Jurnal de Olanda – Ziua 5

Ajung sa inteleg oamenii care spun ca nu s-ar muta niciodata din casa in care au locuit multi ani. Chiar imi pare un lucru tareee incomod si coplesitor mutatul. Dar… au trecut trei zile de cand a sosit tirul cu lucruri si inca suntem in focurile montatului de mobila si despachetatului. Dar casa incepe sa arate a casa. Azi am despachetat ca nebunii pana pe la pranz, apoi am mers cu copiii la un loc de joaca nou Speeltuin de Klimbim, in padure. La fel ca cel cu zona cu apa, Speeltuinvereniging Philipsdorp, este administrat de un grup de voluntari si se plateste o taxa modica de intrate (1,5 euro cel din padure, 1 euro cel cu apa). De cele mai multe ori voluntarii sunt fie oameni foarte in varsta, iesiti la pensie, fie tineri. Mi se pare fascinant cat de multi oameni fac parte din aceste grupuri de voluntari (sunt multe astfel de locuri de joaca in oras, presupun ca si prin alte parti ale tarii) si lucreaza, fara a fi platiti (au niste foarte mici beneficii, dar nu primesc salariu sau plata in bani pentru munca lor). 

Si cat am stat cu ochii pe copii, mi s-au reactivat toate taburile din cap: trebuie sa ne facem asigurarile medicale, trebuie sa cautam GP, trebuie sa il programez pe Alexei la stomatolog, trebuie sa ii inscriu la cursurile de inot, trebuie sa ma inscriu eu la cursuri de olandeza, trebuie sa vad cum echivalez vaccinurile cu cele de aici, trebuie sa fac cumva sa nu mai simta copiii ca suntem asa de agitati si sa le acord mai multa atentie pe timpul zilei, trebuie sa fac loc pentru toate cutiile, ma streseaza ca nu putem prinde mobila in pereti si mi-e teama ca alternativa fara gauri gasita de Andrei nu e suficient de sigura etc etc. O luasem palalila. Asa ca m-am oprit la lectiile de inot. 

In Olanda este foarte comun sa mearga copiii la inot. Cursurile de inot nu sunt obligatorii prin lege (eu asa aveam impresia, posibil sa fi fost candva, dar acum nu mai sunt) dar sunt foarte, foarte populare. Toate familiile isi duc copiii la inot, e un obicei ce tine de cultura din Olanda (spre exemplu la piscinele publice este obligatoriu sa aiba un examen de inot luat, altfel nu pot sta fara echipament de protectie, ca aripioare sau colac). Asa ca am cautat optiuni de scoli de inot care sa ofere diplomele ABC de inot. Chiar asa se numesc. Toate au evaluari in costum de baie si o alta evaluare in… haine de strada (subtiri la A, mai groase la B, foarte groase la C). Diploma A este nivelul de baza, diploma B intermediar si diploma C avansat. UAU. 

Am cautat unde sa ii inscriem si am gasit piscine municipale (extrem de populare) si piscine private (nu toate ofera diplomele ABC). Piscinele municipale au lista de asteptare de 6-12 luni dar sunt mai accesibile ca pret (8,6 euro/sedinta), cele private nu au lista de asteptare dar sunt un pic mai scumpe (11 euro/sedinta). Desigur, preturile difera de la oras la oras, de la club la club. Eu, cu mentalitatea mea de est european, m-am gandir din start ca nu o sa stau sa astept un an de zile ca sa economisesc 2 euro pe sedinta. Dar ulterior m-am gandit ca daca cei mici vor vrea sa continue inotul dupa obtinerea diplomelor ABC, ar fi bine sa aiba locuri la piscina municipala la care e bataie pe locuri. Asa ca am platit taxa de inscriere si asteptam sa vedem cand or primi loc. Iar intre timp ii voi inscrie la un club privat unde sa apuce sa faca deja cursurile pentru diplome. 

