Iunie 2013

Dupa o calatorie de o ora si jumatate cu autocarul luat din statia Hauptbahnhof Sud din Hamburg, am ajuns in gara centrala din Bremen. Buimaca si putin confuza dupa un somn bun, am coborat din autocar in gara din Bremen, foarte mare si foarte aglomerata pentru un orasel atat de mic. Eram amandoi obositi si pentru ca se lasese deja seara, ne-am indreptat direct catre hotel. Spre norocul nostru, se afla chiar pe strada cu gara, asa ca am ajuns numaidecat. Si da, ne-a cam placut hotelul Prizeotel: designul modern, hotel art boutique, scaune in forme ciudate, apa gratis la primire si jeleuri la discretie pentru turisti. Daca iau in calcul si culoarea verde lime de pe pereti si din camera, as putea sa il numesc chiar hotelul ideal pentru noi!

Prima zi in Bremen a inceput cu cateva raze timide de soare, in ciuda faptului ca afara nu erau mai mult de 11 grade. Am traversat gara centrala Haptbahnhof si ne-am indreptat catre zona veche a orasului, mai exact in Marktplatz (Market Place), acolo unde se afla si cladirea primariei. Sincera sa fiu, nu stiam nimic despre Bremen pana in momentul in care am ajuns aici. Nu stiam la ce sa ne asteptam, nu stiam ce urma sa vedem si voiam sa fim surprinsi intr-un mod placut. Cu atat mai mult cu cat aveam drept comparatie Hamburg-ul, care ne-a placut nespus de mult.

Ei bine, Bremen a castigat in fata Hamburgului. Desi eram sceptica initial, si nu credeam ca va putea inclina balanta in favoarea sa, Bremen ne-a surprins cu o piata frumoasa, inconjurata de cladiri vechi, colorate si impunatoare, dintre care cea care ne-a atras atentia imediat a fost Rathaus-ul. Nu numai arhitectura sa renascentista ne-a placut, ci si faptul ca se citea pe zidurile ei o istorie lunga, care a inceput inca din anii 1400. In fata ei chiar am simtit ca ne intorcem in timp, si parca si vedeam in jurul nostru calestile de cai si doamnele in rochii cu crinolina si palarii pe cap, plimbandu-se pe aleile pavate. Nu este mirare faptul ca aceasta cladire este patrimoniu Unesco si ca a fost declarata una dintre cele mai frumoase cladiri ale Germaniei.

Si iata ca acesta era doar inceputul, pentru ca Bremen avea asii sai in maneca pentru a ma convinge pe deplin ca merita sa castige lupta pe care a purtat-o intotdeauna cu orasul rival Hamburg. Din multitudinea de stradute care porneau din Marktplaz am ales-o pe cea mai ingusta si cea mai mica, si anume strada Bottcherstrasse. Straduta pavata, incadrata de cladiri de caramida cu geamuri cu obloane mari de lemn si flori colorate in dreptul fiecareia. Imagine parca rupta din povesti, arcade frumoase, lampadare negre si stilizate, terase mici si perdelute albe, dantelate la geamurile cladirilor. Nu pot descrie in cuvinte cat de frumos mi s-a parut acest loc, si cat de incantata am fost sa vad ca dupa usile mici de lemn se aflau diverse magazine cu produse specifice orasului. Daca ar fi fost dupa mine, as fi intrat in fiecare dintre acestea si as fi pierdut minute in sir numai uitandu-ma la rafturile atat de atent aranjate, stivuite cu bunataturi facute in casa. Noroc insa cu Andrei, care imi amintea periodic ca aveam numai o zi in Bremen si ca erau inca multe de vazut.

Astfel ca am gasit un loc adorabil, ascuns dupa o arcada, unde se faceau caramele si acadele colorate chiar in fata noastra. Insa nu intr-un mod comercial si ostentativ, totul parea extrem de natural si de normal. Cateva doamne faceau in liniste bomboanele, le colorau, le taiau si le ambalau in fata noastra, fara sa ne simta prezenta. Apoi fiecare dintre acadele erau asezate meticulos in borcane mici, etichetate cu sigla magazinului: “Bremer Bonbon Manufaktur – Nur Original aus der Bremer Bottcherstrasse”. Nu am putut rezista tentatiei si am cumparat un borcanel de bomboane delicioase. Mai jos, pe aceeasi strada, un alt magazin ne-a atras atentia, cu delicioasele gemuri, dulceturi si ceaiuri naturale. O camera mica, de cativa metri patrati, unde gaseam absolut orice in materie de dulceata si gemuri, de parca ne-am fi aflat in camara bunicii, doldora de bunatati.

