Parc-avem ochii lipiti cu Super Glue si parca n-auzim cum suna telefonul de le noptiera de ceva minute in sir. Imi trantesc bratul stang de receptor si pare ca ridic o ditamai roca de granit de pe Jorjeta. Si-abia reusesc sa scot un “Aloooo” ragusit, cand la celalalt capat aud prea multa voie buna pentru ora 5 dimineata: “Noi suntem gataaaaa! Venim la voi sa luam micul dejun!”. Si pac, inchis telefonul in nas fara sa am nicio reactie. Deschid draperia si parca, parca imi doream sa fie iar nori de furtuna, ca sa avem scuza sa luam ferry-ul de 9:30. No can do, sa-ti iasa din minte. Cer senin, vreme buna, apa nu foarte involburata, la 6:30 suntem la ferrybot. La 12:15 trebuie sa ne intoarcem pe Praslin, c-avem avion spre Mahe la 4 dupa masa.

Sase zombi asteapta sa ajunga feribotul catre La Digue. Si-n curand se alatura inca patru, la fel de out of order ca si noi. Unul mai breaz (si poate si mai treaz) se-ncumeta sa ia biletele si boarding pass-urile de plastic. Intocmai cum citisem pe internet, 30 euro dus intors, ferry-ul Cat Roses. Pe care uite-l cum parcheaza deja anevoios in fata noastra. Buluc catre locurile de sus, sa nu riscam sa facem o nefacuta de la onduirile barcii pe valuri. Stam pironiti in scaune, privirea fixa spre inainte si nu misca nimeni pana la destinatie, ne-am inteles? Cum-necum, avem toti rau de mare si nu prea vrem surprize pe Source d’Argent. Si nici Source d’Argent-ul n-ar prea vrea.

Trecem rapid pe langa insula La Ronde si lasam in spate Praslin-ul, cu varful Au Morne, cu Chalet Cote Mer-ul, cu coco de mer-sii si tot.

Ne-apropiem de La Digue si pare ca se schimba peisajul putin. Barca langa barca ancorata in port, cateva cazari pe marginea apei si cativa oameni ici pe colo. Am pasit pentru prima oara pe insula cu cele mai frumoase plaje din lumea-ntreaga. Insula unde nu se circula cu masina, ci doar cu bicicleta! E vezi sa nu. Stanga-dreapta camion dupa camion si utilaj dula utilaj. Si claxon dupa claxon, ca-n ameteala de a-mi gasi bicicleta stau fix in mijlocul drumului si incomodez. Hey lady, 150 rupees, nice bike. Want bike? Da, as vrea bike, dar vreau three wheels, ca nu prea le am cu biciclitul. Three wheels 200 rupees lady. Or tantem 200 rupees. Wait here. Si-l vad pe omulet cum se duce printre case sa imi caute o tricicleta. Apoi ne face semn tuturor sa il urmam. Si mergem dupa el, ca doar nu ne-am trezit inca si suntem cu totii zombi. De-un sfert de ora cautam bicicleta-tricicleta-tandem, ce-o vrea fiecare zombi in parte. A da’ stai, am ajuns la depozit, dar omuletul n-are cheie. Ah, las-o atunci, mergem pe jos. N-avem asa de mult de mers pana la Source d’Argent si poate avem norocul sa gasim vreo camioneta care sa ne care pe toti in spate pana la L’Union Estate Park, rezervatia unde se afla plaja.

O luam usor catre plaja. Primul indicator ne-arata 0,7 km pana la Source d’Argent, 0,7 km pana la L’Union Estate. Piece of cake, chiar si pentru niste zombi abia treziti din somn, care isi tarsaie picioarele cu (foarte mare) greutate. Numa’ ca mergem de 20 de minute si urmatorul indicator ne-arata aceleasi distante. Oprim cateva camionete, insa niciuna nu se incumeta sa ne ia. Trecem pe langa alt bike rental, pe langa-o scoala si o biserica locala, pe langa heliportul celor de la Zil Air si-apoi dam de un al treilea indicator. 0,6 km pana la Source d’Argent. Is that a jokeeee?!?! Bine ca macar am ajuns la L’Union Estate. Dam sa intram hotarati, chititi s-ajungem odata la Source d’Argent, unde sa lesinam pur si simplu pe plaja. O localnica ne face semne disperate si ne indruma catre un ghiseu. Pay here! 100 rupees per person. Reservation. A da, corect, uitasem, ca sa ajungi pe Source d’Argent trebuie sa intri prin rezervatie, si da, se plateste bilet de intrare. No problemo, 100 de rupees la inaintare si-o luam usor printre case coloniale si plantatii de tot felul.

