Din vagile mele amintiri, am fost de cel putin cinci ori in Paris. Doar ca de fiecare data a fost fie intr-o escala de cateva ore catre o alta destinatie, fie o vizita scurta sau o pauza in drumul cu masina catre un alt loc. Niciodata nu am vizitat Parisul, ci doar am mers mereu, aproape mecanic, in acelasi loc (piata Trocadero) sa vedem turnul. Fie ca era in plina zi sau noaptea tarziu ca sa il vedem luminat, Turnul Eiffel a fost cam singurul loc pe care l-am vazut in Paris. Si pentru ca datorita (sau mai degraba din cauza) internetului si a social media-ului aveam impresia ca stiu deja toate locurile turistice din Paris (pentru ca le-am vazut in atatea poze, videouri si articole) nu am avut suficienta motivatie sa planific o vacanta special pentru a vizita doar Parisul. Ma gandeam mereu la ceva nou, necunoscut, nemaivazut, chiar daca si locurile din Paris erau pentru mine si necunoscute, si nemaivazute. Si uite cum datorita unei carti pentru copii (Bibina la Paris, de Cristina Andone), ne-au cerut copiii sa mergem in Paris, sa refacem traseul Bibinei. Iar in felul acesta mi-am recapatat motivatia de a vedea cum se cuvine acest superb oras, pe care l-am tot deprioritizat de-a lungul ultimilor multi ani.

TRANSPORT SI HOTEL

Acum ca locuim in Olanda ni s-a parut mai usor, poate chiar mai rapid si cu siguranta mult mai accesibil sa mergem cu masina, si nu cu avionul (ne-am hotarat din scurt sa mergem). Din Eindhoven pana in Paris sunt cam patru ore si jumatate de condus (cinci cu tot cu oprirea pentru incarcare). Aceasta a fost o decizie buna, drumul a fost foarte usor iar noi si copiii suntem obisnuiti cu mersul cu masina, patru ore si jumatate au fost o nimica toata. Alegerea hotelului insaaaa… a fost o alegere mai putin buna. Am avut nevoie de un hotel cu camere mari, pentru familii, care sa nu ne oblige sa luam doua camere duble. In centrul Parisului, din cauza arhitecturii vechi, hotelurile au in general camere duble, foarte micute, care nu permit adaugarea de paturi suplimentare (din cauza reglementarilor de siguranta la incendiu). Probabil ca sunt si astfel de camere mai mari, noi insa nu le-am prins in august, nu am gasit nicio optiune in mijloc de august (si realist vorbind, erau sanse foarte mari sa nu fi fost in bugetul nostru). Asa ca am cautat un hotel mai in afara orasului si am gasit hotelul Appart’City Confort Le Bourget – Aéroport. Hotelul in sine a fost foarte ok, dar zona in care se afla hotelul mai putin (sau cel putin eu asa am perceput-o). Nu l-as recomanda dar il las in articol de dragul documentarii. Cel mai probabil vom mai merge in Paris pentru un singur weekend, insa vom cauta o varianta mai potrivita de hotel/apartament.

PARCAREA

Cu parcarea in Paris credeam ca va fi mult mai greu decat a fost. Stiam ca duminica este gratuita parcarea pe strazi, dar aveam nevoie de o solutie si pentru sambata. Am cautat o parcare subterana oarecum aproape de centru si am gasit un weekend deal de 35 euro parcarea de vineri dupa amiaza pana luni dimineata. Sunt mai multe astfel de parcari in Paris, la preturi diferite desigur, noi am ales-o pe cea numita Q Park Saint Placide. A fost foarte ok optiunea, insa trebuie avut in vedere faptul ca fiind o parcare subterana foarte aproape de centru, e foarte stramta (ma refer la rampele de iesire/intrare si la cele de coborat la nivelurile inferioare ale parcarii). Mi-a stat inima in loc de fiecare data cand am parcat acolo, treceam efectiv milimetric pe langa ziduri (deci pentru masinile mari poate fi destul de dificil de parcat). Este o parcare foarte sigura, nu se poate intra in parcare decat pe baza unui cod personalizat primit pe mail. Problema a fost ca nu a mers niciodata acest cod, deci nici macar noi, cei parcati acolo nu puteam intra. Dar… am avut noroc sa putem contacta destul de usor un agent (au buton de call center la intrare) si sa reusim sa intram in final in parcare.

