Nu stiu daca am fost turistii clasici care vin in Furteventura (cel mai probabil nu, pentru ca in general aceia sunt cei pasionati de surf) insa am vazut extrem de multe familii cu copii. Din ce am tot vorbit cu localnicii, Fuerteventura nu e neaparat preferata turistilor, sunt alte insule din arhipelag mai renumite si mai frecventate de turisti (Tenerife e cea mai faimoasa si cea mai apreciata – nu stim cum este, dar am auzit numai cuvinte de lauda). Si asta pentru ca este o insula in mare parte arida, fara prea multa vegetatie, fara multa agitatie, resorturi mari, petreceri, aglomeratie, pachete turistice. Dar cu plaje superbe si multa liniste, ceea ce pentru noi a fost absolut ideal. Nu voiam sa avem foarte multe tentatii (Tenerife cu siguranta ne-ar fi tentat sa vizitam nebuneste si sa vedem tot ce se putea vedea), ci voiam sa ne bucuram de un loc cu vreme buna si calda, fara program pe zile de vazut. Aceasta a fost dorinta noastra, sa fim mai statici in aceasta vacanta (si oricum, pentru ca Andrei lucra pe timpul zilei, nu am avut de ales, chiar trebuia sa fim mai lenti si sa facem mai putine). Zilele clasice au fost cu stat la plaja de dimineata si apoi intors la cazare dupa amiaza ca sa il luam pe Andrei si sa vedem un loc nou.  Au fost si zile in care nu am facut mai nimic, la fel cum au fost si alte zile in care am inghesuit o gramada de lucruri de facut (in weekend) ca sa profitam de timpul liber al lui Andrei. Insa mai jos voi descrie rand pe rand micul nostru itinerariu (multe dintre cele trecute mai jos au fost vazute de mai multe ori pe parcursul celor doua saptamani). 

Corralejo

Am stat cazati in Parque Holandes, o localitate aflata la 15 minute de condus de doua dintre cele mai importante orase de pe insula: Corralejo si Puerto del Rosario. Correlejo este un orasel mai vibrant, cu multe magazine, multe restaurante, multe plaje frumoase in oras si in preajma sa, un port si un centru vechi. Nu ni s-a parut neaparat definitoriu insulei, parea mai mult o… statiune, destul de aglomerata si agitata (cel putin comparand cu linistea din restul insulei) insa ne-a placut pentru ca aveam multe variante de restaurante si plaje. Acesta e de fapt motivul pentru care veneam cel mai des in zona, mai ales dupa amiaza, inspre apus. Si ni s-a parut destul de convenabil ca aveam destul de aproape de cazare tot ce ne trebuia: supermarketuri mari de unde ne aprovizionam, plaje mari, restaurante. Am fost la un moment dat tentati sa alegem o cazare in Corralejo, gandindu-ne ca ar fi totusi bine sa avem tot ce ne trebuie la distanta de mers pe jos (si nu cu masina), insa in final ne-am bucurat ca nu am facut-o. Din punctul nostru de vedere, Fuerteventura este o insula care merita descoperita stand in zone mai putin aglomerate. In orice caz, genul de cazare pe care il cautam noi (casa mare cu piscina) nu se gaseau in orasele mari (in fine, niciun oras nu e chiar mare, sunt ca mici satuce mai dezvoltate, Corralejo cel putin chiar a fost un sat pescaresc pe vremuri), deci chiar ne-ar fi fost imposibil sa stam in Corralejo. Am vazut insa unele locuri care ne-ar fi putut atrage atentia daca am fi calatorit fara copii, niste cazari in apartamente sau case mai mici, dar direct pe plaja. Pur si simplu am luat Google Maps-ul la “puricat” si am cautat tot ce era pe plaja, insa nimic nu ni s-a potrivit. Ce-i drept, aveam destul de multe constrangeri iar principala era faptul ca eram foarte multi si aveam nevoie de o casa foarte mare. Cat despre restaurante… nu ni s-a intamplat sa mancam rau la niciunul dintre restaurante, ba dimpotriva, am mancat prea mult si prea bine de fiecare data :))) De regula noi alegeam restaurante care sa aiba mese direct pe plaja, ca sa ne fie mai usor cu copiii, sa se joace in nisip cand se plictiseau. Cu patru copii mesele la un restaurant normal, cu stat la masa, fiecare intr-un scaun… erau cam imposibile 🙂 