Acest research m-a epuizat psihic :))) Greu tare mi-a fost sa inteleg cum functioneaza si de ce e bine sa alegi una si nu cealalta. Dar… probabil ca in timp vor deveni toate mult mai clare si logice in mintea mea 🙂

In seara asta am mancat prima cina calda de cand am ajuns in Olanda. Nothing fancy, paste bolognese, dar calde :))) Ne saturasem de salate nu-stiu-de-care de la Albert Heijn, sendvisuri si rosii mici. 

Nasii nostri de casatorie (care locuiesc aici) ne-au intrebat cum ne simtim 🙂 Hmmm, nu am stat sa ne gandim foarte profund la cum ne simtim, fiind inca in alerta continua dar… e bine. Pare sa fie bine. Mai sunt podurile care ne leaga de casa, dar sunt subtiri si subrede. Ne desprindem usor, usor si constientizam ca asta e noua noastra viata. Si ne simtim bine. Si fericiti. Si mandri ca am reusit sa facem pasul asta. 

Jurnal de Olanda – Ziua 6

A sasea zi in Olanda a fost de fapt in… Belgia! Chiar daca suntem de nici macar o saptamana in Olanda, a fost tare binevenita schimbarea asta de peisaj. Ultimele zile au fost foarte intense, si fizic si psihic, dar parca incep sa se mai aseze lucrurile un pic. Sufrageria incepe sa arate a camera locuibila, nu mai sunt cutii peste tot. Ba chiar astazi am pus decoratiuni in etajera (daca am ajuns in acest punct, deja consider ca suntem foarteeee departe cu despachetatul). 

Ne-am vazut cu niste buni prieteni si am mers la un restaurant din Zaventem, Mariadal Brasserie, intr-un castel superb, unde am mancat carbonnades (o tocana de carne de vita si ceapa, cu sos din bere neagra). Ce placut e sa fii la o ora si jumatate de condus de Bruxelles. La nici cinci ore de Paris sau de Londra. La sapte ore de Zurich. Abia astept perioada in care ne vom linisti dupa mutare si vom avea energie si chef sa plecam in weekenduri. 

Nu am avut nicio tragere de inima sa gandim nimic logistic azi. N-am avut loc pentru inregistrari, pentru gemeente (primarie), pentru administratia fiscala (belastingdienst), pentru GP (medicul de familie), pentru asigurari de sanatate, pentru inregistrarea masinii, cursuri de olandeza, cursuri de inot si altele. N-am avut chef de nimic. Si n-a fost deloc rau sa le lasam pentru mai incolo. 

Sase zile in tara nu-chiar-noua. Dar parca au trecut cateva luni (si o spun intr-un sens bun). Parca suntem de mult timp aici, chiar daca inca mai avem multe de lamurit si pus la punct. Dar e si saptamana care vine o saptamana :))

Jurnal de Olanda – Ziua 7

S-a implinit o saptamana de cand am ajuns in Olanda. Incepem sa mai aflam lucruri marunte (dar importante) despre cum sa… aruncam gunoiul 😂 In zona unde locuiam noi, se colectau selectiv deseurile insa aveam doar doua pubele: galbena (pentru plastic si metal) si negru (pentru organic). Acum… avem trei pubele in curte si un program de ridicat gunoiul de imi da anxietate. GFT, in pubele verzi (deseuri biodegradabile ca resturile de mancare). Hartie si carton, in pubele albastre (care hooray for uuuus dupa despachetat 130 cutii, vine O DATA pe luna). Restafval, in pubele negre, deseuri reziduale, care se ridica de 2 sau 3 ori pe saptamana. Plastic/metal/cutii de lapte sau suc in pubele galbene. Sticla se colecteaza in containere stradale, dar nu putem arunca oricum, ne trebuie card special de la primarie care ne permite sa deschidem pubele pentru sticla. 

Cat despre orarul de ridicare… ma ia ameteala. Una dintre pozele din carusel arata programul cand se ridica fiecare tip de deseu, evident ca nu sunt in fiecare luna aceleasi date sau aceeasi ordine (abia acum mi-e clar de ce in casa familiei in care am stat acum doua veri era un ditamai programul de gunoi lipit mare pe frigider. 

