Ne-am intors pentru o singura noapte in Panama City, doar cat sa putem merge direct catre Bocas del Toro apoi. Nu voiam sa mergem direct din insula Contadora (Arhipelagul Las Perlas) in Bocas (era prea greu drumul pentru noi cu atatia copii – si doua ore pe barca iar apoi direct la aeroport) si oricum… nu am fi avut o conexiune directa. Feribotul din Contadora ajungea in Panama City abia la ora 5 iar singurele trei zboruri din zi ale companiei Air Panama, din Panama City catre Bocas del Toro erau la 7:45, 10:00 si 13:00. Deci vrand nevrand tot ne mai trebuia o noapte de cazare in Panama City. Dar numai bine, am avut un mic buffer sa ne mai tragem sufletul si sa ne rearanjam bagajele. Atat in Contadora, cat si in Bocas del Toro am avut o greutate limitata la bagaje. Si feribotul, si zborurile interne de la Air Panama permit un singur bagaj (sau poate chiar si niciunul depinzand de clasa tarifara) si cum noi am venit cu o gramada de bagaje, nu avea rost sa le caram pe toate dupa noi. Nici nu am fi avut nevoie de toate pentru cele 4-5 zile maxim cat stateam in fiecare dintre locuri. Desigur, stim, am fi putut sa plecam de acasa direct cu bagaje putine, frumos, travel light etc. Asa cum am mai spus-o, pentru noi nu prea exista travel light. Nu cand cari dupa tine aparate si obiective foto imense, haine voluminoase, lucruri pentru copii, carti pentru ei (numai cartile au cantarit 2-3 kg in plus la bagaj) si tot ce ne mai trebuie. Asa ca optiunea cu lasat bagajele in plus la hotelul din Panama City si facut du-te vino dintr-o insula in alta si apoi revenit la hotel… a functionat pentru noi.

Drumul catre Bocas del Toro

In Bocas del Toro puteam sa ajungem din Panama City fie cu un autobuz de noapte (un drum cam de zece ore), fie cu avionul Air Panama (un drum cam de 50 minute). Initial eram tentati sa luam autobuzul, doar ca sa economisim un pic, insa am primit foarte multe recomandari sa nu. Din cate am inteles, nu e un drum foarte usor, e foarte lung si obositor iar din feedback-ul altor parinti care au fost cu copiii pe acest drum, am inteles ca ar fi si destul de frig (aerul conditionat dat foarte tare pe parcursul calatoriei). Cum n-aveam niciun chef nici de stat atat de mult tintuiti in scaune, nici de vreo raceala capatata pe drum, ne-am gandit sa luam in calcul varianta de a zbura. Am rezervat biletele din iulie (cu 7 luni inainte de a ajunge in Panama) si chiar si asa, nu ne-a fost foarte usor sa gasim bilete. Am prins totusi preturi decente ( aproximatv 150 USD / persoana) insa pana cand ne-am hotarat eu si Andrei sa le luam, nu doar ca nu am mai gasit la aceeasi clasa tarifara, dar zborul de intoarcere era deja plin, nu mai erau locuri deloc. Astfel ca a fost nevoie sa luam un bilet un pic mai scump si la doua ore diferenta fata de prietenii nostri (biletul nostru a costat intr-un final 165 USD / persoana).

Nu am zburat de pe aeroportul principal din Panama City, Tocumen International Airport, ci de pe un aeroport oentru zboruri interne, mult mai mic – Albrook Gelabert Airport. Am aranjat un transfer pentru toti de la hotelul Plaza Paitilla Inn catre aeroport (30 USD pentru toti 11), pentru ca ni s-a parut mai comod asa. Am fi putut sa luam fiecare cate un Uber si cel mai probabil ar fi fost mult mai ieftin (cam 3 USD de masina, atat de ieftin e!) insa am preferat sa mergem cu totii, impreuna. Aeroportul e foarte mic, etichetele de bagaje se scriu de mana cu markerul si sunt impinse manual la avion (nu exista banda de bagaje), este un singur punct de control de pasapoarte si doua benzi de control de securitate. Chiar daca ni se schimbase ora de zbor (cu doua ore mai tarziu, aveam zborul de 7:45 dar in final a fost reprogramat la 9:45), tot am avut intarziere in plus :))) In Panama oamenii nu se grabesc. Cel putin cei din aeroport sigur nu :)) Asa ca am decolat pe la 10:30, daca nu chiar mai tarziu de atat. Am zburat cu un avion Fokker 50, cu elice si cu 50 de locuri pentru pasageri. Aveam impresia ca va fi mult mai micut, insa parea foarte similar cu ATR-urile Taromului 🙂

