RO: Partea aceasta va fi dedicată exclusiv sentimentelor care ne-au încercat odată cu această mutare. Ce am simțit pe parcursul pregătirilor, impachetatului, research-ului făcut pentru a planifica plecarea, apoi ce am simțit pe măsură ce se apropia despărțirea de cei dragi însă mai ales ce am simțit odată ajunși în Olanda. Oamenii reacționează diferit când vine vorba de schimbare, și din păcate, generația noastră, a celor născuți înainte de revoluție sau imediat după, tindem să fim oarecum reticenți când vine vorba de schimbări radicale în viață sau de ieșirea din aria de confort. Și poate că lucrul acesta este valabil și în alte aspecte, de la job, la familie, la simplele provocări generale ale vieții. Cumva am fost învățați să fim confortabili, să avem stabilitate (financiară, emoțională) și să urmăm tipare. De multe ori schimbarea este asociată cu ceva rău, greu, și de cele mai multe ori ne ferim de ea. Așa că da, plecarea în Olanda, oricât de mult ne-am dorit-o amândoi (am încercat ani de zile să găsim o oportunitate potrivită să putem pleca), este dificilă pentru noi. Iar în cele ce urmează în acest articol nu vom vorbi deloc despre despărțirea de familie și de prietenii apropiați, pentru că în tot acest proces am încercat să nu ne gândim deloc la acest lucru. Suntem atașați atât de părinții noștri, foarte prezenți în viețile noastre, cât și de prieteni. Și de dragul lor și a timpului petrecut cu ei, am fi putut renunța la planul plecării, așa că pur și simplu am ales să nu ne gândim la partea emoțională a acestei plecări.

EN: This part will be exclusively dedicated to the feelings we had related to this move. What we felt during preparations, packing, researching to plan the entire move, then what we felt once the separation from our dear ones was close but especially what we felt once we arrived in The Netherlands. People react differently when it comes to change and unfortunately our generation, those who were born before revolution or right after it, tends to be somehow reluctant when it comes to radical changes in life or getting out of our comfort zone. And this might also affect other aspects like job, family and simple challenges in life. Somehow we’ve been taught to be comfortable, to have stability (both financial and emotional) and to follow the same patterns. Many times change is associated with something bad, hard and most of the time we try to avoid it. So yes, moving to the Netherlands, no matter how much we both wanted it (we tried for years to find a proper opportunity) is difficult. And we will not talk at all about leaving our family and close friends, because in this entire process we tried to avoid thinking about this. We are so attached to our family (very present in our lives) as well as our friends. And for them we would have been able to give up to our plan, so we have chosen not to think at the emotional part of this move.




RO: Pregătirile plecării ne-au stresat pe amândoi. Dar cumva ne-au ținut ocupați, ne-au făcut să nu avem timp să desfacem firul în patru și să realizăm de fapt ce pas important și mare urma să facem. Luna octombrie a fost un haos continuu (am plecat pe 26 respectiv 29 octombrie), care din păcate ne-a stresat destul de mult. Și odată cu acest episod am ajuns la concluzia că noi, amândoi, nu reacționăm deloc bine în fața stresului și nu știm să îl gestionăm în așa fel încât să nu ne afecteze. Însă am încercat să ne impunem să ne bucurăm chiar și de pregătirile haotice, pentru că în final, acestea sunt și ele parte din întreaga experiență a mutării. Așa că sentimentele au fost de fapt un mix de panică (pentru că aveam foarte multe de făcut), entuziasm (pentru că abia așteptam să ajungem în Olanda), tristețe (pentru că ne gândeam uneori la tot ce am construit în țară și lăsăm în urmă) și emoție și teamă (pentru că ne era frică de necunoscutul și instabilitatea pe care urma să le trăim odată ajunși în Olanda).

EN: All the preparations for our move for very stressful for both of us. But somehow they kept us busy, we didn’t have time to overthink what was going on and what a big step we were making. October was a continuous chaos (we left on 26 and 29 respectively) which was a bit too stressful. And thanks to this episode we finally understood that us, both of us, can’t handle stress. But we tried to enjoy even the stressful preparations because in the end, these are also part of the moving experience. So our feelings were basically a mixture of panic (because we had so many things to do), enthusiasm (because we could hardly wait to get there), sadness (because we were thinking that we were leaving behind everything we’ve built in Romania) and excitement and fear (because we were afraid of the unknown and the instability that we were about to experience once we will be in The Netherlands).


RO: Și cu toate că eram pregătiți psihic pentru o perioadă destul de dificilă, am omis un lucru esențial. Oricât de bine ai cunoaște o țară și indiferent de câte ori ai vizita-o, indiferent de cât de familiar ești cu absolut tot ce înseamnă țara respectivă și cât de mult îți place totul, de la A la Z… șocul cultural te izbește încă din primul moment. Diferențele, începând cu cele mărunte și poate nesemnificative (sau în fine, pe care nu le-am luat în seamă atunci când vedeam Olanda ca turiști) până la cele fundamentale, se resimt încă din primul moment. Și împreună cu dorul de casă, sentimentul de singurătate (puțin nejustificat în cazul nostru, având în vedere că aveam foarte mulți prieteni deja stabiliți aici) și vremea apăsătoare (din păcate am ales să ne mutăm poate în cea mai nepotrivită perioadă a anului), rezultatul nu e neapărat cel mai dorit. Așa că începutul este greu și știm sigur că va fi așa pentru multă vreme. A trecut abia o săptămână de când am ajuns în Olanda și am trecut prin toate fazele și stările posibile. De la extazul mutării și entuziasmul de a sta fix în centru, aproape de canalele din centrul Utrechtului, la dezamăgirea de a fi singuri, la îndoieli, la descumpănire, la supărare și uneori furie. În șapte zile am vorbit deja despre întoarcerea acasă și ne-am gândit serios că poate că a fost o greșeală. Am trecut prin toate stările și momentan nu avem cea mai grozavă stare de spirit. Știm, noi am ales să facem asta, noi ne-am dorit din tot sufletul să ne mutăm în Olanda (de ani de zile ne străduim să găsim o oportunitate potrivită) și noi am zis în repetate rânduri că este visul nostru. Și încercăm mereu să ne aducem aminte lucrul acesta, pentru a ne reveni puțin din starea de șoc în care ne aflăm acum.

