colo, reusim sa comunicam si ne-ntelegem ca vrem sa ajungem pe Copacabana. Da, cea mai renumita plaja din Rio. Hai sa intindem coarda si sa zicem chiar din intreaga Brazilie. Acuma sincer, cine n-a auzit vreodata de plaja intinsa de pe Avenida Atlantica, cu promenada vopsita in valuri onduioase, de culoare gri, cu fetele in costume de baie colorate (si minuscule!) si-o caipirinha in mana? Da’ uite ca n-avem parte nici de plaja, nici de soare, nici de lumina zilei. Unde mai pui ca tocmai a inceput o ploaie rece si deasa. Da’ avem o priveliste catre Copacabana, de uitam deja cat de mult dam pe cazarea din linia intai de pe Av. Atlantica.
Coboram rapid pana la magazinul din colt si dam din start de ospitalitatea braziliana. “Ma friend, t-shirt, H&M? I have one the same!”. Incantare maxima ca avem aceleasi haine si inca si mai multa incantare cand aude “cariocanul” ca venim tocmai din Romanica. El e brazilian de brazilian, nascut si crescut pe Copacabana. 53 de ani de trait pe Copacabana mai exact. Ne sfatuieste sa nu ne aventuram noaptea pe strazi, sa nu umblam cu ceas, ifoane si aparate foto la gat si cel mai important, sa evitam gastile mari de tineri galagiosi. Sunt “high” ne zice, si nu stiu ce fac. Bun, am notat si bagat din nou la cap, ca stiam deja de pe internet teoria. Cica Rio nu mai e asa unsafe ca acum patru ani, dar tot e nevoie de multa precautie. Si adevarul e ca atunci cand termenul de comparatie e New York, “cel mai sigur oras al Americilor”, parca nu suna prea incurajator. Gata cu fitele de europeni, ne-asteapta o zi lunga si frumoasa maine. Pana una alta, deschidem larg usa de la balcon si ascultam cum ploua. Doamne si ce priveliste! O fi el Rio Othon enervant de scump, de invechit si deloc demn de cele patru stele, insa privelistea catre Copacabana este jos palaria!
Si dupa cum ne asteptam, prima zi in Rio incepe devreme. Devreme tare, fir-ar sa fie de jet lag! Ducem pe bune o lupta cot la cot (si langa cot) cu ceilalti oaspeti la lifturi. La lift, ca numai unu’ functioneaza dimineata la “rush hour” la Rio Othon. Am zis oare ca sub nicio forma nu recomandam hotelul acesta? Ei bine daca nu, o facem acum. Si daca da, mai zicem inc-o data, sa nu existe urma de indoiala!
Copacabana ne asteapta cu ale ei valuri ondulate pe faleza de langa Avenida Atlantica, cu oamenii iesiti la alergatul de dimineata, cu botiquim-urile de langa plaja, cu palmierii si marea de nisip alb ce parca nu se mai termina. Te uiti in stanga, hotel langa hotel, o plaja uriasa si undeva in departare zaresti Pao da Acucar (Sugarloaf-ul) si Murro da Urca. Si parca, parca se vede si Copacabana Palace, cel mai vechi si mai de fita hotel de pe intreaga plaja. Te uiti la dreapta, se continua sirul neintrerupt de hoteluri pana departe, departe, unde se vede Sofitel-ul si Fortul Copacabana.
Dar mergem mai departe, c-avem plan s-ajungem pe Ipanema. Si e aici, imediat dupa colt. Ne ademenesc argentieniecele cu genti de plaja crosetate manual, dar rezistam ispitei si ne ducem catre piata domnului General Osario, unde surpriza, avem targ hippie. Noroc cu ghidul luat din Amsterdam, unde-am citit ca in fiecare duminica se organizeaza acest targ, plin de suveniruri, lucruri handmade, picturi, haine traditionale si mancaruri gatite la fata locului de baianas. Numai bine cat sa termini jumatate de buget din prima zi 🙂 Cum, cum, ce e aia baiana? Sunt doamnele afro brazilience, cu turbane albe pe cap si rochiile dantelate si volanate si crinolizate. Le intalnesti in toata Brazilia, insa predominant in Salvador. Ah, era si Salvador pe lista cand am decis sa venim in Brazilia, dar a pierdut in fata Florianopolis-ului 🙂
O luam usor spre plaja, printre stradutele de la Ipanema. Fiecare bloc de locuinte are garduri de metal, porti incuiate si paznici la intrare. Fiecare magazin are gratii si obloane metalice. Upsi dupsi, parca ne-apuca paranoia si incepem sa ne simtim putin in nesiguranta. Dar hei, suntem pe Ipanema, parca nu putem pleca fara putina plaja. Incercam sa “blend in” printre cariocas la bustul gol, plini de tatuaje din cap pana-n picioare. Ne gasim un locsor pe plaja ticsita de prosoape si ni se face subit pofta de o caipirinha. Si mai sa fie, nici macar nu e nevoie de deplasare pana la botequim, ca e plin de vanzatori ambulanti care se perinda printre noi mai ceva ca la Eforie.