TRANSPORT IN COMUN

Haha. Noi am zis ca mergem numai si numai pe jos prin Paris, asa ca nici macar nu ne-a trecut prin cap sa ne interesam de optiunile de transport in comun. Nu voiam sa mergem cu metroul (chiar daca ar fi fost poate foarte practic) pentru ca aveam caruciorul cu noi si ne-ar fi fost foarte greu sa tot urcam si coboram caruciorul pe scari. Metroul parizian este foarte vechi, culoarele din subteran sunt foarte inguste si nu este loc pentru lifturi. Asa ca am fi fost nevoiti sa caram in brate caruciorul in sus si in jos, ceea ce pe canicula pe care am prins-o noi ar fi fost destul de complicat. Asa ca am optat pentru mersul pe jos, ceea ce in prima zi ne-a incantat tare mult. Drept dovada cei 26.000 de pasi facuti. Insa spre dupa amiaza eram epuizati. Si de la caldura, si de la distanta parcursa.

Aveam in plan sa ne plimbam cu o barca Bateaux Mouche (precum Bibina in carte), numai ca am prins o aglomeratie cumplita, erau mii de persoane la coada. Am mers si noi fix aproape de ora apusului, cand e cea mai mare imbulzeala (pentru ca se vad superb turnul, podurile si alte atractii la golden hour). Nu am avut rabdare sa asteptam la coada atat de mult timp asa ca ni s-a parut o optiune mai buna sa luam un alt tip de barca, Batobus. Acestea au un alt concept, este o plimbare de tip hop on/hop off, se pot lua bilete pe 24 de ore, 48 ore sau mai mult, nu au baie pe barci si nici ghid. Dar pentru transport public ni s-a parut ca este o optiune potrivita pentru noi, mai degraba decat plimbarea tip croaziera (de o ora si un pic) cu Bateaux Mouche. Asa ca am luat biletele in dupa amiaza primei zile, de 24 ore, cu valabilitate pana a doua zi cand aveam sa plecam spre casa. Iar a doua zi am renuntat la mersul numai pe jos si am folosit din plin Batobus-ul ca transport intre atractii. A fost minunat, singurul inconvenient a fost faptul ca din cauza caldurii a fost extrem de cald pe barca. Spre deosebire de Bateaux Mouche, care e o barca imensoida, cu zona de punte la etaj complet descoperita (grozava si pentru fotografii, si pentru ca poate fi mai racoare in mers), Batobus are geamuri, ceea ce poate fi perfect cand e vreme ploioasa si friguroasa, insa pe canicula… e cam sera.

Nu stiu daca este foarte relevanta comparatia dinntre Bateaux Mouche si Batobus, am inteles dupa acest weekend ca au concepte foarte diferite si se adreseaza unor nevoi complet diferite. Bateaux Mouche este o promenada, de relaxare, care nu are puncte de oprire (daca se plictiseste vreunul dintre copii pe drum, good luck with that, nu exista optiunea de a cobori) si care are scop complet turistic (sa faci poze atractiilor vazute de pe Sena), Batobus e mai practic si poate fi folosit ca transport in comun prin Paris. Iar pentru familiile cu copii (cu carucioare dupa ei!) este o optiune grozava.

Cat despre carucior… don’t judge. Nu l-am folosi si nu l-am fi folosit in mod normal. Ultima oara cand l-am luat in vacante a fost anul trecut in Japonia. Chiar ne gandeam daca sa il donam sau nu, insa ne-am gandit sa mai tragem un pic de el pentru a cara schimburile, apa, gustarile copiilor. Altfel le-am fi carat in spate in ghiodan sau geanta, ceea ce ne-ar fi terminaaaaaat pe caldurile pe care le-am prins.

VREMEA

Doamneeeee… ce caldura! Teoretic am prins chiar prima zi dupa valul de caldura. Practic, 33 de grade in loc de 40 tot s-au simtit cumplit, dar cumpliiiit de multe. A fost atat de rau ca as indrazni sa zic ca as fi preferat sa vedem Parisul pe vremea tipic pariziana, inorata si poate chiar ploioasa, decat asa, pe canicula. Noi chiar am decis sa venim in acest weekend tocmai pentru ca prognoza arata putina ploaie si am dedus ca se va simti un pic mai racoare. Am gresit amarnic :)) A fost ingrozitor de cald, o toropeala cumplita.