Orice nu poate fi aruncat in aceste categorii (cum ar fi ceva mobila stricata la transport), trebuie dus la centre de reciclare. Unde te duci tot pe baza cardului si unde ai incluse 12 vizite pe an. Ce depaseste costa (parca 20 euro/vizita). Inca nu mi-e clar daca vizitele la centrele de reciclare sau aruncatul gunoiului la pubelele de sub pamant de pe strada (cele care se deschid cu cardul) sunt acelasi lucru si daca intra in contorul de 12/an. Ma astept sa da :)))) 

Mi se pare FASCINANT cum este totul atat de reglementat si cum efectiv nu exista “las si eu astea in fata casei sa le ridice masina de gunoi cand o veni”. Statul te descurajeaza sa produci gunoi. Si atunci… mi se pare logica ingrijorarea olandezilor pentru nu stiu ce ambalaje de plastic inutile mai foloseste Albert Heijn pentru cine ce produs. Doar ca pentru mentalitatea mea de roman, nascuta si crescuta in Bucuresti (unde toata viata am aruncat gunoiul la gramada)… mi se par ataaaaat de multe reguli, nu tin pasul cu ele 😂 Dar ma voi stradui, pentru ca amenzile pentru aruncat gunoiul aiurea sunt foarte comune. 

Buuun… lasand cosmarul meu cu gunoiul la o parte, azi am iesit cu copiii cu bicicletele intr-o zona a orasului cu piste largi si multa natura. Parca nu imi vine sa cred ca putem sa ne urcam pe biciclete oricand si sa mergem… oriunde. Fara suport de biciclete pe masina, fara condus, fara nimic. Mi-am mai adaugat ceva pe lusta de lucruri de facut: sa cautam sisteme antifurt bune (momentan avem doar unul dar destul de rudimentar). 

Restul zilei a fost dedicat complet despachetatului (cred ca pot incumeta sa zic ca am despachetat 90% din cutii in aceste cinci zile de cand a venit tirul) si mersului la Ikea (hilar, dar in 130 cutii aka jumatate de tir, nu au mai incaput si pahare sau tigai, a trebuit sa le lasam acasa). 

Iar seara… ne-am uitat cu copiii la Harry Potter, prima parte din cel de-al treilea film. 

O zi normala de luni, de vacanta, de acomodat in noua tara. 

Jurnal de Olanda – Ziua 8

O zi fara nimic demn de a fi scris in acest jurnal. O zi normala, cu mers la cumparaturi, stat pe acasa cu copiii, gatit, mers pe la storage, uitat la un film etc. Presupun ca asta inseamna ca incepe (poate?) si partea mai linistita a acestei mutari.

Jurnal de Olanda – Ziua 9

Cred ca se simte oboseala zilelor nebune ce au venit cu mutarea asta. Energia mea este la pamant si parca as vrea doar sa… stau. Azi m-au adormit copiii pe mine la pranz, in loc de eu pe ei 😂 Casa e aproape gata, mai avem cateva detalii minore de pus la punct si apoi ne vom putea bucura de noul “acasa”. Si apoi sa ne ocupam de toate actele, de toate logistica mutarii, inregistrarile, vaccinurile tot ce mai avem de facut. In ultimele zile am tot inceput sa ma documentez pe diverse teme dar nu am reusit sa duc nimic la bun sfarsit. 

Daaar am iesit dupa amiaza cu bicicletele si am mers sa vedem campusul universitatii TUE (Technische Universiteit Eindhoven) si cateva scoli (de copii mici, ca ai nostri) din preajma. In afara de primul an de scoala de limba nu stim inca ce scoala vor urma copiii, insa vom afla pe parcurs. Ce stiu momentan este ca ni s-a recomandat din mai multe surse sa alegem o scoala cu rezultate bune (iar nivelul scolilor poate fi consultat online, pe site-ul https://scholenopdekaart.nl/). 

Cam atat pentru jurnalul de azi. Putin dar… si pasii mici, mici sunt pasi inainte 🙂