A treia oara la mare, la “Eforia”, asa cum ii spun copiii nostri Euforiei. Ne-a tentat atat de mult vremea asta de vara (in mijloc de primavara) incat am profitat si am venit weekendul acesta din nou in Eforie Sud. A treia oara in mai putin de cinci luni. Pentru ca locul acesta ne face sa renuntam la replicile precum “nu ne place la mare la noi”, de care am tot facut abuz in ultimii ani. Din simplul fapt ca nu pare ca suntem “la mare la noi” 🙂 Nu stiu exact de ce nu am venit niciodata pana anul acesta in zona aceasta, dintre cele doua Eforii, insa ne place enorm de mult. Da, nu e perfecta si da, e loc de imbunatatit, de renovat cladiri, de amenajat plaja (desi plaja chiar nu arata deloc rau, e lata si mare si lipsita de magazinase, terase si bumti-bumti). Insa e o zona mult mai linistita, incomparabila cu Eforie Nord. Careia sincer, chiar i-am acordat doua sanse in ultimii ani dar din pacate ramanem la preconceptia initiala, si anume ca nu. Nu e pentru noi. Prea multa zapaceala, prea multa aglomeratie, prea mult “la fel” ca acum douazeci de ani, cand veneam la mare cu parintii. Iar fasia aceasta de pamant dintre Eforie Nord si Eforie Sud, dintre Marea Neagra si Lacul Techirghiol era complet iesita din radarul nostru. Si ar fi ramas asa mult timp de acum inainte, daca nu aparea… Euforia.

Care mie una imi da impresia ca suntem plecati intr-o vacanta in afara tarii. Fix pe plaja (efectiv intri cu picioarele in nisip cum ai deschis usa terasei din spatele hotelului), cu camere scoase din revistele acelea fancy de arhitectura, cu un restaurant cu mancare delicioasa (axat pe mult peste proaspat) si cu multa liniste. Mi-e si greu sa il numesc hotel pentru ca in general cuvantul asta ma duce cu gandul la o cladire lipsita de personalitate, rece si extrem de comerciala si tranzactionala (platesti camera, ia camera). Pe cand aici e un fel de… refugiu. Un refugiu care n-ar nimic de-a face cu toata zarva din exterior, cu tot ce inseamna in general litoralul romanesc. In care vii, intri si te simti in alta lume. Si abia dupa ce am scris de refugiu am realizat (de fapt am constientizat, pentru ca stiam deja dupa trei vizite care e numele oficial) ca numele complet al Euforiei (o personalizez intentionat) este Euforia Retreat & Spa 🙂 Ce traducere mai buna si mai relevanta poate fi “refugiu” in acest caz? 🙂

In primul articol scris despre locul acesta (in decembrie, dupa o incercare de a veni doar noi doi singuri in weekend, fara copii) spuneam ca marea imi pare mai frumoasa si mai impresionanta iarna. Si in continuare sustin acelasi lucru, chiar ne-am propus o mica traditie de iarna, sa venim in fiecare an la mare cand e frig. Si chiar sper sa nimerim la un moment dat o mare cand e plaja acoperita de zapada sau o mare inghetata! Dar a fost minunat sa vedem cum e aici si cand e cald ca vara (pentru ca la inceput de aprilie am prins un weekend fix de vara, de stat in tricou si de facut plaja). Cu sezlonguri pe nisip, cu umbrelute pe terasa si cu mancat afara in soare. Si a fost MI-NU-NAT! Avem tot mai des nevoie de weekenduri linistite (pentru ca zilele din timpul saptamanii sunt destul de aglomerate si stresante in ultima vreme), in care sa nu facem nimic altceva decat sa stam intr-un singur loc, sa ne linistim si rasfatam. Si cam asa a fost si weekendul acesta. Un rasfat cu liniste, mancare buna si marea la orizont 🙂

