Sistemul olandez de invatamant este mult mai complex decat mi-am imaginat si cu siguranta, sunt multe de spus si de invatat despre acesta. Nu cunosc inca toate optiunile de parcurs academic si momentan sincera sa fiu… nici nu incerc sa deslusesc foarte bine itele acestea. Ma concentrez pe perioada actuala, in care avem nevoie de invatamant primar pentru copiii nostri (adica de la 4 la 12 ani, de la groep 1 la groep 8). Am ales sa ii dam in sistem olandez, chiar daca stiam ca le va fi greu la inceput sa asimileze limba, insa ne-am gandit ca ii va ajuta sa se integreze mult mai bine in comunitatea de aici. Doar ca nestiind deloc olandeza, nu aveau cum sa mearga direct la scoala olandeza. Inainte de acest pas este nevoie sa parcurga un an (sau mai mult, sau mai putin, in functie de cum vor evolua) de scoala de limba (taalschool), in care focusul este in principal pe invatarea olandezei.

Am fi putut alege din trei optiuni de scoala primara: scoala olandeza de stat, scoala olandeza privata sau scoala internationala. Am exclus din start scoala olandeza privata, ca sa nu mai ajungem din nou in situatia in care am fost in tara (sa ajungem sa nu mai putem sustine taxele unei scoli private), deci ne-au ramas doar doua optiuni. Varianta “usoara” ar fi fost sa alegem sistemul international, ar fi invatat predominant limba engleza si ar fi putut face fata oricarei alte schimbari de tara care ar mai fi putut sa apara in viitor. Costul scolilor internationale este incredibil de accesibil, spre exemplu scoala Salto, foarte renumita, este 1000 euro de student PE AN, iar o alta scoala, pe care noi o consideram mai “fancy”, ISE (International School of Eindhoven) este intre 6000 si 9000 euro pe an. Varianta “complicata” ar fi fost sistemul de stat olandez, dar pentru acesta ar fi fost nevoie de aproximativ un an de scoala de limba (o scoala speciala, separata de scolile clasice), si apoi un transfer la o scoala “normala” (deci doua schimbari de scoala intr-un timp foarte scurt).

Am ales varianta… complicata. Ca sa ne fie greu la inceput, dar mult mai usor (zicem noi) ulterior. Sistemul international ar fi fost in mod cert mai usor ca adaptare, mai ales pentru Alexei care vorbeste engleza (pentru Tia ar fi fost la fel de usor sau de greu, pentru ca nu vorbeste nici engleza, nici olandeza) dar ne-am gandit ca pe termen lung le va fi mai greu sa se integreze printre copiii olandezi (la sporturi, la activitati, in comunitatea de olandezi etc). Sistemul de stat olandez este mai greu la inceput si am eu o vaga impresie ca stagneaza academic in anul de scoala de limba (taal school) pentru ca focusul este complet pe asimilarea limbii, si chiar garanteaza ca fiecare copil, indiferent de varsta, devine fluent in 30-60 saptamani de studiu (este foarte posibil sa nu fie asa cu stagnarea, insa compar cu programa romaneasca).

La scoala de limba exista grupe, exact ca in sistemul “normal”, insa depinzand de numarul de copii si de varstele acestora, pot fi putin diferite grupele. In teorie, Anastasia ar trebui sa fie in primul an de invatamant obligatoriu in Olanda, in groep 2 (pentru copiii care au 5 ani si vor face 6 pe parcursul anului scolar). Iar Alexei ar trebui sa fie in groep 5 (pentru copiii care au 8 ani si vor implini 9 pe parcursul anului scolar). Aici insa nu e o delimitare atat de clara pe grupe. Daca nu as fi intrebat specific in ce clase ar fi incadrati la o scoala normala, nu as fi stiut ce grupa sunt, pentru ca fiecare grupa are o paleta mai larga de varsta. Grupa Anastasiei are copiii cu varste intre 4 si 6 ani, iar la Alexei sunt copii intre 7 si 12 ani.

