RO: Cu melodiile dramatice ale lui Eivor în căști și cu un zâmbet tâmp, de copii extaziați că ajung la “Disneyland”-ul nordului, stăm cocoțați pe hublouri, gata să prindem în poză stâncile abrupte și lacul Sorvagsvatn, care pare că plutește deasupra Atlanticului de Nord. Trecem de insulele micuțe Koltur și Hestur și-apoi vedem valurile oceanului spărgându-se de zidurile stâncoase de bazalt ale fiordului Sorvags și incredibila rocă Traelanipa, locul unde sigur, sigur vom veni să vedem priveliștea aceea de carte poștală cu lacul deasupra oceanului. Și când ne e lumea mai dragă, parcă sedati de priveliștea din jur, trecem și de lac, și de firul director, și suntem deja în fața aeroportului Vagar. Treisprezece grade mari și late, un vânt de flutură mâneca de vânt în neștire și-un cer negru care parcă, parcă, ne avertizează că ce urmează nu-i a bună. Dar cine se pune cu doi entuziaști care abia așteaptă să pozeze cascada Mulafossur scăldată în soare și vreme bună? 🙂

EN: With the dramatic songs of Eivor in our headsets and a huge smile on our faces, like some ecstatic kids happy that they finally arrive to the “Disneyland” of the North, we’re staring out on the airplane windows ready to photograph the steep cliffs and Sorvagsvatn lake, that seems to be floating on top of the North Atlantic ocean. We’re flying over the small islands of Koltur and Hestur and then we can see the ocean waves crashing into the basalt walls of the Sorvags fjord and then the incredible Traelanipa rock where we will for sure come back to see that postcard image above the ocean. And mesmerized by all this scenery we’re passing over the lake, the landing lights, and we’re already in front of the Vagar airport. Only thirteen degrees, a wind that desperately waves the wind tee and such a cloudy sky that seems to be telling us that the weather will not be so great for the next days. But hey, nothing stops us from photographing the Mulafossur waterfall on a sunny day! 🙂  

RO: Trântim bagajele în Cactus (aka Citroen C4 Cactus) și pornim la drum, către cascadă. Trecem prin Sorvagur, primul oraș la vest de aeroport, cel de unde se pleacă cu feribotul către insula pufinilor-Mykines, trecem și de Bour, cel plin de case cu acoperiș de iarbă, în care parcă nu ne lasă inima să oprim, știind de odiosul obicei anual de măcelărire a balenelor (știm, știm, e un subiect controversat, și părerile sunt împărțite, însă parcă tot nu ne pică bine să ne plimbăm romantic pe plaja unde se întâmplă măcelul). Dar să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, din micuțul Bour se vede întreg fiordul Sorvags, cu renumita stâncă Drangarnir (cea cu arcada naturală în rocă) ori cele cinci piscuri (cel puțin bizare am zice noi :D) ale Tindholmur-ului, ca niște gardieni care păzesc micuța insulă nelocuită. Văzute la apus chiar par ca scoase din altă lume, și cu un pic de noroc de cer senin, parcă-parcă se vede și Mykines, Paradisul Pufinilor, în zare 🙂

EN: We’re throwing our luggage in the “cactus” (aka Citroen C4 Cactus) and we are hitting the road, on our way to the waterfall. We’re passing through Sorvagur, the first town going west from the airport, where the ferry to Mykines, the puffin island, departs from, we’re passing through Bour, the village full of grass roof top houses, where we don’t really want to stop, thinking about the hideous annual habit of slaughtering the whales (yes, we know this is a controversial subject and people have different opinions but we simply can’t wander around romantically on the beach where the slaughter is happening) . But we have to admit it, from the little village of Bour we can see the entire Sorvags fjord, with the renowned Drangarnir rock (the one with the natural arcade in the rock) and those five peaks (curious ones we would say :D) of Tindholmur, as some guardians that take care of the tiny uninhabited island. Seen at sunset they all seem taken out of this world, and if we’re lucky enough to have a bit of clear sky, we can even see Mykines island, the Paradise of Puffins, at a distance 🙂 







