Buuuun, am ramas in continuare pe traseul Bibinei in Paris.

In Place de la Concorde am inceput sa resimtim oboseala. Asa ca am decis fie sa oprim cu totul vizita in Paris, fie sa facem ceva foarte linistitor si relaxant. Asa ca ne-am gandit sa mergem sa luam un “batomus”, cum scria in carte. De fapt mai tot drumul am auzit numai asta, intocmai ca in carte: “cand ajungem la un batomus?“, dupa care urma raspunsul nostru, tot din carte, la unison: “mai tarziu, oh la laaaa!“. Daaaar, pana sa ajungem la batomus, am trecut pe langa Podul Alexandru al III-lea, “considerat cel mai frumos, cel mai aurit, cel mai glorios. Are patru statui cu cai inaripati, aurii“, dupa cum spune din nou ratioiul Jean in carte.

Siiii am ajuns la Bateaux Mouche. Nu stiam de “batomus”, insa vazusem pe Sena multe vapoare uriase de croaziera, cu sute de oameni la bord. Nu ne parea foarte tentant sa mergem, insa nu am avut de ales cu copiii, care stiau din carte ca trebuie sa ne plimbam cu “batomusul”. Asa ca am mers pana la Bateaux Mouche. Noi si alte mii de persoane, noi si alte zeci de masini si autocare :))) Anticipasem ca aveam sa fie ceva turistic si aglomerat insa la fata locului ne-am desumflat complet. Ce-i drept, eram foarte aproape de ora de apus (cand se recomanda aceste croaziere pe Sena, datorita luminii superbe), deci aglomeratia era justificata. Am stat vreo 20 de minute la coada, in caldura aceea cumplita, timp in care am avansat destul de putin in sarpele de coada, asa ca… am renuntat.

Bateaux Mouche este un gigant in industria turismului parizian, efectiv un gigant! Este compania cu cea mai veche flota de vapoare de croaziera pe Sena si e atat de renumit numele sau incat oamenii folosesc acum termenul “batomus” generic, cand vorbesc despre ORICE alt vapor care merge pe Sena, indiferent de compania care il detine. Fix cum se intampla cu “adidasii” care descriu orice fel de incaltaminte sport, hahaha. Vapoarele lor sunt imense (pot transporta intre 600 si 1000 de oameni pe o croaziera) si au si vapoare tip restaurant (nu doar cele de plimbari pe Sena), unde se organizeaza cine elegante.

Intentionam sa mergem a doua zi de dimineata cu “batomusul”, ca sa evitam un pic aglomeratia, insa… eram foarte aproape de o statie de Batobus. Care deja devenea extrem de tentant avand in vedere oboseala noastra. Batobus are un alt tip de concept, nu e o croaziera pe Sena, cum e Bateaux Mouche. Batobus e un autobuz-vaporas de tip hop-on hop-off pe apa, care e folosit mai degraba ca transport public. Am cantarit un pic daca ar fi mai intelept sa alegem totusi traseul clasic, pe “batomusul” clasic, sau sa luam un Batobus pe 24 de ore pe care sa il folosim si ziua urmatoare ca transport public, si in final… am ales Batobusul. Aici nu erau deloc cozi, vaporoasele sunt muuult mai mici, lumea coboara si urca constant la statiile stabilite pe traseu (Turnul Eiffel, Louvre, Notre-Dame, Musee d’Orsay etc), vin frecvent in statii (la fiecare 20 de minute), se poate urca cu caruciorul si nu sunt aglomerate (sau cel putin noi nu le-am prins aglomerate). Sincer, mi s-a parut o varianta foarte buna ca transport public si chiar imi pare rau ca nu ne-am gandit de la bun inceput la el. Daca ar fi sa aleg intre metrou si Batobus, chiar as alege Batobusul pentru o familie cu copii, cu caruciorul dupa ei, daca planul e sa fie vizitate atractiile din apropierea Senei.

Si asa am reusit sa ajungem si la Turnul Eiffel in prima zi, chiar daca nu planuisem sa vedem atat de multe locuri intr-o singura zi. Am luat Batobusul, am coborat chiar la baza podului, am vazut fiiix in fata noastra o alergare de hoti si slava cerului, o prindere de hoti de catre politia din Paris (just a regular day la Turnul Eiffel), ne-am strecurat printre multimea de oameni (era full, toti turistii pe care nu i-am vazut pe parcursul zilei erau sigur fie in coada la Bateaux Mouche, fie la Turnul Eiffel) si ne-am dus in gradinile Champs du Mars, sa facem un mic picnic si sa ne linistim un pic. Cum spune cartea cu Bibina, “aici e cel mai cunoscut loc din Paris. Deci nu e niciun secret“. Asa e, nu e niciun secret, e poate cea mai emblematica imagine a Parisului de aici, din parcul acesta intesat de paturici de picnic. Dar a fost un moment atat de placut sa stam acolo, iar cei mici sa deseneze pe carnetele lor Turnul Eiffel. Sigur este our core memory din Paris.