Scoala a inceput pe 24 august in regiunea in care locuim noi (sud). Nordul a inceput pe 17 august, iar centrul pe 30 august. Chiar daca exista un inceput de an scolar si la taalschool, copiii se pot inscrie oricand, depinzand de cand se muta in Olanda. Daca o familie se muta in noiembrie, la trei luni dupa inceperea anului scolar, nu trebuie sa astepte sa se faca august ca sa poata inscrie copilul la taalschool. Dimpotriva, poate fi inscris oricand in timpul anului, ciclurile acelea de 30-60 de saptamani de asimilare a limbii pot incepe oricand. Mi se pare foarte interesant faptul ca au colegi de peste tot din lume (Franta, UK, Statele Unite, tari din Europa de Est, Nigeria, China, diverse tari arabe etc). De asemenea, nu este obligatoriu ca un copil sa stea un an scolar intreg, din august pana in iulie. Daca in timpul anului copilul atinge nivelul de olandeza necesar varstei, suntem indemnati sa il inscriem la scoala “normala”. Deci nu e nimic batut in cuie anul acesta, totul depinde de evolutia copiilor.

Multi dintre copiii inscrisi nu vorbesc nici engleza, deci sunt fortati sa invete cat mai repede olandeza. Cei care stiu engleza sunt incurajati sa nu o foloseasca in scoala. Chiar si cu noi, parintii, vorbesc deseori in olandeza profesorii. Comunicarea in aplicatia Parro se face in olandeza, mesajele primite la fel (desigur, unde vad ca nu e nicio sansa de intelegere in olandeza, vorbesc engleza, dar incearca sa ne faca si pe noi, parintii, sa asimilam limba). Unii dintre copii, desi poate maricei, nu au fost niciodata la scoala (din cauza situatiei politice din tara lor, razboaie etc). Cu toate acestea, profesorii reusesc sa ii invete limba olandeza. Nu stiu inca cum, inca ma surprinde metodologia lor.

La scoala nu au materii clasice, tot ce fac se invarte in jurul olandezei. Cuvinte, grupuri de litere, pronuntie, citire, ascultare. Da, marea mea “grija”, nu fac matematica, nu fac stiinte, nu fac nimic din ce presupun ca s-ar face la o scoala “normala”. La Anastasia este inca o grupa mai de “gradinita”, organizarea clasei aduce cu o clasa de gradinita (cu grupuri de masute imprastiate prin clasa, cu jocuri si jucarii, nu au locuri in banca, e o atmosfera mai relaxata). La Alexei clasa arata ca o clasa de scoala tipica: banci de o persoana, scaune, fiecare are locul lui etc.

Inainte de inceperea scolii ni s-a spus ce trebuie sa pregatim pentru scoala, adica ghiozdan si hainele de sport, orice altceva este oferit de scoala (caiete, penare, carti etc). Trebuie sa le pregatim pranzul (pranz rece) si gustari sanatoase (fara dulciuri), nu exista mancare de la scoala, chiosc cu mancare sau cafeteria. Ni s-a comunicat dinainte numele invatatoarelor (grupei Anastasiei ii sunt asignate doua invatatoare, care isi impart zilele saptamanii), numarul de telefon al clasei (unde putem contacta profesorii), aplicatia folosita pentru comunicarea dintre profesori-parinti (Parro, un fel de Kinderpedia din Romania) si ni s-a dat calendarul vacantelor pe anul ce urmeaza.

Desi vacanta de vara este foarte scurta (doar 6 saptamani), pe parcursul anului mi se pare ca au mai multe zile de vacanta ca in Romania. Din cate am inteles din discutiile avute, Anastasia va termina scoala de limba mai devreme, pentru ca targetul ei este sa ajunga sa vorbeasca ca un copil olandez de cinci-sase ani (care are totusi un limbaj destul de limitat). Alexei va avea nevoie de mai mult timp, pentru ca el va trebui sa ajunga la nivelul unui copil de 8-9 ani, cu limbaj destul de complex deja. Miturile sustin ca un copil de varsta mai mica asimileaza mai repede o limba straina, insa mie mi se pare ca depinde enorm de mult de fiecare copil in parte. Pana in acest moment (aproape doua saptamani de scoala) imi pare ca grupa lui Alexei este mai avansata, fiind mai mari, fac la un alt nivel (grupuri de sunete, insistenta pe pronuntie, pe sunete). La Anastasia totul este mult mai lent si din cate observ, inca nu are curaj sa vorbeasca. Imi pare ca intelege, dar nu verbalizeaza cuvintele invatate. La Alexei progresul e mai vizibil, incepe sa vorbeasca si cu strainii si il aud vorbind prin casa expresii pe care le aude la scoala. In orice caz, targetul este ca Anastasia sa invate cam 10 cuvinte noi pe zi, Alexei 15 cuvinte noi pe zi. Este desigur, foarte important sa nu lipseasca, ca sa nu piarda lectiile (este cam greu sa recupereze zilele pierdute).