RO: Lăsăm Bour-ul în spate și-apoi trecem prin cel mai nou tunel feroez, care leagă sătucul Gasadalur de restul insulei. N-am vrea să ne imaginăm cum traversau cei câțiva localnici ditamai muntele pe jos înainte de a fi tunelul, însă suntem complet recunoscători că ajungem în doi timpi și trei mișcări la cea mai faimoasă și cea mai pozată cascadă feroeză. Deși între noi fie vorba, cărțile și ghidurile turistice ne cam recomandă traseul de hiking dintre satul Bour și Gasadalur, pare-se că ar fi extraordinar de pitoresc și frumos. Dar hei, aplicația de vreme ne-anunță ploaie cât să nu putem duce, și numai bine când ne credem mai munțomani ca munțomanii și ne trece prin cap să începem vacanța feroeză în forță c-un urcat pe munte, se pornește potopul. Ne adăpostim printre cele câteva case din Gasadalur și cum se domolește haosul o luăm la goană către cascada Mulafossur. Două minuțele mari și late până la punctul unde se înghesuie toți fotografii să prindă cel mai cel cadru în poze. Și nimeni în jur, nici țipenie de picioruș de turist în mijloc de august! Coborâm treptele ude și alunecoase până jos, de unde avem să vedem mai bine cascada, și ne alegem cu o febră musculară de toată frumusețea de la atâta încordat și sărit printre bolovani. Conchidem că cel mai bun punct de văzut cascada e tot cel de sus, eventual la apus, pe un cer acoperit de nori.

EN: We’re leaving Bour behind and we’re then passing through the newest Faroese tunnel, that connects the small village of Gasadalur with the rest of the island. We don’t even want to imagine how those few people living there were crossing the mountain walking before the tunnel was built, but we’re completely grateful that we can get to the most famous and most photographed Faroese waterfall in no time. And between you and me, the books and the touristic guides actually recommend us the hiking itinerary between Bour and Gasadalur, which seems to be extremely picturesque and beautiful. But hey, the weather app announces rain for the rest of the day and right when we decide to start our Faroese experience with hiking a mountain, the downfall begins. We hide between the houses in Gasadalur and as soon as the chaos calms down we’re heading towards Mulafossur waterfall. Just two minutes walk until the point where every photograph is jostling to take the best picture. And there is no one around, no tourist in the middle of August! We’re climbing down the slippery and wet stairs until we reach the lowest point where we can have a better view of the waterfall and we end up with a muscle fever that we can’t bare from all that straining and jumping around the boulders 😀 We finally conclude that the best viewing point is the one from up above, especially at sunset, and with a sky covered by clouds. 



RO: Și-apoi are cascada Gasadalur un competitor pe măsură pe insula Vagar. Priveliștea lacului Sorvagsvatn (sau Leitisvatn cum i se mai spune), cel mai mare lac din insulele Feroe de altfel, cocoțat deasupra Atlanticului de Nord și văzut de suuuus, din capătul stâncii Traelanipa (Muntele Sclavilor), e fix imaginea iconică a insulelor. Și adevărul e că reușește Mother Nature să te cam inducă în eroare dacă prinzi unghiul potrivit în poză. Chiar ai putea jura că lacul e la același nivel cu stânca (înaltă de 142 de metri deasupra oceanului), însă surpriză, nu prea e 🙂 Ba chiar e la doar 30 de metri deasupra oceanului, iar cu puțin noroc, secretul ascuns al Sorvagsvatn-ului se vede din avion, la aterizarea pe aeroportul Vaga Floghavn 😀 Cu alte cuvinte, e o iluzie optică, dar una de toată frumusețea!

EN: But guess what, Gasadalur waterfall has a powerful competitor on Vagar island. The view with the Sorvagsvatn lake (or Leitisvatn as people also call it), the biggest lake in the Faroe Islands,  perched above the North Atlantic ocean and seen from up aboveeee, at the end of the Traelanipa rock (The Slave Mountain) is the iconic image of the islands. And the truth is that Mother Nature actually succeeds to mislead people if the right angle is captured in the photograph. One could actually sweat that the lake is at the same level with the rock (142 meters high above the ocean), but surprise, it is not 🙂 It is actually only 30 meters above the ocean and with a bit of luck, the hidden secret of Sorvagsvatn can be seen from the airplane, while landing on Vaga Floghavn airport 😀 In other words, it is only an optical illusion, but an extremely beautiful one! 