Plajele de langa Corralejo

Ei bine, plajele din preajma orasului Corralejo erau bestiale, cel putin pentru noi erau perfecte. De la Montana Roja, vulcanul stins pe langa care treceam zi de zi in drumul nostru spre plaja si pana dupa Corralejo, sunt nenumarate plaje minunate. Largi, cu nisip fin, apa turcoaz, printre dune si cu multi, foarte multi surferi (kite-surferi mai degraba), mare amuzament pentru copii, fireste 🙂 Si acum ne mai povesteste Alexei cum isi dadeau “domnii surferi” placile cu ceara “ca sa alunece pe valuri”. Nu am putea spune ca vreuna anume a fost mai frumoasa decat cealalta, erau destul de similare, insa ne-a placut enorm de mult zona aceasta, a fost perfecta pentru noi si pentru copii (veneam dimineata cu ei pe plaja si stateam pana pe la 11) si a fost minunat ca erau atat de aproape de casa (de mers cu masina, nicidecum pe jos). Nu am intrat in ocean, doar foarte putin cu picioarele, apa era destul de rece, insa in mijlocul zilei era minunat de stat la plaja. Nici cald, nici racoare, dar soarele totusi ardea, chiar daca nu il simteam (iar noi adultii neglijenti chiar ne-am cam ars pentru ca am omis sa ne dam si pe noi cu crema solara, nu doar pe copii). 

Dunele Corralejo

Dunele acestea sunt printre locurile mele preferate din Fuerteventura 🙂 Arata bestial peisajul, cu dunele nesfarsite, drumul aproape mereu pustiu si oceanul in departare. Un mic desert in mijlocul insulei 🙂 Am mers aici la apus si a fost absolut superb! Zona aceasta mi-a adus aminte de Brazilia si insula Florianopolis unde la fel, am vazut niste dune de nisip aproape de o plaja. Nu ne-am plimbat foarte mult (se pot face trasee pe dune, am citit ca nu sunt foarte dificile) dar am petrecut ceva timp cu copiii alergand incontinuu pe dune (doamne ce distractie sa alerge pe pantele pline de nisip, transpirasera din cap pana in picioare de atata topaiala) si facand poze. Tone de poze 🙂 

Montana Roja

Montana Roja este un vulcan stins care ne-a atras atentia inca din prima zi, am trecut chiar pe langa in drumul nostru catre Corralejo. Nu e foarte inalt (312 metri) dar daca am fi urcat pe el am fi putut sa vedem privelisti frumoase catre toata insula Fuerteventura, catre insula Lobos si chiar si catre invecinata Lanzarote (pe care deoseori o vedeam in zare cand stateam la plaja). Mie mi-a placut enorm de mult zona aceasta, de jur imprejurul acestui vulcan. Arata de parca ar fi erupt vulcanul… saptamana trecuta 🙂 Niste culori superbe, un roscat aprins, roci vulcanice peste tot, tot pamantul de parca abia ce fusese ars. Ne-a placut atat de mult ca am oprit pe marginea drumului doar ca sa pozam putin imprejurimile acestea dramatice. “Peisaj de pe Marte” cum ii spuneam cu totii. 

