Jurnal de Olanda – Ziua 116
Fotbal in deplasare (adica intr-un sat la 30 de minute distanta de Eindhoven) dimineata foarte devreme, cumparaturi si treburi administrative. Un lucru care continua sa nu imi placa (indiferent de tara in care locuiesc se pare), este mersul la cumparaturi in magazine fizice. In Romania ne facusem un obicei sa comandam online, lucru pe care am putea sa il facem si aici, dar incercam sa depunem un minim efort de a cunoaste mai intai produsele si magazinele din zona inainte de a ne arunca iar in bratele comoditatii. In Olanda nu obisnuim sa mergem la hypermarketuri (nici nu prea sunt de tipul Carrefour/Metro etc), facem cumparaturile la magazinele din apropierea casei, in functie de ce avem nevoie in ziua respectiva. Dar uneori mai cautam si magazine mai mari unde sa putem face cumparaturi pentru o saptamana intreaga. Albert Heijn XL, Jumbo si Nettorama sunt in zona noastra, mai mari (insa incomparabile ca marime cu hypermarketurile din Romania). Intr-un fel chiar imi place ca nu avem magazine uriase, mi se par foarte obositoare. Dar ce observ aici (poate e doar o prima impresie si pe masura ce va trece timpul o sa imi dau seama ca gresesc) e ca exista multe magazine foarte specializate. Unele pentru cumparaturi de mancare, altele pentru cosmetice (Kruidvat, Etos), altele cu de toate (Hema) etc. Nici acum nu le stiu pe toate. Magazine arabesti (cu fructe, legume, carne si produse arabesti si magazine poloneze (lantul Zapolski). Nu e deloc subiectul meu preferat, dar trebuie sa le invat 🙂
Astazi, 7 noiembrie, a inceput festivalul Glow in Eindhoven. Festivalul Luminii in Orasul Luminii (titlu capatat istoric datorita fabricii de becuri Philips), deci e destul de multa nebunie cu acest festival, iar instalatiile sunt foarte impresionante. Anul acesta insa au schimbat un pic modul de a prezenta instalatiile si nu mai este doar Eindhovenul in centru atentiei, ci intreaga regiune Brainport (adica si in orasele din jur: Best, Helmond, Laarbeek, Oirschot, Veldhoven). Ceea ce desigur ca e un lucru foarte bun, doar caaaa tare mi-as fi dorit sa vad si tunelul de lumini, extrem de renumit la Glow 🙂 Oricum, a fost foarte frumos, instalatiile sunt imprastiate peste tot prin oras iar ruta intreaga are aproximativ 5km. A fost pliiiin de lume in oras, foarte frumoasa atmosfera!












Jurnal de Olanda – Ziua 119
Pana acum nu am avut nicio intentie sa imi gasesc un job in Olanda, am considerat ca o perioada ar fi bine ca focusul meu sa fie pe adaptarea copiilor la scoala, sa ii ajut cu noile activitati si cu stabilirea unei rutine cu scoala. Nici acum nu am un termen anume, dar parca incep sa imi intind antenele sa vad cam ce oportunitati ar fi. Lucru care nu imi e usor cand mi se bat cap in cap ideile. As vrea sa nu ma mai intorc in IT, dar fiind intr-un centru tech atat de mare in zona Eindhoven, parca sunt tentata sa vad ce mai apare. As vrea ca jobul meu sa imi fie blogul si activitatea in online, insa realizez ca sunt prea mici castigurile actuale ca sa ma pot baza pe ele sau ca sa le consider suficiente. As vrea sa incerc un domeniu complet nou, sa invat ceva nou de la zero, dar uneori mi-e greu sa vad alte domenii, nu imi dau seama exact ce sa incerc si cine mi-ar oferi sansa sa incerc ceva nou. Mi-ar placea sa fac croitorie, insa traiesc acum intr-o tara in care imbracamintea nu e chiar in atentia majoritatii, deci simt ca nu am suficienta motivatie sa deschid un business in directia asta. As vrea sa lucrez in moda dar nu am niciun fel de conexiune cu lumea modei in Olanda si nu stiu de unde sa incep cautarile.
Dar pentru ca stiu ca oportunitatile nu apar stand acasa si asteptandu-le, m-am decis sa incep sa misc rotite. Si sa vad ce se intampla, ce ajunge sa mi se para interesant, ce imi va atrage atentia. Momentan ma pregatesc pentru un examen pe care il voi da in trei zile, lucru care imi ocupa mai tot timpul. De aceea nici jurnalele ultimelor zile nu au mai fost foarte detaliate. Iar azi am mers la Holland Expat Center sa intreb cam ce sfaturi as putea sa primesc pentru a-mi gasi un job intr-o piata unde totul se intampla pe baza de recomandari, networking, referinte. Am ajuns apoi la un WerkCentrum unde am intalnit o romanca care mi-a dat niste sfaturi foarte bune. Si am inteles ca un prim pas in lumea corporate ar fi sa incep sa merg la evenimente de networking (in zona IT-ului sunt destul de multe) pentru a vedea companii, pentru a intalni alti oameni din domeniu si pentru a… socializa. Placerea mea maxima. Dar voi incepe sa merg la astfel de evenimente si sa vad ce se intampla.