Amigo, amigo, caipirinha? Il zarim pe baiatul cu boccelutele ticsite de ingrediente. Are tot ce iti doresti in materie de caipirinha. Acum scoate lime-ul, taie rapid cateva felii, pune peste un pumn de zahar brun, apoi il zdrobeste in fata ta intr-un borcan de plastic, pune generos (prea generos am zice noi) cachaca si un pic de gheata si incepe distractia. Shake it baby pana cand obtii o caipirinha ca la carte. Pentru incepatori are si variantele light, cu fructul pasiunii sau capsuni. Atata iti trebuie sa bei caiprinha ca pe racoritoare, la 30+ grade. Ca nu-i deloc a buna!
Si-acum daca ai luat deja o caipirinha, te-a si ochit baiatul cu empanadas, care incearca sa te convinga ca nu e bine sa bei pe stomacul gol. Sau poate vrei niste biscoittos globo, cei mai populari pufuleto-biscuiti din zona. Ii combini cu un ceai matte cu putin limone, nebunie curata! Ei si poate ca vrei sa fii si tu in ton cu moda braziliana la costum de baie. Nu de alta, dar beach fashion-ul din Europa e cam demodat si cam prea imbracat pentru Rio.
Bun, si cand te-ai saturat de luat si de-aia, si de-aia, te linistesti si-ncerci sa te si relaxezi. Nu foarte tare, ca trebuie sa fii cu ochii-n patru in jur. Ca parca grupul de cinci brazilieni de langa noi nu inspira prea multa incredere. Unde mai pui ca au umplut Ipanema de miros de… Amsterdam 🙂
Ipanema e plaja de fita. Copacabana e si ea pe-acolo, in randul plajelor mondene, insa Ipanema e ceva mai plina de viata, mai plina de restaurante si buticuri. Si preferata parca mai mult de tineri. De fapt si de drept, intreaga zona de sud, cu Leme, Copacabana, Ipanema, Leblon, e zona mai scumpa, mai turistica, mai safe. Iar bulevardele Avenida Atlantica (de pe Copacabana) si Avenida Vieira Souto (de pe Ipanema) sunt cele mai vanate locatii de locuit din oras. Si cele mai scumpe, bineinteles. Zona de nord e zona cu favele, unde putini turisti se incumeta sa ajunga, chiar daca acum se organizeaza tururi speciale, chipurile cat se poate de sigure.
Si uite ca nu degeaba au coborat norii pe muntele din fata, bate vantul puternic si pare-se ca incepe iar furtuna in Rio. Ne strangem lucrurile si-o luam rapid catre Churrascherie. Churrascheria Palace, prima la stanga dupa hotel Copacabana Palace. E in top 3 cele mai bune churrascherii din Rio si e all you can eat. Insa pretul e cam piperat, 115 reali de persoana fara taxe. Pentru un vegetarian care are sa manance doar garnituri si deloc carnuri, nu prea este combinatie. Nu-i problema, gasim indata un “tudo al kilo”, restaurant clasic in Rio, bufet suedez, cu plata la kilogram. 7 reali suta de grame si ai tot ce iti pofteste inima. Churrascherie, sushisarie, cofetarie, patiserie, feijoaderie, tot ce vrei. Si incercat-am si feijoa tipica (ca feijoada se terminase), mancare de fasole neagra, ca la mama acasa si bacalao gatit in fel si chip. Bacalao e cod, si brazilienii au o mare pasiune pentru el. In sosuri, la gratar, prajit, in bulete, sarat si ultra sarat, il gasesti in toate formele posibile. Dar parca tot trebuie sa incercam un churrasco autentic. Si-o feijoada. Si-un pao da queijo!
Gata, singura zi petrecuta in Rio e gata. Nu e problema, ne intoarcem, dar pana una alta avem de-ajuns in Florianopolis. Dubiosenie maxima cu check in-ul la Azul, dar fie, vedem maine ce si cum. Rio, iti multumim de primire, revenim peste cinci zile sa-l vedem pe Redentor!
prinlume.com 