EN: And even though we were mentally prepared for a though period, we underestimated an essential aspect. No matter how familiar a country would be, no matter how many times we would visit it,  how well we would know everything related to this country and how much we would love it, from tip to toe… the cultural shock hits you from the very first moment. The differences, starting with the smallest and insignificant ones (or anyways, differences that we never considered when we were just tourists in The Netherlands) and ending with the fundamental ones, all of them are felt from the first moment. And along with the homesick, the feeling of loneliness (a bit unjustified in our case, as we had plenty of friends who were already living here) and the pressing weather (unfortunately we have chosen to move here in probably the worst month of the year) the result wasn’t quite a desirable one. So our beginning here is a bit hard and we know it will continue to be for a while. Only one week since we arrived to The Netherlands and we already experienced all phases and all states of mind. From the excitement or moving here and staying in the city center, close to Utrecht’s canals, to the dissapointment of being alone, to uncertainty, sadness and sometimes even anger. In seven days we already talked about coming back home and we seriously thought that maybe this was a mistake. Our mood is constantly changing and now we don’t have the greatest state of mind. We know it, it was our decision, we were the ones who wanted from the bottom of our hearts to move to the Netherlands (for years we’ve been searching for a good opportunity to come here) and we were the ones saying that this is our dream. And we try to always remember this so that we can finally overcome this shock we are currently experiencing.


RO:  Momentan suntem în “survival mode“. Încercăm să nu ne lăsăm copleșiți de toate lucrurile administrative pe care le avem de făcut și să ne focusam pe planuri pe termen scurt. Acum, principalul focus este să ne găsim cazarea pe termen lung, pentru că în acest moment avem o cazare pe termen scurt, de o lună, urmând ca apoi să ne mutăm. Încercăm să rămânem pozitivi și să ne bucurăm și de această etapă, normală de altfel, însă uneori ne este puțin greu să privim lucrurile cu detașare. Am citit articolul acesta de curând, care descrie în detaliu cele patru faze ale șocului cultural pe care îl trăiește o persoană care se mută din țara să: faza de honeymoon, de negociere, de ajustare și adaptare. Am crezut că primele luni (sau măcar săptămâni) vom fi și noi în faza de honeymoon, în care idolatrizăm totul, absolut totul. Însă ulterior am realizat că pentru noi, faza de honeymoon au fost excursiile nenumărate făcute în Olanda și vizitele în sătuce olandeze idilice. Așa că am intrat din start în faza de negociere, iar diferențele dintre cele două țări ne provoacă anxietate, frustrare, de multe ori furie. Motivele pentru care am ales să plecăm nu mai sunt parcă atât de bine definite iar convingerile noastre încep să fie mai puțin categorice. Așa că da, ne va lua ceva vreme să ne adaptăm și să acceptăm toate schimbările. Încercăm să nu ne gândim încă la faptul că nu vom reuși să ne adaptăm (deși gândurile acesta devin din ce în ce mai prezente), însă dacă va fi așa, nu o vom lua că pe un eșec. Vrem să vedem totul că pe o provocare, o nouă experiență de viață, de care aveam nevoie. Care va fi rezultatul? Habar nu avem. Fix în acest moment, nu știm nici măcar ce ne dorim cu adevărat.

EN: For now we’re in “survival mode”. We are doing our best not to feel overwhelmed by all the administrative tasks we have to do and to focus on short term plans. Now, the main focus is to find our long term accommodation because for now we are staying in a short term apartment (only one month). We try to stay positive and to enjoy this phase, which is normal in the end, but sometimes is a bit hard. We recently read this article which describes in detail the four phases of the cultural shock that are experienced by a person who moves in a different country: the honeymoon phase, the negotiation phase, adjustment and adaptation. We thought that during the first months (or at least weeks) we will also be in the honeymoon phase, loving everything about te Netherlands. But then we realized that for us the honeymoon phase were all the trips we’ve made in The Netherlands and all the visits in the idyllic Dutch villages. So we’re entered directly in the negotiation phase, where the differences between the two countries create anxiety, frustration, often anger. The reasons why we decided to move here are no longer so well defined and our beliefs start to become less categorical. So yes, it will take us a while to adjust and accept all the changes. We try not to think that we won’t be able to adapt (even though this thoughts are more and more present) but if it will be so, we will not consider it a failure. We want to see everything as a challenge, a new life experience that we actually needed. What will be the result? We have no idea. In this moment, we’re actually not sure what we really want.

*** To be Continued ***