Nu am aplicat deloc la joburi pana acuim, desi primesc zilnic recomandari pe LinkedIn cu joburi care se potrivesc profilului meu. Deci nu stiu cum este situatia cu interviurile. Am auzit insa ca nu e prea roz. E greu de gasit un job, iar aplicatul pe LinkedIn nu functioneaza. In Olanda (de fapt probabil mai peste tot), platforma aceasta e folosita mai mult pentru a intra in legatura cu recruiterii si pentru socializare in zona profesionala. Insa interviurile se obtin pe baza de recomandari interne. Din vorba in vorba. X il stie pe Y si il recomanda la jobul sau. Asta cantareste infinit mai mult decat orice CV ATS-approved si ras-approved.
Si inca un lucru pe care il gasesc destul de surprinzator, am realizat ca in afara corporatiilor mari, joburile in Olanda cam cer limba olandeza. Poate ma insel, insa am impresia ca daca as invata olandeza, mi-as spori sansele de a gasi un job bun. In fine, la aproape patru luni de cand ne-am mutat, incep si eu usor, usor, sa vad ce misca in zona joburilor. Presimt ca va fi un proces de durata asa ca ma inarmez cu rabdare 🙂
Iar intre timp, incepe nebunia cu Sinterklaas in Olanda. Sinterklaas este Mos Nicolae in Olanda, mai important ca Mos Craciun. Sinterklaas, alaturi de ajutoarele sale, numiti Pete, lasa cadouri copiilor in ghetute in seara de 5 decembrie. Dar totul incepe de fapt inca de cand Sinterklaas pleaca din Spania (ceea ce s-a intamplat ieri, 9 noiembrie). Pentru ca dragul de el nu locuieste in Laponia ca Mos Craciun, ci in Spania, la caldura 🙂 Iar in noiembrie porneste catre Olanda, estimandu-se ca va ajunge pe 14 noiembrie. De pe 14 noiembrie pana pe 5 decembrie copiii isi pregatesc deja ghetutele iar mosul le lasa mici cadouase (bomboane, creioane, fructe, ceva micut si simbolic). Nu neaparat in fiecare zi, poate fi o data la doua-treizile sau o data pe saptamana. Iar cadoul important pe 5 decembrie.
Nu stiu exact cum ne vom impaca cu traditia aceasta, probabil ca vom integra mici parti din ea. Insa vom pastra traditia noastra, cu bradul si cu Mos Craciun, cel care va aduce cadourile mai consistente. Sinterklaas va fi cam la fel cum a fost Mos Nicolae pana acum, cu modificarea aceasta pre-Mos Nicolae (care imi pare ca un mic Advent decalat un pic mai devreme). In orice caz, de sambata deja incep evenimentele frumoase legate de Sinterklaas, vom participa si noi la unul in Zeist (orasul in care am locuit prima oara cand am locuit in Olanda, aproape de Utrecht). Si abia asteptaaaaaaaaam!








Jurnal de Olanda – Ziua 123
Nu am mai reusit sa scriu in jurnal cateva zile pentru ca am fost foarte stresata cu examenul despre care vorbeam zilele trecute. Am dat testul EPSO pentru competitia AD5, pentru a incerca sa intru pe listele de rezerva ale Comisiei Europene. M-am pregatit destul de intens, am lucrat foarte multe teste si m-am crezut destul de increzatoare ca pot trece examenul. Din pacate am facut foarte slab in comparatie cu asteptarile, presiunea timpului si stilul un pic diferit al intrebarilor m-au panicat destul de rau. Am avut si intrebari neraspunse deloc, ceea ce e una dintre cele mai mari greseli la testele EPSO, deci nu am nici cea mai mica speranta sa fi trecut in faza a doua a testelor. Rezultatul il primesc tarziu, in ianuarie-februarie, deci am ceva de asteptat.