50 de minute a durat zborul si chiar a fost tare placut. La decolare am trecut peste Canalul Panama (pe care ne propusesem sa il vedem si noi la intoarcerea din Bocas, sa mergem la Miraflores Locks), apoi peste jungla. E impresionanta Panama, cu forma ei ciudata de S. O tara fara nord si sud, doar est si vest, tare confuzi mai eram cand voiam sa definim locatia unei anumite zone :))) “Cea de sus de la stanga, adica vest. Cea de jos de la dreapta, adica est” :))) De fapt are si nord si sud, fireste, dar acelea sunt cele doua oceane. O tara pusa invers, e clar! Cand ne-am apopiat de aeroportul din Bocas del Toro era foarte inorat, un strat gros de nori iar dedesubt… ploaie. Stiam ca urma sa prindem vreo doua zile ploioase, nu era o surpriza, insa ni se parea amuzant cum in Bocas se spune ca exista doua anotimpuri. Nu cel uscat si cel ploios, ca in tot restul tarii. Ci cel ploios si cel si mai ploios :))) Pentru ca in Bocas del Toro este un climat de padure tropicala, adica ploua mult, chiar si in sezonul uscat, si este cald si umed. Este ceva normal sa ploua chiar si in fiecare zi in Bocas del Toro. Doar ca noi am prins o ploaie mai incapatanata, ce tinea pe parcursul unei zile intregi. In orice caz, cea mai ploioasa luna din an este iulie asa ca noi, in februarie, eram bine 🙂 Suficient de feriti de ploaie. Suficient de feriti de caldurile acelea greu de suportat pe care le-am avut in sud. In vest. In eeeeest! Sud est?! Oi doamne, tu, Panama si pozitionarea ta dubioasa pe harta!

Cazarea pe insula Colon, Bocas del Toro

Pe Insula Colon am rezervat un Airbnb pentru toti. Turtle Beach House se numeste si se afla cam la 45 de minute de aeroportul din Bocas del Toro. Bine… sunt doar 12 kilometri insa drumul este… hmmm cum sa il definesc mai bine… o poteca mai larga de nisip, o eventuala prelungire a nisipului de pe plaja, asa ca se merge greu si incet. Nu am fi avut alta optiune de a ajunge la cazare (poate doar autobuz dar cu atatia copii dupa noi si atatea bagaje, era ultimul lucru la care ne gandeam), asa ca i-am rugat pe cei de la cazare sa ne rezerve doua taxiuri mari (20 USD de taxi de la aeroport la cazare). Cand am iesit din aeroport am fost romanii-panicati-maxim pe care niciun strain nu ii poate pacali :)) Veneau toti taximetristii catre noi sa ne ademeneasca sa ne duca ei iar noi ii refuzam cu atata vehementa ca eram pe punctul de a refuza chiar si cele doua taxiuri care venisera special pentru noi. “Unde-i pancarta cu Turtle Beach, unde-i?!” se auzea in spatele meu cand incercam sa clarific cu taximetristii cine sunt su ce vor. In fine, mai bine panicati si pre-precauti decat sa fim pacaliti undeva in mijloc de America Centrala :)) Si chiar daca nu era nimic dubios sau suspect la soferii nostri, aveam cu totii antenele intinse si incercam sa fim cat se poate de grijulii. Efectul-Panama probabil. Sau efectul-Americii Centrale in general. Sigur aveam niste preconceptii greu de demontat despre partea aceasta a lumii (si chiar si acum, la intoarcerea din aceasta vacanta, inca le avem, poate chiar mai adancite). Asa ca nu e greu de inteles ca m-am speriat teribil cand masina noastra a oprit langa o alta, in paralel, ca sa paseze rapid un pachet negru. “Hasta pronto, hermano!”. Iar hermano-ul era un jamaican cu parul lung, conducand o rapciuga de masina si fumand linistit o tigara. Mno, doar o zi obisnuita intr-o insula din Panama.

