Dupa experimentele “cocktailicesti” de seara trecuta, aveam nevoie de un inceput de zi mai domol. Asa ca ne-am trezit cu chiu cu vai si am pornit intr-o scurta plimbare in parcul Maisonneuve, de langa casa. E chiar surprinzator cat de linistit este orasul si cum suntem singurii bezmeticiti care se plimba prin parc la prima ora in dimineata. Dar atmosfera e atat de placuta, ca nu ne mai lasam plecati de aici. Iar Maisonneuve parca nici n-a fost atins de toamna. Totul e verde in jurul nostru, de parc-am am fi in plin sezon de vara!

Biodome-ul este peste drum de Maisonneuve. Cu toate acestea, am reusit performanta de a ne rataci si de a incurca intrarile. Ceva lucrari si clasicele conuri portocalii din Montreal ne-au indus in eroare. Dar intr-un final ne-am dezmeticit si am ajuns. Este interesant de vazut Biodome-ul, cu cele cateva camere in care se simuleaza diverse habitate si climate tipice Americilor (atat America de Nord cat si cea de Sud). Iar cele mai impresionante sunt climatul tropical si cel al padurii de artar, fara doar si poate. Si daca ai noroc, poate prinzi si o “bataie” intre ratoni. Nu suntem noi cei mai mari fani ai gradinilor zoologice sau biodomurilor, dar cel din Montreal este chiar interesant, desi nu foarte mare. Iar biletul de intrare nu este tocmai ieftin (aproape 20 CAD).

Nu am zabovit prea mult in zona Stadionului National si am pornit catre centrul vechi al orasului, pentru a vedea catedrala Notre Dame. In jurul nostru opreau ghizi turistici cu diverse grupuri, si invariabil toti incepeau discursul despre Notre Dame in acelasi mod: “locul in care s-a casatorit Celine Dion”. Pe noi nu ne interesa unde s-a casatorit Celine Dion, si nici unde si-a botezat copilul, voiam doar sa vedem catedrala 🙂 Si asta pentru ca este considerata un adevarat simbol al Montreal-ului. Si intr-adevar, este una dintre cele mai importante si emblematice cladiri din Montreal. Asa ca ne-am asezat pe una dintre bancile din Place d’Armes si ne uitam in jur, la toate cladirile ce imprejmuiau piata. Cladiri vechi, cladiri noi, toate ingramadite in acelasi loc. Insa aratau atat de bine si defineau atat de bine identitatea orasului Montreal! Cred ca tocmai amestecul acesta de nou si vechi il face atat de deosebit si il scoate din categoria oraselor mari canadiene, care tind sa se “americanizeze” atat de mult.

Si pentru ca tot eram in zona, am ajuns si in China Town. Nu este foarte mare, insa ce este cu adevarat wow in China Town este mancarea de aici. Pur si simplu senzationala. Ni s-a recomandat sa mancam la restaurantul Beijing, care desi nu arata ca scos din reviste, are o mancare delicioasa si deloc scumpa. Asa ca pentru fanii mancarii chinezesti, restaurantul Beijing are absolut orice, portiile sunt uriase, servirea extrem de prompta iar sosul lor picant este perfect! Mai sunt si bufeturi in stil suedez (spre exemplu restaurantul Jade), unde se poate manca all you can eat cu 15 dolari canadieni (fara taxe), insa mancarea nu e la fel de buna si gustoasa ca cea de la Restaurantul Beijing.

Cu un Bubble Tea cu Tapioca in mana, ne-am indreptat catre orasul vechi si catre Old Port. Nu era cea mai potrivita vreme pentru plimbat prin port, deja se lasase frig si batea vantul (toamna in Canada nu este asa blanda ca in Romania), insa trebuia sa ajungem aici neaparat. Este de departe unul dintre cele mai frumoase locuri din Montreal, cu cladirile de pe faleza cu arhitectura lor europeana, cu iahturile albe si cu privelistea catre insula St. Heleine.

 

Iar seara, la apus, ne-am urcat in masina si am condus pana pe Sainte Heleine. Am traversat raul St. Lawrence si am ajuns la primul punct de observare. Nu ne trebuia nicio Biosfera. Niciun parc. Niciun muzeu. Voiam pur si simplu sa mergem pe marginea raului, sa ne asezam pe prima banca si sa ne uitam in zare. Pentru ca da, este una dintre cele mai frumoase privelisti cu Montreal! Cu atat de faimoasa insula Montreal, mai exact.

Ei si daca deja devenisem nostalgici si incepea sa ne para rau ca se apropie sfarsitul vacantei in Montreal, ultima seara a fost pur si simplu minunata si ne-a trezit atat de multe emotii, incat nu putem sa nu povestim in detaliu! (gasiti articolul detaliat aici). Iar asta pentru ca am petrecut primul Thanks Giving Day alaturi de niste persoane minunate, care ne-au facut sa ne simtim extrem de bine. Ne-a impresionat cat de uniti sunt aici romanii si ce valori puternice ii tin aproape unii de altii. Si da, nu e o sarbatoare romaneasca, si nici nu suntem adeptii imprumutarii sau adoptarii sarbatorilor americane. Insa de cate ori pe an te opresti din toata nebunia zilnica pentru a te gandi la lucrurile frumoase si cu adevarat importante care ti se intampla? De cate ori esti cu adevarat multumit de ceea ce ti se intampla? Si cand ai spus ultima oara ca esti recunoscator pentru ceva? Probabil ca niciodata, pentru ca deseori tindem sa luam totul de-a gata, de parca ni s-ar cuveni. Asa ca da, primul Thanks Giving a fost revelator. Si merita un articol separat! 🙂

Nu stim cand au trecut cele patru zile in Montreal. Parca am inchis ochii vineri seara, am avut un vis frumos, apoi deodata ne-am trezit buimaci marti dimineata. Am ramas insa cu niste amintiri minunate si am cunoscut niste oameni senzationali. Iar asta ne face sa ne dorim din tot sufletul sa revenim aici! Dar pana atunci, hit the road Jack! Ne despartim de gropile si conurile de circulatie din Montreal si pornim usor, poate prea usor (viteza maxima pe autostrada e de 100 km/h), pe un drum lung de aproape 700 de kilometri pana la Cascada Niagara!