Puerto del Rosario

Aceasta este noua capitala a insulei (de demult, pana in 1860 de fapt, era Betancuria, in mijlocul insulei), insa din pacate nu ni s-a parut niciunuia dintre noi un loc fabulos (de fapt am si fost o singura data din acest motiv). Nu este oricum inclus prin recomandarile turistice, este un loc mai mult administrativ am spune noi. Insa era aproape de casa si am zis ca merita o vizita scurta dupa terminarea programului la birou. Ne-am plimbat putin prin centru (era mai peste tot inchis cand am fost noi), am mancat la hn restaurant din apropierea plajei si am stat pe plaja pana la apus. Aici am vazut venind pe plaja o doamna imbracata in haine de birou, cu un rucsac de laptop in spate, care si-a lasat lucrurile pe plaja (aruncate in nisip, fara niciun fel de grija) si s-a aruncat in ocean. Jumatate de ora a inotat, apoi si-a luat lucrurile si a plecat. Ei bine asta da final de zi de lucru pentru un corporatist 🙂 

Molinos de Villaverde

Sau orice alte “moline” de pe insula 🙂 Aceste mori de vant sunt specifice insulei Fuerteventura si arata extrem de dragut. Noi le-am vazur pe cele doua de la Villaverde insa sunt multe altele pe insula. 

El Cotillo

Acesta este locul care mi-a placut cel mai mult din toata Fuerteventura 🙂 Mi s-a parut ca avea un farmec aparte satucul acesta, incepand cu plajele si terminand cu restaurantele, stradutele mici si… valurile, o Doamne, valurile imense care se izbeau de stanci. A fost un satuc pescaresc insa acum e un sat mai mult turistic, foarte renumit pentru plajele de surf si peisajele frumoase. Noi am stat pe plaja El Cotillo, unde a fost minunat ca apa oceanului era foarte mica si parca mai putin rece (motiv pentru care chiar am intrat in apa un pic) iar apoi ne-am mutat in centrul satului, in zona plajei Muellito, unde am intentionat sa mancam la restaurantul La Vaca Azul, primisesem o recomandare (din pacate am ajuns chiar la ora pranzului si toate mesele erau ocupate). Am mancat pana la urma la restaurantul El Ancla, a fost foarte buna mancarea si aici. Dupa cum spuneam, nu ne plangem deloc de mancarea din Fuerteventura, a fost intotdeauna prea buna si prea multa 🙂 Ce-i drept, odata ajunsi acasa ne-au lipsit mancarurile mai usoare si mai cu putine sosuri mojo daaaar gustoasa a fost intotdeauna mancarea, oriunde am mancat. Ce ne-a mai placut foarte mult in El Cotillo a fost zona de la Castillo de el Toston, de unde se vedea o priveliste dementiala catre Playa del Castillo. 

Betancuria

Acest satuc este fosta capitala a insulei si se afla in mijlocul insulei (nu la plaja). De fapt, principalul punct de interes pentru noi a fost drumul prin munti (care duce la Betancuria), voiam sa vedem privelistile catre insula (de la diferite “miradores”, puncte de belvedere) si sa conduca Andrei pe acele drumuri. Asta a fost singura lui pretentie de weekend, cand a avut singurele zile libere cat am stat in Fuerteventura, sa conduca pe acel drum prin munti si sa se opreasca sa faca poze din loc in loc. Betancuria in sine e un satuc tare micut dar foarte frumos (plin de flori si usi dragute), noi ne-am plimbat de cateva ori prin centru si apoi am oprit la una dintre terase sa bem cafeaua (si sa mancam nu stim cate tarte :D). 

Plaja Ajuy cu nisip negru 

La capatul acelui drum catre Betancuria este satucul pescaresc Ajuy, unde am mers special pentru plaja cu nisip negru (foarte cunoscute sunt si pesterile de la Ajuy). De fapt… special ca Alexei sa poata vedea nisip negru, despre care ii povestisem de atatea ori. A fost extrem de… “impresionat”, a dormit in carucior tot timpul cat am vazut acest satuc :))) Ne-a placut foarte mult aici, chiar daca este un satuc extrem de mic. Am baut sangria pe plaja, am ascultat cum un domn canta la chitara in mijlocul drumului, chiar la intrarea pe plaja, si ne-am bucurat de putina liniste 🙂 

Oasis Wildlife

De fiecare data cand dintr-un motiv sau altul mergem la o gradina zoologica, sunt destul de reticenta. Nu imi place sa vedem gradini zoologice, insa recunosc ca unele (mai ales una din Olanda care chiar ne-a impresionat foarte mult) sunt diferite de clasicele gradini zoologice unde animale sunt inchise si chinuite. Asa ni s-a parut si Oasis Wildlife (exceptand partea de “experiente” de calarit animale), spatii imense, fara gratii si custi minuscule. Am ajuns destul de tarziu (dupa pranz) iar cele 4-5 ore ramase pana la inchidere nu ne-au fost de ajuns. 

