Aceeasi ora, acelasi drum cu care ne-am obisnuit deja. Notogawa – Kyoto, apoi Nara line. Luam rapidul, macar nu mai facem o viata pana ajungem. Deja suntem de-ai casei. Nu mai stam ca stim noi cine la poarta noua in fata panoului de plecari. Acum verificam din mers tabela. Tac pac, al doilea tren e al nostru, peronul 8. Nu ne mai asezam ca fraierii la intamplare pe peron. Stim ca rapidul are cercurile albe. Ne asezam pe peron acolo unde sunt marcate cercurile albe. Si stim si ce vagoane are trenul, deci nu ne mai trezim ca n-avem tren acolo unde suntem noi asezati. A, si bineinteles, cadranul mare verde, pe care scrie Priority, nu este pentru noi. Gata, le-am invatat pe toate. Ba chiar dam indicatii spaniolilor rataciti care vor sa ajunga in Inari.

Ajungem in gara. Hotelul este undeva departe tare, habar n-avem cum sa ajungem. Intrebam la Tourist Information. “Fine Garden Hotel?”. Reactia doamnei de la ghiseu… Priceless. Roseste toata, face ochii mari, se fastaceste, se uita stanga-dreapta, sa nu o auda nimeni. “They refund taxi. Take taxi. Down”.

O, bun. Taxi sa fie atunci. Care-o fi fost faza cu fastaceala, nu am inteles. Dar fie, dupa cum spunea si Manabu, “Japanese people shy people”. O fi fost excesiv de timida, cine stie.

Urcam in taxi. “Fine Garden Hotel”. Aceeasi reactie si aceeasi fastaceala si la batranelul taximetrist. Nu mai vorbeste cu noi tot drumul. Mai sa fie… E ceva dubios cu hotelul asta?

Ajungem. Intrarea principala e o usa dosita in parcarea subterana. Un afis mare la intrare ne pune ceva semne de-ntrebare: “50% reducere pentru rezervari de la 22:00 la 12:00”. La receptie, nimeni. Un panou mare cu camerele inca libere. Iti iei singur camera de hotel?! Sunam la clopotel. Sunam iara. Si iara. In sfarsit apare cineva. Graba mare, platim si primim camera. Nu intelegem nimic.

Misterul avea sa se elucideze in curand. Urma sa intelegem de ce un hotel cu camere de 40m costa doar 60 de euro in plin sezon de cherry blossom. Sau de ce in reviewuri se specifica ca nu este recomandat familiilor cu copii. Asadar si prin urmare, fiti pe faza. Am rezervat un love hotel. Noi si inca alti cativa europeni la fel de debusolati ca si noi. Da’ ce altceva sa faci atunci cand ai o singura varianta de cazare pe booking? Asa ca da, doua zile de cazare la un love hotel, situat la mama naibii si unde in mod normal lumea vine cu masina sau taxiul. Noroc ca aveam totusi un microbuz undeva in zona, cat sa putem ajunge in centrul orasului.

Care e treaba cu love hotelul? Ei bine, in Japonia e ceva destul de comun printre oamenii tineri, oricat de dubios sau tabu ni s-ar parea noua. Oamenii locuiesc in case (apartamente mai degraba) foarte mici, alaturi de parinti sau bunici. Practic intr-un apartament de 50m pot locui si 5-7 persoane. Iar asta e ceva ce se intampla la ordinea zilei in Japonia. Trei generatii in aceeasi casa. Asa ca intimitatea nu prea isi are locul in ecuatia lor. Drept urmare, japonezii s-au gandit (si) la asta si au introdus conceptul de love hotel. Camere mari, romantice, cu dotari luxoase, astfel incat salary men-ii sa poata beneficia de ceva privacy. In fine, am facut-o si p-asta!

O zi in Nara ar fi fost mai mult decat suficienta. Il bati de la un capat la celalalt in cateva ore. Si este intr-adevar un orasel pe care trebuie sa il vezi daca ai ajuns in Japonia. Sa te plimbi prin parcurile uriase, sa hranesti caprioarele cu biscuiti, sa intri in temple, sa mananci un sushi si un mochi ca desert si sa simti pur si simplu atmosfera tipica japoneza. Si apropo, nu e un mit si nici o pacaleala de atras mai multi turisti: in Nara chiar e plin de caprioare pe strazi! Printre oameni, printre masini, peste tot. Vin langa tine si cersesc pur si simplu mancare. Daca nu ai nimic bun pentru ele, te ignora complet. Iar daca ai cumparat biscutii facuti special pentru caprioare, fereste-te! Vei fi inconjurat de caprioare din toate partile, una mai cersetoare decat cealalta!

In plus, daca esti fan obiecte japoneze sau daca vrei pur si simplu sa cumperi niste suveniruri frumoase, aici gasesti tot ce vrei si ce nu vrei, la preturi mult mai bune decat Kyoto. Si o inghetata cu ceai verde, la cornet, de iti sta mintea-n loc! Doar plimba-te pe strazile din centru, printre toate magazinasele cu suveniruri, si sigur iti vei goli buzunarele de toti yenii ramasi.

Asa ca Nara este intr-adevar un oras in care trebuie sa ajungi daca ai venit in Japonia, insa trebuie avut in vedete faptul ca este foarte turistic. Spre deosebire de alte orase, aici chiar vei vedea mult mai multi turisti decat japonezi si mult mai multa aglomeratie. Iar daca asta nu iti place, poti opta pentru alte orasele la fel de pitoresti dar mai putin descoperite sau vizitate de turisti. Uji sau Hikone spre exemplu. Sau o multime de alte orase, unde noi nici nu am ajuns, inafara zonei Kansai. Nu spunem ca nu ne-a placut Nara, pentru ca niciun loc din Japonia NU are cum sa nu iti placa. Insa am avut alte asteptari. Din ce citeam in ghiduri turistice si pe bloguri de travel, ne-a lasat impresia ca este un oras mai ceva decat Kyoto. Mai linistit, mai zen, mai japanese-like decat orice am vazut. Si parca totusi nu se pupa cu ce-am vazut noi. Ori cine stie… oboseala celor trei saptamani si-a spus cuvantul si nu ne-am mai putut bucura cum trebuie?…