Jurnal de Olanda – Ziua 124
14 noiembrie, ziua in care in Olanda se sarbatoreste “Intocht”, sosirea festiva a lui Sinterklaas, care ajunge dupa lunga sa calatorie din Spania. Este un eveniment tare iubit de copiii olandezi, care marcheaza inceputul sarbatorilor de iarna. Am mai vazut o astfel de parada si acum sase ani in Utrecht, cand Sinterklaas a venit pe canal, pe barca, si e incredibila atmosfera! Anul acesta am mers in Zeist, micul orasel de langa Utrecht unde am locuit in urma cu sase ani, unde ne-am intalnit cu fostii nostri dragi vecini, iar parada a fost foarte draguta. Cu ajutoarele Mosului (Pieten), care impart biscuitei pepernoten (traditionali, foarteeee populari in perioada asta a anului) copiilor de la parada. Si cu calul sau alb, Ozosnel. Din aceasta zi si pana pe 5 decembrie (cand vine Mosu’ cu cadourile mai mari), copiii isi pot lasa ghetutele la usa si pot primi mici cadouase de la Sinterklaas (dulciurele, mici jucarii etc).
Ziceam eu ca imi place sa incepem “craciunelile” mai devreme, dar de la mijloc de noiembrie nu ma gandeam ca vom incepe vreodata :))) Daaaar… daca tot locuim in Olanda acum, ne conformam obiceiurilor olandeze, nu? 🙂















Jurnal de Olanda – Ziua 125
E atat de important pentru noi faptul ca suntem in mijlocul Europei si ca intr-o zi de duminica putem sa ne urcam in masina si sa ajungem in atat de multe locuri frumoase. Stiu, poate ca suna pueril ca acesta sa fie un motiv care sa cantareasca atat de mult cand decizi sa te muti undeva (mai ales dupa ce ai calatorit mult si teoretic, “microbul” si entuziasmul s-au mai dus) dar inca ne minunam ca putem calatori atat de usor in Europa de Vest. Asa ca… am mers in Bruxelles, ca sa ne intalnim cu prietenii nostri care locuiesc acolo. Am luat un brunch impreuna la o cafenea draguta (Cafe de la Presse), ne-am plimbat prin parcul Le Bois de la Cambre, am oprit sa ne luam un vin fiert la Le Flore (un restaurant din parc) si daca nu ar fi inceput ploaia, am fi traversat lacul cu mini-feribotul si am fi mers si la Chalet Robinson (un alt restaurant care ne place mult in Bruxelles, mai ales pentru acea traversare a lacului). A fost un frig de ne-a inghetat si sufletul insa a fost foarte placut sa intram din loc in loc sa ne incalzim, sa stam la povesti si sa mancam cate ceva bun. Am asa o stranie senzatie ca atunci cand nu mai locuiesti in tara parca intalnirile cu prietenii sunt mai dese. Pentru ca nemaifiind acolo, aproape, prioritizezi intalnirile. Lucru pe care nu prea il faceam in Bucuresti. “Stam in acelasi oras, ne putem vedea oricand”, dar sfarseam sa ne vedem o data la sase luni 🙂









Jurnal de Olanda – Ziua 126
Cat de mult imi place nebunia asta din jurul Sinterklaas-ului! Obisnuiam sa incepem devreme cu sarbatoritul si decoratul de Craciun (pe la 1 decembrie, cam asa), acum avem insa un pretext sa incepem cu cel putin doua saptamani mai devreme!
In Olanda, in fiecare an, povestea lui Sinterklaas e ca un reality show. Copiii urmaresc Sinterklaas Journaal, care e o emisiune TV dedicata copiilor, ce incepe pe la inceputul lui noiembrie si descrie calatoria lui Sinterklaas si a ajutoarelor sale din Spania. In fiecare an se intampla ceva, pierde cadourile, greseste drumul, pateste un ceva care ii tine pe copii cu sufletul la gura. Pentru copiii nostri e si un exercitiu minunat de exersat limba olandeza (fiecare episod dureaza 15 minute si pana vine pe bune Sinterklaas, pe 5 decembrie, ruleaza zi de zi).
Ritualul de sosire a lui Sinterklaas e iar o mare, mare nebunie, o parada somptuoasa, cu multi Pete-ii (ajutoarele lui) care impart pepernoten copiilor.
Toata lumea intra in atmosfera si in joc, vor avea si la scoala un eveniment dedicat lui Sinterklaas iar copiii isi pun ghetutele inca de pe 14-15 noiembrie. Pentru caaaa e foarte posibil ca Sinterklaas sa vina si inainte de 5 decembrie, sa mai lase cate un ceva micut in ghetute 🙂
Jurnal de Olanda – Ziua 127
Am fost sunata pentru un prim interviu la o companie foarte mare din Eindhoven. Vorba vine am fost sunata, am vorbit prim sms-uri cu un robot. Interesante imi par aceste taieri de personal de peste tot din corporatii. Nici macar pentru recruiterul acela care te suna sa te invite la un interviu face to face nu mai buget in vremurile noastre. Ne facem CV-urile cu AI, ca sa ni le citeasca, scaneze (si eventual respinga) niste tooluri de AI, ca sa fim invitati la interviuri de AI. N-am nimic cu AI-ul vietii (desi el a provocat disponibilizarile in compania mea si chiar as fi indreptatita sa am :D), dar sa externalizezi Resursele UMANE catre AI… imi da cu virgula. In fine.