RO: Cât despre hike-ul în șine, e un traseu ușurel, de-a lungul lacului, care nu ar trebui să dureze mai mult de trei ore dus întors. Toate detaliile sunt incluse în ghidul oficial al site-ului Visit Faroe Islands, cu tot cu traseu și hartă. În mare parte e doar o plimbare ușoară, nimic complicat, poate doar un pic de efort pentru a urca stânca Traelanipa, însă hei, urci de la 30 metri la 140 dintr-un foc 🙂 Dar oricine uită de cele trei broboane de transpirație de pe frunte când ajunge în vârful stâncii și se-arată toată minunea de priveliște! Și de parcă n-ar fi suficient că ai parte de asemenea “spectacol”, la o aruncătură de băț este și cascada Bosdalafossur, la capătul lacului Sorvagsvatn. Aaa, și să nu uităm. O fi traseul până la cascadă ușor și aproape complet plan, însă bocancii și hainele impermeabile sunt musai. Vremea e schimbătoare (nici n-am zis-o de n ori până acum :D) și oricând poți trece de la tricou cu mânecă scurtă la căciulă și fular.

EN: As for the hike itself, that’s quite an easy route, along the lake, which should not take more then three hours return. All the details are included in the official guide provided by the Visit Faroe Islands site, with the entire itinerary and the map. Mostly, it is only an easy walk, nothing complicated, maybe just a bit of an effort to climb the Traelanipa rock, but hey, you’re climbing from 30 meters to 140 🙂 But anyone forgets about the sweating when reaching the top of the rock and the extremely beautiful view can be seen! And if this “spectacle” is not enough, just a stone’s throw away is the Bosdalafossur waterfall as well, at the end of Sorvagsvatn lake. Aaah, and let’s not forget. Maybe the hike to the waterfall might be easy and almost completely plain, but the boots and the rainproof clothes are mandatory. The weather is unpredictable (we already said this thousands of times :D) and you can go from T-shirt to wearing hat and scarfs in no time.  
















RO: Pentru noi, o zi ar fi fost suficienta pentru insula Vagar, cu tot cu urcarea pana la stanca Traelanipa, distantele sunt mici si totul este concentrat in jurul drumului, in partea sudica a insulei. Itinerariul pe care l-am facut noi ar fi acesta, cu doua nopti de cazare in Sorvagur si o noapte in Sandavagur (nu neaparat cea mai grozava idee pentru cei care vor sa vada mai multe pe insule Streymoy sau Eysturoy). Insa dupa cum spuneam in primul articol despre Feroe, ar fi fost mai intelept sa luam cazare doar in Torshavn, pentru ca se afla la mijlocul tuturor activitatilor, si in plus, am fi scutit cateva taxe de drum (tunelul dintre insula Vagar si Streymoy este cu plata, costa 100 DKK dus-intors). Daaaar cine ar mai fi avut minunatia de priveliste din canapea, vazuta dintr-o casa cocotata sus pe deal in Sandavagur (link aici)? 🙂 Si cine ar mai fi vazut un meci de fotbal din masina, intr-o parcare din Sorvagur, pe ploaie si frig? Atata determinare pe o natiune obsedata de fotbal, unde orice satuc din varf de munte are obligatoriu o scoala, o biserica si… un teren de fotbal 🙂

EN: For us, one day would have been enough for Vagar island, including the hike to Traelanipa rock, the distances are short and everything is around the main road, in the southern part of the island. The itinerary that we have done is this one, with two nights of accomodation in Sorvagur and one night in Sandavagur (not the smartest move for the ones that want to visit more of Streymoy and Eysturoy islands). But as we were saying in the first article about the Faroe Islands, it would have been better to choose accommodation only in Torshavn, as this is in the middle of all activities and then we would have saved the money spent on paying the toll road (passing through the tunnel between Vagar and Streymoy island costs 100 DKK return). Buuuut who would have had the amazing view from the couch, seen from a house perched up the hill in Sandavagur (link here)? 🙂 And who would have seen a football game from the car, in a parking from Sorvagur, when it was pouring rain? So much willpower on a nation obsessed by football, where each and every single small village has a school, a church and for sure a… football field 🙂