Dupa vizita din ianuarie, cand am sarbatorit impreuna cu familia si prietenii cea de-a 40a aniversare a lui Andrei, am decis sa alegem intotdeauna sa ne cazam in camera 113, care ni s-a potrivit manusaaaa! O camera foarte mare, cu spatiu mult, cu pat mare si o canapea lata, cimentata si cu o zona de dressing pentru toate bagajele noastre (cele multe). Insa weekendul acesta nu am mai gasit-o disponibila (pesemne ca nu e preferata doar de noi :D). Asa ca am stat in camera 111, o camera mai micuta, cu pat dublu doar, fara canapea, si fara zona mare de dressing dar… cu o terasa dementiala. Imensa, frumoasa si cu vedere fiiiiiix catre mare. Pentru terasa aceasta frumoasa, unde am stat mare parte din acest weekend, a meritat sa ne inghesuim un pic toti patru. De fapt, nici nu ar fi fost nevoie de inghesuiala, pentru ca am fi putut cere pat suplimentar, asa cum am facut la petrecerea lui Andrei pentru toti cei care au avut nevoie de mai mult spatiu pentru copii, insa… am uitat complet sa o facem 🙂 Dar suntem obisnuiti, nu e ca si cum acasa dormim altfel 😀 Oricum, de trei am fost, de trei ori am stat in camere diferite, de trei ori am fost impresionati de camerele Euforiei. Toate sunt amenajate si decorate diferit, deci orice vizita si orice asignare de camera e o surpriza 🙂

Banuiesc ca din cauza ca avem doi copii foarte matinali (in contextul de fata poate ca mai potrivit ar fi “datorita” acestui fapt) am ajuns sa apreciem enorm de mult rasariturile. Mai degraba decat apusurile si culoarea blanda a acestora. Iar rasaturile la Euforia sunt dementiale, e minunat felul in care se lumineaza interiorul si terasa! Nu stiu daca a fost un lucru intentionat atunci cand a fost construita/renovata cladirea (presupun ca da), insa a iesit de minune planul cu lumina 🙂 Euforia este de fapt formata din trei cladiri (The Lake Wing, The Villa si The Pool Pavilion) dintre care The Villa (cladirea principala) este o fosta vila interbelica construita in anii 1930. Are un design simplu, minimalist, cu multe accente geometrice si culori neutre daaaaar are si mici insertii la care nu te astepti in decorul acesta. Multe obiecte de arta, multe obiecte de lemn, vechi, integrate atat de frumos si natural. E minimalism dar un minimalism mai putin plictisitor si previzibil (eu una m-am cam plictisit in ultima vreme de atata minimalism si in arhitectura, si in moda, parca simt nevoia de ceva un pic mai diferit). As vrea sa zic ca ne-am bucurat si de apusuri la fel de mult ca de rasarituri, insa la noi seara devine destul de precipitata cu copiii 🙂 Asa ca nu prea ne-am putut concentra pe frumusetea apusului, cand noi la ora 8 eram deja in pregatirile de somn. Si apoi la 9:30 am adormit cu totii neintorsi pana a doua zi :))

Chiar daca de obicei cand mergem undeva ne place sa descoperim locuri dragute de mancat, cand venim la Euforia nu avem niciun chef sa facem nici cel mai mic efort de a cauta altceva. Restaurantul are o mancare demential de buna, foarte mult peste (multi dintre ei i-am incercat pentru prima oara la ei – calcan, lufar, hanus, guvid, chefal) si niste cocktail-uri foarte bune (alcoolice sau non-alcoolice). Micul dejun a devenit tip bufet (noi l-am prins a la carte pana acum), cu croissante facute in casa si paine cu maia (preferata mea, o fac nu-stiu-cum dar e genial de buna). La pranz este negresit mereu ciorba de peste (care mie in general nu imi place dar aceasta e delicioasa). Cat am stat aici, am vazut zi de zi bucatarul cumparand peste proaspat de la pescarii care veneau cu barcile de pe mare, asa ca am vrut sa incercam mai toate variantele proaspate.

Si daca nu am fi avut deja planurile cu Grecia (pe care o asteptaaaaaaam cu tooot dragul), cu siguranta am fi luat in calcul sa venim de 1 mai (si poate si de Paste, ca tot se leaga atat de frumos asa multe zile libere) la Euforia. Au pregatit un pachet special pentru aceste zile, cu tot felul de activitati (inclusiv pentru slujba de Inviere au organizat transport cu autocarul pana la Manastirea Sf. Maria din Techirghiol), masa traditionala, vanatoare de oua pentru copiii care vor veni (cat de dragut!), muzica live, yoga, pilates, proiectie de film romanesc in living (pentru nefumatori) si degustare de trabucuri (pentru fumatori).

A fost un weekend genial! Relaxant, linistit, exact ce ne trebuia! Ne intoarcem la vara, pentru a patra oara!