In prima zi de scoala a fost o mica… nu stiu daca o pot numi festivitate 🙂 Dar o adunare in curtea scolii, unde s-au prezentat profesorii si au strigat copiii din fiecare clasa. Doar in prima zi am putut si sa ii insotim pe copii la clasa. Ne-am impartit fiecare cu cate un copil (eu am mers cu Anastasia, Andrei cu Alexei), iar la grupa mica a Anastasiei am avut 30 de minute de acomodare in clasa. Li s-a aratat unde isi pot lasa lucrurile si li s-a prezentat sala de clasa, jocurile, spatiul. A fost totul foarte lent, foarte usor iar noi, parintii, am putut sta langa ei. La ora 9 s-a sunat clopotelul si a trebuit sa iesim din clasa. La Alexei, fiind mai mare, nu a existat perioada de acomodare, a intrat direct in clasa, fara parinti. Nu a fost o festivitate fastuoasa, nu s-a stat pe scena, nu s-a facut nicio prezentare, totul a fost foarte scurt si logistic. Daaar… am observat cum reactionau copiii mai vechi in scoala, cum le imbratisau pe invatatoare cand intrau in curte, cum se bucurau si ele ca ii vedeau, si m-am linistit. Cred si sper ca sunt intr-un loc bun, in care se vor simti in siguranta.

Prima saptamana de scoala a fost destul de intensa, dar… a parut mai bine decat am anticipat. Au fost multe frustrari acumulate pe parcursul zilei, situatii mai dificile seara, insa la scoala pareau destul de ok amandoi. Programul scolii este de la 8:30-9 la 2:45, exceptand miercurea cand este zi scurta (pana la 12:45). Sport fac de doua ori pe saptamana (Anastasia) si o data pe saptamana (Alexei). Mi se pare cam putin, fiind obisnuita cu sport zilnic la scoala lui Alexei din Romania, insa nu stiu daca aceasta e normalitatea oricarei scoli in Olanda sau doar a scolii de limba. De fapt inca nu stiu cum este programul unei scoli “normale”, insa si in Olanda exista afterschool (BSO), pentru parintii care nu ii pot lua pe copii la terminarea scolii. Momentan nu avem nevoie (eu neavand job), vom vedea mai tarziu cand va fi cazul. Pentru moment mi se pare un program bun pentru ei, sunt 6 ore de auzit olandeza intensiv.

Pe parcursul saptamanii parerile copiilor au fost destul de diverse, o zi a fost “bleah”, o zi a fost “tare”, o zi “foarte plictisitoare”, o alta “ok”. Sunt sigura ca este destul de dificila acomodarea intr-o scoala noua, cu profesori noi si o limba pe care inca nu o inteleg. Spre finalul saptamanii s-a simtit oboseala, amandoi spuneau ca li se pare foarte plictisitor la scoala, iar Anastasia a avut cateva zile grele, cu refuz la intrarea in scoala. Stiam ca o sa vina si astfel de zile, dar asta nu le-a facut mai usor de gestionat. Am avut o mica situatie cu una dintre profesoarele din scoala, care a incercat sa o faca pe Anastasia sa intre in scoala cu forta, chiar daca avea un moment foarte dificil la intrare, insa in final a intervenit invatatoarea ei si a linistit-o. Avem noroc sa fie o persoana foarte empatica, foarte rabdatoare, si sper ca alaturi de ea sa ii fie mai usoara adaptarea Anastasiei. Au urmat cateva zile cu plans zilnic la intrare, insa mi s-a permis sa intru cu ea in scoala, ba chiar sa stau cu ea la ore cateva minute. Din zi in zi pare un pic mai bine, insa suntem inca in “focurile” adaptarii, inca nu accepta cu usurinta sa intre in scoala.

Ce mi s-a recomandat este sa avem foarte multa grija cu somnul copiilor, sa incercam sa ii culcam cat mai devreme posibil. Invatatoarea Anastasiei ne-a spus ca un copil de 5 ani ar trebui sa se culce la 7-7:30, iar unul de 8 ani pe la 8. Eu consideram ca ii culc devreme pe copii (8:30-9), insa se pare ca ar trebui sa incercam chiar mai devreme de atat.

Cam acestea sunt primele ganduri despre primele zile de scoala. Suntem inca in adaptare, se intampla inca multe, deci totul este foarte intens pentru copii. Vom vedea cum vor decurge urmatoarele si cum vor evolua.