Nu am zabovit foarte mult pe straduta aceasta, desi probabil ca as fi fost in stare sa petrec cateva ore bune numai plimbandu-ma si intrand in fiecare magazin care mi-ar fi sarit in ochi. Asa ca am pornit mai departe, pe Weserpromenade, pentru a gasi un local dragut unde sa luam micul dejun. Ne-am oprit la Café Celona, unde ne-am bucurat de un mic dejun copios, tip bufet, care ne-a facut sa ne simtim putin in pielea oamenilor care locuiesc aici: relaxati, linistiti, negrabiti, ne-am baut cafeaua respectiv ceaiul, am mancat croissante cu unt si dulceata, am vorbit si ne-am uitat pe geam la trecatori. O viata linistita, care de multe ori ne lipseste in Romania…

Dupa masa ne-am intors in Marktplatz, unde ne-am clatit ochii printre bunatatile de la un targ culinar: branzeturi de tot soiul, care mai de care mai apetisante, fructe si legume proaspete, produse traditionale, prajituri si gemuri facute in casa, peste si fructe de mare, flori si suveniruri. Am gasit chiar si cateva standuri cu specific olandez, si binenteles ca am mancat din nou vafe, branzeturi tipice si caramele negre – care da, ni se par in continuare odioase. Dar din prea multa dragoste pentru Olanda, le incercam ori de cate ori le intalnim, in speranta ca poate poate ajung sa ne placa.

Am fi vrut sa urcam in domul St. Petri, insa nu am putut face acest lucru, asa ca am admirat frumusetea catedralei, construita acum 1200 de ani in stil gotic, apoi frumoasa gradina cu flori din spatele acesteia. Am vazut apoi si simbolul orasului, statuia muzicantilor din Bremen, situata chiar in dreptul primariei, care se pare ca se bucura de mai multa notorietate decat orice alt obiectiv al orasului. Era o coada imensa de turisti care asteptau sa se pozeze cu statuia lui Gerhard Marcks. Eu m-am multumit insa cu o varianta mai amuzanta si mai colorata a statuii, pe care am gasit-o intr-un alt colt al pietei, si unde nu era nimeni care sa imi strice cadrul perfect al pozei 🙂 Muzicantii din Bremen sunt de fapt si de drept protagonistii unei fabule scrisa de fratii Grimm. Pentru cei care nu stiu povestea, este vorba de un magar, un caine, o pisica si o gaina, ce isi parasesc stapanii malefici, pentru a merge in Bremen, unde aveau sa isi formeze propria trupa de muzica. Pe drum insa gasesc o casa in care se aflau niste hoti ce isi numarau castigurile necinstite, pe care se hotarasc sa ii sperie, aparand in fata lor intocmai ca in statuia atat de faimoasa acum. Unul pe spinarea celuilalt, au reusit sa ii sperie pe hoti, iar acestia au fost nevoiti sa paraseasca pentru totdeauna casa. Astfel ca muzicantii au trait fericiti pana la adanci batraneti, locuind in aceasta casa a hotilor.

 

Statuia faimoasa din Bremen se afla chiar langa primarie, este facuta complet din bronz si se spune ca aduce noroc daca atingi picioarele magarului. Nu e de mirare ca picioarele magarului sunt mult mai stralucitoare si mai lucioase decat restul statuii, pesemne ca multi turisti au fost in cautarea norocului 🙂

Apoi ne-am indreptat catre cea mai frumoasa parte a orasului, cartierul Schnoor, cel mai vechi cartier al orasului, plin de casute superbe, strazi pavate si inguste, flori, banci si pasaje ascunse. Nu am vazut niciodata un loc mai frumos decat acesta, un loc in care sa imi doresc din tot sufletul sa locuiesc. Desi este inca locuit, cartierul a devenit acum foarte turistic, peste tot sunt foarte multi vizitatori, foarte multe magazine de designeri, de croitorii, ateliere, suveniruri si mai ales cafenele si ceainarii. Este un loc de vis, in care as putea sa stau zi de zi fara sa ma plictisesc. Un loc ideal, pur si simplu. Iar casuta care m-a impresionat intr-un mod foarte placut a fost Schnoor Tea House, acolo unde ne-am si oprit sa bem un ceai cald. Din exterior imi parea putin inclinata si imi inspira o casa foarte subreda, insa in interior era un adevarat paradis pentru orice om pasionat de ceaiuri si atmosfera romantica. Cele trei nivele ale casei aveau cate doua-trei masute fiecare, iar la mansarda, locul pe care de altfel l-am si ales, cateva perne colorate aruncate pe podea si o masuta mica, in dreptul unui geam alb au creat imaginea perfecta a unei dupa-amiezi relaxante. Am comandat un ceai Chai Red Chilli (si chiar se simtea aroma picanta!), si un café latte petru Andrei, pe care nu am reusit inca sa il “convertesc” la ceai 🙂  Si pentru ca ploaia si frigul de afara ne-au tinut destul de mult in interiorul acestei casute superbe, am comandat si un chec facut in casa, cu adevarat delicios!

Zona aceasta m-a convins pe deplin ca Bremen este un oras absolut superb! Iar ploaia marunta, cerul intunecat si acoperit de nori grei, ceaiul cald baut la etajul unei case vechi, si privelistea minunata de la mansarda au reusit sa formeze o imagine pe care nu o voi uita usor. O vara romantica, o excursie de explorare si descoperire de locuri noi. Nu vreau sa se termine vacanta aceasta, pentru ca este una dintre cele mai frumoase vacante pe care le-am avut impreuna!