Am mai spus-o si in prima parte a articolului “varsovian”, asa ca ne asumam informatia redundanta 😀 Insa nu stim de ce, dar ne-a cam ametit treaba asta cu Orasul Nou, Orasul Vechi, care nu e asa de vechi, din Varsovia. Nu mai stie omu’ care-i care. Asa ca mai spunem o data, nu de alta, dar poate ne ramane si noua in cap 😀 Orasul Vechi incepe de la Piata Castelului (Plac Zamkowy) si se duce pan’ la zidurile Barbicanului. Cum treci de Barbican intri in Orasul Nou, care surpriza, nu e plin de zgarie nori si cladiri de birouri si autostrazi suspendate. No, nicidecum. Tot aceleasi cladiri colorate si vesele sunt si aici, la fel ca in Orasul Vechi, tot terase inflorate, tot “lodierii” gasesti, tot piatete mici si strazi pavate. Atata doar ca i-a ramas numele de cand lumea si pamantul si n-a mai fost schimbat. Si chiar daca in urma razboiului Orasul Nou a fost mai putin afectat, prin urmare au ramas in picioare ceva mai multe cladiri ca-n partea veche, aici cladirile au ceva mai multi ani vechime. Si e si logic, daca stai sa te gandesti ca tot ce e in partea veche a fost ras de pe fata Varsoviei 🙂 Deci treaba cu vechi-nou, nou-vechi se explica destul de usor pana la urma. Initial Orasul Vechi a fost construit primul, prin secolul 13, apoi ceva mai tarziu a rasarit si Orasul Nou. Oricum, ce mai conteaza care e mai vechi, ambele sunt foarte asemanatoare. Dar piata mai frumoasa ca Old Town Market (Rynek Starego Miasta) nu vezi tu in toata Varsovia! E ceva mai mica ca Piata Castelului, dar e plina pe toate partile de cladiri colorate. Si de terase, de te ia cu ameteala cand vine vorba s ate hotarasti unde sa mananci la pranz 🙂 Si-n centrul ei mai gasesti si simbolul Varsoviei, o statuie de bronz in forma de sirena, de te ia iarasi ameteala si confuzia si crezi c-ai ajuns prin Copehaga, pe promenada Langelinie. Dar nu, trezirea, esti in Varsovia.
Si chiar daca nu ne vine sa mai plecam din piata orasului vechi, ca prea e colorata si plina de terase inflorate, dam rapid o fuga si in New Town Market (Rynek Nowego Miasta). Trecem de zidurile Barbicanului, atata doar, si-apoi ajungem in centrul pietei.
Si daca tot suntem pe aici, prin zona, mergem sa vedem si fantanile cantatoare, dar pe timp de zi. Deci n-avem nici lumini fabuloase, nici coloana sonora, nici atmosfera de seara, cand toata lumea se intinde pe iarba, fie mai langa raul Vistula, fie mai sus, pe deal, langa biserica Fecioarei Maria, sa fie privelistea mai frumoasa. Dar las’ ca ramanem macar cu amintirea Montjuic-ului din Barcelona, si ne notam pentru data viitoare sa fim pe faza vinerea si sambata in Varsovia, din mai pana-n septembrie, mai pe la ora 9 si-un pic.
Si-apoi facem cale intoarsa inspre zidurile Barbicanului, cel care inconjura si apara orasul. Ca mai toata Varsovia, si Barbicanul a fost distrus complet dupa razboi si refacut apoi de la zero. Si se cam vede, prea e caramida netezita si portocalie de-ti ia ochii. Dar sa nu fim carcotasi, arata tare bine si adevarul e ca nimic nu poate fi mai relaxant decat sa te opresti pe la o terasa din interiorul zidurilor, sa bei o bere poloneza si eventual sa iei si o gustare cu pierogi. Iar zicem de pierogi. Si-apoi gata, facem ce facem si-ajungem iarasi in Orasul Vechi. Baby you’ve got an obsession 😀
Si alo, alo, chiar asa?! Varsovia-i acoperita mai bine de-un sfert cu parcuri si spatii verzi, si pe caldura asta de nspe mii de grade sa nu mergem noi sa vedem macar unul din ele? Nici n-ar conta care anume, ca toate-s ca scoase din tipla de frumoase. Si pline de castele si resedinte regale. C-or fi Gradinile Saxone ale lui Chopin, c-or fi “ogrodiile” Krasinskich or Lazienki, toate au un cate ceva. Plus multa umbra, ca tinem mortis sa mai scapam de dogoreala.