Gasim un localnic si-l intrebam de testoase. C-asa am citit in ghid, c-ar fi si aici cateva testoase, pe aproape de Granite Boulder, o roca uriasa de granit, de altfel cea mai mare din insulele Seychelles. Ce-i drept, daca vrei testoase, mergi pe insula Curieuse, insa cum noi nu mai avem timp de alta insula, tinem mortis sa ajungem la testoasele de aici, din rezervatie. Turtles? Tortoises? Ne face semn cu mana spre inainte. Si uite c-am ajuns. O mare de lenese isi luau micul dejun, cu capetele afundate in papaya si banane. Alooo, cineva acasa? Ii bat usor in carapace, doar doar s-o uita la mine. Nicio sansa! Iau prima creanga de copac si o intind catre lenese. Bun, asa mai vin de-acasa. Isi ridica anevoios capetele (care e graba?!), si cu boturile manjite de papaya se incumeta sa guste din neinteresantele frunze pe care le tot intind isterica catre ele. Si-apoi la loc, in marea de papaya.

Si-ajungem in plantatia de vanilie si parca simtim deja miros de vanilie in nari. Cautam disperati batoanele negre printre frunze, nicio sansa. Un localnic ne observa, isi da seama ca suntem afoni, asa ca ne cheama sa ne explice. “Ma friend, come here!”. Cu maceta in mana, ne arata tuburile de vanilie si-apoi pastaile negre. Fetele primesc cadou din partea lui doua pastai desfacute, cu indicatii precise: put it in sugar box, lot of flavour! Apoi isi continua treaba, ca n-are timp de pierdut.

Gasim un al n-lea indicator si deja nu ne mai mira ca mai avem tot 0,6km pana pe Source d’Argent. Cotim la dreapta si o luam prin padure, catre plaja. Mergem printre stanci de granit, scaldate in apa. Iar plajele? Nu vedem nicio plaja, par sa fie complet inundate de flux. E drept ca nu e nici tipenie de om pe aici, ca doar nu toata lumea se trezeste la 5 ca sa vada Source d’Argent-ul, insa problema e ca nu prea ai plaje pana pe la pranz, cand se retrag apele. Dar nu-i bai, mergem inainte, inca nu am ajuns. Si dupa alti probabil 0,6 km, ajungem pe cea mai frumoasa plaja din lume. Si suntem fascinati de-a dreptul. Ne asezam pe mica fasie de plaja ramasa neinundata, pe nisipul inca ud, si deodata devenim din zombi niste boemi romantici. Surpriza la Source d’Argent e ca nu ai o singura plaja. Nu. Ai multe roci de granit care impart plaja in cateva plaje mici si intime, fiecare mai frumoasa ca cealalta. Si peste tot gasesti un colt de rai, de unde parca nu mai vrei sa pleci. Ne asezam tabara pe plaja care ne-a placut mai mult, si ma arunc in primul hamac pe care il vad in cale. Ceva mai incolo un rastaman tocmai ce-mi pregateste un coconut to drink si unul to eat. Si un mix de fruit, the best he can make. Pentru ca Russia, ma friend, best country in the world. Si-apoi amesteca trei cuvinte in rusa si se mira de ce nu reactionam. Pentru ca nu suntem rusi, ma friend, dar mixul de fructe e genial!

Apa nu e grozava. E agitata, sunt multi curenti destul de periculosi, inotul nu este recomandat, iar pe alocuri dai de gropi si hauri. Insa privelistea si plaja in sine e fenomenala.
Isi merita pe deplin titlul de cea mai frumoasa plaja din lume!

Dar hei, e ora 11 si deja trebuie sa ne intoarcem. Strangem tabara si-o luam inapoi spre feribot. Si wait, ce s-a intamplat? De unde atata lume?! Om langa om pe plaja si galagie, agitatie, magazinase cu suveniruri, nunti ici pe colo, galagie, muzica, chicoteli. Plus ca avem plaje, apa s-a retras si a lasat loc tuturor sa isi aseze prosop langa prosop. Ei hai c-a meritat trezitul la 5 dimineata, cat sa vedem Source d’Argent-ul fara lume si aglomeratie.

Ne intoarcem pe Praslin pentru o ultima baie in piscina. Si-apoi la aeroport, avem zbor spre Mahe! Acelasi DHC Twin Otter, vechi de … nici nu stim cati ani, ne-asteapta pe pista, si-aceeasi doamna in uniforma ne ghideaza sa ne imbarcam. Nu mai avem private jet, ca la dus, de data aceasta toate locurile sunt ocupate. Lasam Praslin-ul in spate, trecem peste alte cateva petice de pamant si-n doi timpi si trei miscari ajungem deja pe Mahe. Dealurile pline de case se vad de pe hubloul avionului, la fel si constructiile de pe plaja. Cartiere intregi de case noi, moderne, santiere, constructii. Ma pleostesc amintindu-mi de plajele pustii de pe Praslin si-ajung in Mahe cu o imagine deja setata. Si nu e cea mai grozava imagine.

Insa cina la restaurantul Maria Antoinette din centrul Victoriei parca a schimbat putin peisajul. Mancare creole traditionala, un meniu fix cu tot ce vrei si ce nu vrei, un desert cu nuca de cocos si un vin (roze, evident) cum nu se poate mai delicios. Chicken curry, peste gatit in fel si chip, legume prajite, orezuri, sosuri, salate si senzatia serii… Fruit bat! Si adevarul e ca au fost poate cele mai bine investite 285 rupii in Seychelles! O masa cat se poate de traditionala, intr-un restaurant cu istorie si caracter seychellos. Dar gata pentru azi, somn usor!