Vai si cum ploua in ziua aceea 🙂 Si cum batea vantul. Si cum salta masina aceea prin toate hartoapele de pe drum :)) La cazare ne astepta proprietara Airbnb-ului, Olivia din Argentina, stabilita de 8 ani in Panama (in Bocas mai exact). Ne-a facut turul casei, ne-a explicat ce si cum aveam de facut (sa consumam apa cu grija pentru ca apa pentru spalat era din rezervoarele de apa de ploaie, deci nu era nelimitata, sa folosim electrocasnicele preponderent ziua, pentru ca aveau panouri solare, sa nu lasam luminile/ventilatoarele aprinse etc). Dar noi eram fascinati. Ce explicatii, ce atentie la ce ne povestea Olivia… cand in fata noastra, literalmente in copacul din fata noastra, se legana lenes un… lenes? 🙂 “Un perezoso!” se auzea Olivia strigandu-ne sa ne arate si mama, si puiul ei, cocotati pe o ramura de zici ca ne uitam la cartile copiilor cu animale. Si dincolo o pasare Colibri. Si o maimuta cu fata alba (mono de cara blanca). Si broaste rosii (ok, I get the enthusiasm, dar broastele nu-mi plac, indiferent de care-or fi :D).

Cazarea ne-a placut ENORM. Nu era o cazare luxoasa, nu, nicidecum, dar arata extrem de bine. Modesta dar frumoasa, in mijlocul naturii, exact asa cum ne-am imaginat si am sperat sa gasim in Panama. Casa era destul de mare (patru camere cu bai separate) si un living foarte mare, comun, cu bucatarie deschisa si terasa, o gradina uriasaaaaa in care se tot jucau si alergau copiii si o piscina mare (cu apa rece ce-i drept, dar la cat de cald era in timpul zilei nu era foarte deranjant). Pretul casei pentru toata perioada (4 nopti, 3 familii) a fost 1700 euro, deci aproximativ 150 euro de familie pe noapte. Ca sa ajungem la plaja era suficient sa traversam drumul acesta de nisip si gata 🙂 Insa desi plaja Bluff (cea in dreptul careia stateam noi) era foarte frumoasa, nu puteam intra in apa. Erau peste tot indicatoare de rip tides / olas asesinas (valuri ucigase) si curenti puternici asa ca am evitat sa ne apropiem prea mult (stateam si noi, si copiii, doar la marginea apei).

Am luat cina la restaurantul/terasa Bombom, chiar vizavi de cazarea noastra, in timp ce afara ploua si se auzeau valurile puternice. Si noaptea la fel, auzeam din camera valurile si era destul de racoare (ca tot eram noi ingrijorati ca ne vom da sufletul din cauza caldurii si a lipsei aerului conditionat). Ei bine nu, noaptea era suficient de racoare incat sa avem nevoie sa ne invelim.

Prima impresie despre Isla Colon

Asa ca o prima impresie despre Isla Colon? Pffff… pai am trecut de la “ce e cu mizeria asta si de ce am venit aici?!” atunci cand am iesit din aeroport si am ajuns la “de ce nu stam tot restul vacantei aici, fix aici?!” cand am ajuns la cazare si am vazut lenesii si maimutele si toate pasarile din curte. Cred ca asta e cea mai definitorie trasatura a acestei insule :)) Iti da multe sentimente contradictorii. Insa pentru noi, veniti aici cu prietenii nostri, in grup destul de mare, locatia aceasta a parut perfecta. Da, un pic sub asteptari parca (din cauza lucrurilor pe care le-am tot citit pe net) dar exact ce ne trebuia pentru aceste zile. Nu intentionam sa exploram prea mult insula (din fericire, pentru ca drumul acela “principal” ne-a terminat pe toti), asa ca zona aceasta, a plajei Bluff, era fix ce ne trebuia.