Dar hei, venim taman (vorba vine) din Riviera Italiana, dupa ce ne-am facut de cap prin satucele de la Cinque Terre, asa ca suntem gata sa ii facem fata Frantei. Ia sa vedem, cu ce ne-asteapta sudul Provence-ului, asa la inceput de drum? Cu un Promanede des Anglais de toata frumusetea! Palmieri de-o parte si de alta, marea  azurie (epitet cam foarte previzibil cand vine vorba de Coasta de… Azur, ce surpriza :p) pe dreapta si cladirile dementiale in stilul clasic pe stanga. Acuma… Stilul asta clasic, teoretic frantuzesc (ca doar suntem pe Coasta de Azur), e plin de influente italiene, de abia-abia ne dezmeticim si ne dam seama care-i care. Nici nu e de mirare, ca doar “la famiglia” Grimaldi, venita de la o aruncatura de bat, de la Genova, a avut multe amprente italiene de pus in zona. Asta pana cand si-au intrat francezii in drepturi si si-au luat Provence-ul inapoi. Si-apoi si riviera.  Dar stai asa, ca pana una alta, “riviera” e a italienilor, asa-i? 🙂 “Cote”-ul e al francezilor, asa ca renuntam la riviere in articolul acesta. De dragul francezilor si al nationalismului lor. Nu de alta, dar in vacanta asta ne-au convins ca le cam au cu peisajele, cu mancarea, cu bautul, cu satucele autentice, si cu… cam tot 🙂 Deci no more Riviera Franceza, vorbim numai si numai despre Coasta de Azur! Si no more englezisme, ca nici astea nu-s pe placul francezilor.

Si adevarul e ca am venit in Nisa cu un pachet generos de preconceptii. Ca e prea turistica, ca e prea scumpa, prea aglomerata, prea asa si pe dincolo. Si am cam fost surprinsi. Orasul e superb cap coada, cladirile sunt senzationale (pe bune ca ele fac mare parte din toata atmosfera de pe plaja), promenada mai ceva ca pe Copacabana brazilienilor, stradutele din centru sunt atat de inguste si intunecate, pline de ferestre cu haine atarnate la uscat, obloane colorate de lemn, buticuri si restaurante, de ti-e mai mare dragul sa te ratacesti printre ele. Vorba vine, ca nu ne ratacim nici sa ne pici cu ceara, la cum suntem de cu ochii-n patru, dupa toate cele intamplate prin Nisa, in urma cu numai cateva luni. Noi si mai toti jandarmii cu automatele de gat care se plimba si ei pe aceleasi stradute din centru. Dar ii dam Cezarului ce-i al Cezarului si recunoastem ca orasul e frumos cu sau fara problemele de securitate. Si-apoi ii luam inapoi Cezarului ce i-am dat, pentru ca plaja este criminala, iar pietrele iti intra in fiecare urma de oscior. Dar apa-i azurie, fundalul cu cladirile e picture perfect (pardon francezilor pentru englezism :D) si toata atmosfera e ca scoasa dintr-o carte postala de undeva de pe la 1800 toamna 🙂

Si toate ca toate, dar nimic in materie de mancare frantuzeasca nu bate croissantul ori sandwichul de dimineata de la boulangeria din colt. Si slava cerului, e plina de Nisa de boulangerii cat vezi cu ochii. Mai dese ca pietrele de pe plaja din fata de la Hotel Negresco! Mai mare dragul sa-ti incepi ziua cu o fugassa cu “champinioane” (nu degeaba am baut apa in piua cu mixul de italian si frantuzesc :D), ori cu o nougat delicioasa de sa-ti ramana intre dinti. Ori poate un ratatouille mai pe la pranz, ori un bouillabaisse generos. Si hai sa fim seriosi, ca nu e om pe planeta asta care sa fi pus picior pe pamant azur fara sa incerce macar o data o tarta tropeziana! Sau de ce nu, o pizza, ca tot e plin de pizzerii prin zona. Si heeei, aproape ca uitasem de salata nicoise, atat de tipica Nisei, si totusi nu am incercat-o. Pentru niste gurmanzi ca noi asta e ca si cum ai merge in Paris si n-ai vedea Turnul Eiffel, asa ca-i musai sa ne intoarcem, de data asta cu temele un pic mai bine facute.