PERIOADA DE VACANTA

In Paris (si poate ca in toata Franta, nu stiu exact) este vacanta in august. Stiu ca multa lume nu recomanda perioada aceasta din an pentru vizitat orasul, din cauza ca multeeee, foarte multe restaurante, muzee sau activitati sunt inchise insa noua ne-a placut la nebunieeeee. Ni s-a parut foarte liber orasul, dubios de liber. Desigur in locurile foarte populare era aglomerat (la turn, la Louvre, la Notre Dame etc), dar cred ca nici nu imi pot imagina cum este in iulie spre exemplu. Cu siguranta aglomeratia vazuta de noi era apa de ploaie pe langa ce poate fi in Paris in perioadele de plin sezon. Da, multe restaurante erau inchise si parea un pic dezolanta atmosfera in anumite zone, dar nu am avut in itinerariu restaurante anume deci nu am fost dezamagiti ca am fi gasit vreunul dintre ele inchise. Am oprit unde ni s-a parut dragut (erau suficiente optiuni, chiar si in locurile mai putin turistice). Iar traficul (pentru ca am mers cu masina in mijlocul orasului pentru a ajunge la parcare)… pfff, minunat! Daca nu am fi prins canicula aceea, as fi zis ca e grozava perioada aceasta (mijlocul lunii august) de venit in Paris.

ITINERARIU

Paaaai… noi am venit in Paris datorita unei carti pentru copii, Bibina la Paris. Asa ca itinerariul ales a fost fix cel descris in carte, aceasta a fost si dorinta copiilor. Am mers sa vedem locurile mentionate de ratoiul Jean, si ne-am axat mult pe malurile Senei si pe principalele atractii. Podurile descrise in carte (nu chiar pe toate cele treizeci si sapte haha, ci Pont Alexandre III, Pont Neuf, Pont des Arts), parcul minunaaaat Jardin de Luxembourg (care este de departe preferatul meu din acest oras!), Ile de la Cite, catedrala Notre Dame, plimbare pe insula Saint Louis, Turnul Eiffel, Gradinile Tuileries (minunat de frumoase dar praful acela de calcar pe sandale si haine negre a fost un cosmar :D), curtea muzeului Louvre si piramidele (nu am avut in plan sa vizitam muzeul, nu am fi avut timp suficient). Insa voi detalia itinerariul in jurnalul de calatorie din Paris ce va urma pe blog.

Doua zile nu sunt suficiente pentru Paris, asta e clar si stiam ca nu vom putea sa vedem foarte multe. Nu am reusit sa ajungem deloc in Montmartre, Sacre Coeur, Place du Tertre nu am avut loc in aceste zile sa includem si zona aceasta a Parisului. Daaaar, este intotdeauna o idee buna sa revenim in Paris (mai ales acum, ca este mult mai aproape de noi), asa ca vom planifica un weekend viitor in care sa vedem doar zona aceea a orasului.

Copiilor le-a placut enorm acest weekend, chiar daca i-am chinuit cu mult mers pe jos si multa alergatura dintr-o parte in alta. Ba mai mult, s-a cerut si refacerea traseului Bibinei la Londra :)))) Abia astept sa apara si urmatoarele doua carti din seria Bibina (la Viena si la Roma), ca sa ne redea entuziasmul de a revedea orase mari, extrem de turistice, pe care in ultimii cel putin zece ani le-am evitat intentionat, preferand destinatii mai putin turistice. Insa bucuria de a vedea alaturi de copii locuri pe care noi le consideram acum “mainstream” ne face sa reconsideram felul in care punem etichete pe anumite destinatii. Desigur ca Parisul este “mainstream” dupa ce il vezi peste tot, insa pentru un copil care il vede pentru prima oara este revelator.

Si da, am avut un traseu tipic, de turist clasic, noi si autocarele de turisti. Daca ma privesc cu ochii de acum zece ani, m-as fi judecat teribil ca i-am dus pe copii in Paris si nu in vreun sat superbisim din nordul Frantei, sa vada “adevarata Franta”. Insa acum ma straduiesc sa gandesc si sa privesc calatoritul prin filtrul ochilor lor, ai copiilor. Si mi se pare fascinanta adoratia asta a lor pentru orasele mari (acelasi efect l-a avut asupra lor si Tokyo). Noi, adultii, pierdem mult din vedere frumusetea locurilor turistice pentru ca ne lasam influentati de aglomeratie, de turismul de masa, de hotii de buzunare, de social media. Si etichetam rapid un loc ca fiind “prea turistic”, nu mai reusim sa vedem motivele care au facut locul acela atat de “prea turistic”. Dar un copil are inca inocenta de a remarca frumusetea originala a unui oras, fara straturile acestea negative pe care le tot punem noi, adultii. Parisul chiar e un oras superb. In ciuda tuturor neajunsurilor care vin odata cu “celebritatea”.