Desigur, intrerupt pe ici colo de vanzatorii ambulanti de turnuri din tinichea sau de sticle de “wine or beer, wine or beer“. Scopul articolului meu nu este ridic problemele de securitate din Paris, ci sa descriu traseul pe care l-am avut noi datorita cartii cu Bibina. Insa… nu pot sa nu recunosc ca unul dintre principalele motive pentru care ne-am simtit oarecum in nesiguranta in oras a fost fix prezenta acolor vanzatori. Inteleg ca nu o sa se schimbe nimic (desi tare sper ca da!), si ca este o adevarata retea care sustine acest tip de comert-pacalitor de turisti neatenti si entuziasmati, insa doamne, cat de placut ar fi sa poti sta pe paturica aia in Champs du Mars fara sa fii cu ochii in patru dupa hoti/vanzatori ambulanti care sa te agaseze aproape incontinuu cu prostiutele lor de vanzare.

Si cam asta ne-a fost prima zi, zi completa in Paris. A doua zi ne-am propus sa ne domolim avantul de a face atat de multe intr-o singura zi, mai ales ca aveam si drumul de cinci ore de condus pana acasa. Asa ca am inceput cu o plimbare pana la Place du Pantheon, chiar daca nu aparea in cartea Bibinei. Iar in zona Pantheonului se afla si faimoasa piata din filmul Emily in Paris, acolo unde locuia Emily si unde se afla restaurantul lui Gabriel (in Place de l’Estrapade). Noi ne-am satisfacut curiozitatea cu acest loc, insa pentru cei si mai pasionati de film, am gasit articolul acesta bine documentat cu locatiile care apar in film.

Am luat apoi din nou Batobus-ul si am mers din nou la Turnul Eiffel, pentru a-l vedea din partea cealalta de Champs du Mars, de la piata Trocadero. Iar de acolo am mers direct catre podul care apare in filmul Inception, urmatorul pod dupa Turnul Eiffel. Podul se numeste Bir-Hakeim si apare in film cu o multime de oglinzi prin care se reflecta partea de jos a podului (pentru pietoni si biciclete), unde podul este sustinut de niste coloane din otel. Deasupra, peste zona pietonala, circula metroul aerian. Ni s-a parut fascinant podul acesta si cel probabil datorita filmului. A fost o ocazie buna sa le explicam copiilor cum cartile si filmele bune ne pot inspira sa calatorim.

Si… cam aceasta ne-a fost aventura in Paris, pe urmele Bibinei. A fost foarte interesant sa avem asa o motivatie sa strabatem Parisul impreuna. Daca ar fi fost sa facem noi, parintii, traseul in Paris, am fi evitat locurile turistice si am fi cautat cu siguranta zone mai linistite si mai ferite de aglomeratia turistica. Insa pentru ei, copiii, ar fi insemnat sa nu vada cele mai emblematice locuri ale acestui oras. Ne-am gandit mult la cum am ajuns sa judecam noi calatoritul, la alegerile pe care le facem acum, din privilegiul de a fi vazut deja locurile emblematice. E usor sa alegi un sat parizian autentic in detrimetul Parisului aglomerat si prea turistic… atunci cand ai vazut deja Parisul cel aglomerat si prea turistic 🙂 Insa pentru copii, care l-au vazut pentru prima oara, a fost revelator. Le-a placut foarte mult, simt ca au invatat foarte multe din locurile vazute iar cel mai mult ma bucura ca au reusit sa inteleaga magia unei carti. Cum cateva randuri despre un oras, citite dintr-o carte pentru copii, te pot face sa te mobilizezi sa vrei sa mergi si sa descoperi acel loc. Sper ca acest impuls, aceasta curiozitate, sa ii poarte multa vreme de acum inainte, sa vrea sa descopere, sa calatoreasca, sa cunoasca lumea! Iar noi, adultii, sa invatam sa privim calatoriile si din punctul lor de vedere, cu entuziasmul lor inocent, fara a le cataloga din start ca fiind “prea turistice”.

Ah, si desigur ca nu am reusit sa parcurgem tot traseul Bibinei. Nu am ajuns deloooc in Montmartre, cartierul boem si romantic al Parisului, mentionat desigur si in carte. Daaaaar, il lasam pentru vizita urmatoare, cand intentionam sa stam un weekend intreg doar acolo!