Si fie ca le place sau nu polonezilor, Palatul Culturii si Stiintei este cam fara dubiu cea mai emblematica cladire din Varsovia. Ca n-o avea ea catusi de putin personalitate, c-o semana cu alte n cladiri comuniste din Mother Russia, ori c-o fi cadoul lui Stalin si-un simbol al dominatiei sovietice, e cum nu se poate mai adevarat. Dar cum necum, defineste Varsovia. Si-n timp ce populatia poloneza murea de foame si abia ce se ridica dupa distrugerea orasului, domnu’ Stalin construia palat. Ca doar il ducea capu’ sa inteleaga cam ce inseamna Polonia din punct de vedere strategic. Asa ca polonezii au pareri impartite cand vine vorba de Palatul Culturii si Stiintei. Il accepta, insa devin putin iritati daca le spui ca este simbolul orasului. Pur si simplu le trezeste amintiri neplacute din comunism. E uite ca de dragul lor nu ne urcam in turn, chiar daca asta-i cea mai inalta cladire poloneza iarr de etajul 30 (aviz amatorilor de privelisti din turnuri) e o terasa uriasa de unde se vede intreg orasul.
Si-acum sa fim sinceri… Exceptand centrul vechi si colorat si numai bun de pozat si promovat, restul Varsoviei e un fel Bucuresti ceva mai aranjat si mai curat. Si mai cu strazi. Si mai fara gropi. Dar inafara de-asta, aceleasi cladiri comuniste, gri si inalte si plictisitoare-s peste tot! Na, ce sa le ceri sovieticilor, ei stiu sa construiasca pe repede-inainte, mult si prost si ieftinache. Sa fie pentru mase. Sa fie mult si bine.
Iar cand vine vorba despre mancarea traditionala, ei bine, tin-te bine, fa un detox cateva zile inainte, fa-n asa fel incat Nike Runner-ul sa iti arate kilometri-n plus pe aplicatie, baga 50 de abdomene in fiecare seara si-apoi infrupta-te din toate bunataturile poloneze! Si incepe maratonul si festinul culinar cu 11 bucati generoase de pierogi, peste care sa pui un sos delicios de branza si pe care sa le inmoi in supa de sfecla rosie, rosie de-ti pateaza dintii. Pierogi astea sunt niste nebunii de galusti, un fel de coltunasi moldovenesti, umpluti cu diverse si-apoi fierti. Sa zicem c-ar avea un pic si din xianlongbao-urile chinezesti, dar parca nu-s asa apoase si gelatinoase. Cert e ca-s delicioase de nu te poti opri din mancat si comandat! Ar trebui sa faca o banda rulanta cei de la restaurantul Zapiecek, ca la sushi, sa fie imbuibare pana la refuz! Unde mai pui ca pierogi pot fi si desert, umpluti cu gemuri de fructe si sosuri dulci.
Si daca te-oi fi saturat de pierogi dimineata, la pranz si seara, mai au polonezii optiuni. Poate o clatita de cartofi, poate niste carnati traditionali, un ciolan intins pe varza, o tocanita (bigos), o ciorbita (rosol), o sarma (golobki) ori poate un cotlet. Nu ca ar fi mari diferente intre mancarea poloneza si restul mancarurilor din tarile est europene, dar parca asta a polonezilor e tare, tare gustoasa!
E si doar nu era sa uitam de-un lody apetisant! E plin de “lodierii” in tot centrul vechi al Varsoviei! Ai tentatia la tot pasul, de chiar si daca nu mai poti manca nici macar o maslina, nu te poti abtine sa nu iti comanzi una. Macar una!
Asa ca una peste alta, Varsovia e tare frumoasa si chiar merita vazuta! Orasul in sine e frumos, colorat, plin de terase, plin de flori, cladiri interesante, mancaruri bune. Si chiar de urla internetul ca domne’ nu-i autentic si ca asa si pe dincolo, istoria Varsoviei merge ceva mai departe de niste cladiri reconditionate, reconstruite, renovate sau cum or fi. Sau fie, hai s-o zicem altfel. Da, bine ca n-or avea cladirile istorie, insa orasul in sine are una care merita spusa si povestita si promovata. Si de asta o tot tinem asa, danga langa cu Varsovia, pentru ca n-ar fi rau sa mai dam Parisul si Londra si pentru alte orase europene, sa mai descoperim si tarile mai de-aproape de noi, ca hai pe bune ca nu e asa rusinoasa Europa de Est 🙂
prinlume.com 