Cat despre ce nu am vazut? Era clar ca nu aveam cum sa vedem toata insula (poate ca daca nu ar fi lucrat Andrei ar fi fost alta situatia) si chiar daca nu am niciun regret anume, mi-as dorit foarte, foarte, poate prea mult (:D) sa vedem renumita plaja Cofete. Pentru ca intr-adevar e absolut spectaculoasa, relieful e incredibil: ocean, plaja, stanci inalte si niste culori bestiale care ii dau un aer extrem de dramatic. Insa chiar si daca am fi avut tot timpul din lume sa ajungem aici, este foarte posibil sa nu fi mers oricum. Plaja se afla in sudul insulei (la doua ore si jumatate de condus de casa noastra) iar ultimii 20km pana la plaja sunt pe un drum accidentat, pe care este absolut obligatoriu de mers cu 4×4. Masina noastra (dubita-autobuz :D) nu era asigurata pe drumuri neasfaltate si ni s-a spus de la inchirieri sa nu mergem pe astfel de drumuri, deci nu am fi avut cum sa ajungem nici daca am fi scos din calcul drumul de 5 ore pe masina cu copiii. Dar asa, pentru sufletul nostru care se hraneste cu locuri ca acesta… ramanem cu un mic regret ca nu am putut sa vedem plaja Cofete 🙂 Apoi, ar fi fost frumos sa vedem si plaja Sotavento (care de fapt e un ansamblu de cinci plaje), e renumita pentru imaginile la reflux, cand se formeaza mici… lagune in nisip, arata absolut spectaculos (ca unele plaje din Maldive, care raman asa, cu cate o fasie de nisip in ocean). Ne-ar fi placut sa facem un traseu si pe unul din vulcani (ne gandisem la Volcano Calderón Hondo pentru ca parea sa fie cam cel mai usor traseu de facut cu copiii, dar am lasat-o pe ultimele zile si am avut ghinion sa prindem o vreme foarte, foarte vantoasa). Si mai aveam in plan sa vedem si mini canionul Barranco Encantado insa era un plan cam prea ambitios pentru un grup cu patru copii mici, asa ca in final am renuntat la idee. A, si insula Lobos. Scriind acest articol nu pot sa nu ma intreb de ce oare nu am ajuns pe insula Lobos, efectiv nu stim ce s-a intamplat cu organizarea noastra si de ce am omis-o (era si foarte aproape, cu barca din Corralejo ajungeam imediat). In orice caz, avem suficiente motive sa revenim pe insula Fuerteventura cand vor mai creste micutii, ca sa ne putem bucura pe deplin de insula. Sau cine stie, poate ca vom vrea sa vedem toate celelalte insule din Canare de acum inainte. Si de fapt… e un “poate” destul de cert pentru ca ne-a placut atat de mult Fuerteventura incat vrem sa vedem mai mult din arhipelagul acesta minunat. Peisaje grozave, preturi bune (cel putin in Fuerteventura, nu stim de restul insulelor) case superbe, vreme geniala tot timpul anului. Suficiente motive cat sa ne gandim serios ca ar putea fi o optiune buna pentru trait la batranete 🙂 Pentru ca da, avem noi un obicei de cand ne stim sa ne gandim unde vom trai la batranete, cand copiii vor fi mari si plecati de acasa, iar noi iesiti devreme la pensie, cu pofta de viata si conturi pline :)))) Iar Fuerteventura (alaturi de vreun satuc din sudul Andaluciei cu iesire la mare) este de acum pe lista 🙂