Este un interviu obtinut prin “socializare”. Un parinte de la lectiile de inot ale copiilor, cu care am tot vorbit despre joburi, IT, experienta mea, disponibilizarile din toata lumea in IT si mutarea in Olanda. Cum s-a ivit ocazia, mi-a propus sa aplic la acest job. Nu stiu daca mi-l doresc, dar mi se potriveste manusa. Nu mie neaparat, dar experientei mele de 17 ani in domeniu. Voi merge, voi sustine interviul (ma voi stresa probabil inutil pentru a ma pregati), si voi vedea ce se intampla. La restul ma voi gandi mai incolo. Intai sa vad daca pot obtine jobul.
Jurnal de Olanda – Ziua 128
In Romania ma mustra teribil constiinta ca ai nostri copii petreceau foarte mult timp la scoala si la gradinita, de dimineata pana la 5 dupa amiaza. Aceea era normalitatea familiei noastre, cu doi parinti cu joburi full time, aceea e normalitatea majoritatii pana la urma. Dar simteam ca as vrea sa pot petrece mai mult timp cu copiii, iar ei sa aiba mai multe momente libere in zi, fara activitati ghidate in permanenta. Asa ca ori de cate ori ma mai gandesc ca in perioada aceasta nu sunt suficient de utila sau de productiva (neavand job), vreau sa imi reamintesc ca am visat sa am timpul acesta cu copiii, sa ma pot ocupa mai mult de ei si sa fiu mai mult prezenta in familie. Ca o fi o situatie temporara, ca n-o fi, inca nu stiu. Inca nu stiu ce imi doresc eu, pentru mine, profesional. Dar vreau sa ma bucur de perioada asta, atat cat va dura.
Si iata-ma, intr-o zi de miercuri, zi scurta de scoala, in care fix asta fac. I-am lasat pe copii la scoala, am mers la sala, am facut cumparaturi, le-am pregatit masa de pranz, i-am luat de la scoala, am mers la biblioteca toti trei, am lasat cartile vechi, am luat altele noi, am mers la o lectie de gimnastica de test pentru Anastasia, am mers cu Alexei la fotbal, am pregatit cina, am citit si s-a dus ziua. O zi in care n-am facut mai nimic, ar zice vocea mea prea critica 🙂 Dar o zi in care am facut atat de multe pentru copii, o zi cu multe ore petrecute cu ei.
Mi-as dori un job? Da, mi-as dori un job. Dar nu vad acum cum l-as putea integra in viata noastra de acum, cand inca ne adaptam tarii noi in care locuim, cand inca sunt extrem de atenta la progresul copiilor (si scolar dar mai ales emotional) si cand inca nu am focusul in directia profesionala. Nu stiu cat din ce zic este frica de INCA o schimbare sau ingrijorari valide. Realitatea e ca mi-e un pic dor de o perioada mai stabila, de o oarecare rutina. Da, da, cand am rutina nu imi doresc rutina insa acum, dupa tot tumultul ultimului an… parca as vrea sa ma bucur un pic mai mult de o perioada mai domoala.
Am cunoscut astazi inca o persoana din Romania, care locuieste de multi ani in Eindhoven. Nu sunt asa putini oameni cum aveam eu impresia 🙂 Si cu un pic de efort, cred ca as putea construi o mica comunitate, un mic grup de suport care sa ne ajute in adaptare.

























Jurnal de Olanda – Zilele 129-132
Nici nu stiu cand s-au dus ultimele zile. Si nici ce-am facut exact. Rutina zilnica cu copiii, pregatit pentru interviu pe care il sustin saptamana urmatoare, iesit la plimbare prin Tilburg (un oras la 30 de minute de Eindhoven), vizitat un nou muzeu (imi place tare mult ca avem atat de multe optiuni de muzee frumoase in Olanda!), acte pentru inmatriculat masina. Si doamne ce epopee nesfarsita e aceasta procedura de inmatriculare! Daca m-am plans vreodata de birocratia din Romania, asta e pentru ca nu aveam habar ce inseamna birocratia intr-o alta tara! :))) Cat am completat la acte, cat am printat (documente de 20-30 de pagini musai de printat), cat am trimis scrisori la primarie si RDW (corespondentul RAR-ului romanesc), ma doare capul, haha. Dar saptamana urmatoare plecam intr-o mica si bine meritata vacanta la cald 🙂 Asa, the Dutch way: cum vine iarna, cum fugim mai inspre sud!


























