Au fost cateva saptamani destul de intense. Si cu lucrat mult (desi nu acesta a fost neaparat factorul declansator) dar cu multe weekenduri la rand cu program stabilit de dimineata pana seara. Nu ca asta nu ne-ar fi placut, am facut o multime de lucruri dragute, ne-am intalnit cu oameni dragi pe care chiar voiam sa ii vedem si cu care ne era dor sa petrecem timp impreuna, am avut evenimente dragute in familie si impreuna cu prietenii, insa… dupa o luna de foc continuu si multaaaa socializare… simteam nevoia de cateva zile in care sa stam NON STOP doar noi patru. Un weekend de… sihastrie 🙂 In care sa stam intr-un singur loc (care sa fie diferit de casa), in care sa ne jucam cu copiii, sa petrecem timp afara, la aer, sa gatim, sa citim, sa stam. Doar sa stam impreuna si sa ne bucuram de un weekend complet in familie. Sa ne reconectam.

Asa ca am luat Airbnb-ul la puricat si am cautat un loc care sa ni se potriveasca. Voiam o casuta mica, in natura, unde sa avem loc doar noi (altfel am fi fost tentati sa mergem mai multe persoane si iar am fi deraiat de la scopul de a sta doar in familie, focusati pe copii si pe reconectarea cu ei), suficient de confortabila cat sa nu ne lipseasca nimic, cu o mica curte si spatiu de stat si eventual gatit afara. Si nu foarte departe de Bucuresti, ca sa nu pierdem prea mult timp stand in masina. Si am gasit 🙂 Casuta aceasta adorabila, nou nouta, din Breaza, numita Hill Lodge. E abia aparuta pe Airbnb si pe Travlocals (site-ul romanesc cu cazari mai deosebite din Romania) si daca nu ne inselam, am cam fost printre primii (daca nu chiar primii) oaspeti care au stat aici. Ca idee, deseori se intampla sa ne uitam mai intai pe travlocals.com si sa vedem ce cazari mai frumoase si mai inedite au aparut in Romania, au o selectie atent aleasa de case, pensiuni si hoteluri. Cele mai multe sunt cu siguranta si pe Airbnb sau Booking.com dar… fiind atat de multe optiuni pe aceste doua site-uri parca e mai greu sa dai de ceva mai interesant. Asa ca travlocals ne ajuta sa facem o selectie mai rapida.

Scopul nostru pentru weekend a fost sa stam doar acolo iar ziua de vineri sa o lucram remote. Stiu, asta cu lucratul remote in timp ce stam cu copiii este o misiune imposibila. Chiar este. Poate nu 100% imposibila dar cu siguranta foarteeeee aproape de imposibila. Am mai incercat si cu alte ocazii, pana acum nu ne-a iesit niciodata fara enervari, fara stres, fara mici certuri intre noi. Tot insistam sa mai facem din cand in cand asta ca sa vedem daca reusim totusi sa ne gasim un ritm. Nu e neaparat un scop in sine sa ajungem sa facem asta, dar pe timpul verii (nicidecum iarna, cand copiii stau destul de mult in interior), cand mai avem plecari de weekend sau cand vom mai merge la casa bunicilor, la Vatra Dornei am vrea sa existe si optiunea aceasta de a lucra o zi-doua remote cu ei. Insa pana acum singura “reteta” fezabila este sa acceptam in primul rand ca acest lucrat remote stand in acelasi timp cu copiii este posibil in cazul nostru (si al specificului joburilor noastre) doar daca este facut din cand in cand, ca o exceptie, nicidecum ca o recurenta. Apoi daca alegem negresit o zi de vineri (nicidecum luni, cand se intampla toate cele de peste weekend la noi la birouri), dar si cu niste mici prerequisites bifate: sa anticipam de joi cat mai multe dintre lucrurile care pot sa apara vineri si sa le rezolvam cat mai mult posibil; sa fie o vineri mai linistita, fara sedinte sau intalniri (virtuale) cu clientii planificate si cel mai important… sa fim intr-o zi de aia buna, cand putem sa jonglam mai usor intre copii si birou, intr-o perioada mai domoala (wishful thinking, stiu, stiu). Daca stim ca e cu haos si multe de facut la birou… efectiv nu are rost sa incercam. Pare destul de simplu pus asa pe hartie, ai zice ca nu ar fi niciun motiv pentru care lucrurile sa nu mearga ca la carte. Dar stim prea bine cat de *prea* ambitioase sunt planurile astea de lucrat cu copiii si cat de multe lucruri imprevizibile pot sa apara. In orice caz, recunosc ca lucrurile sunt mai diferite acum ca avem copii mai mari. Si nu neg ca exista sansa ca pe masura ce vor creste sa existe mai multe sanse de lucrat remote impreuna cu ei. Probabil ca nu suntem nici primii, nici ultimii parinti care fac asta. Dar (cu foarte multa siguranta) momentan suntem printre acei MULTI parinti carora chiar nu le prea iese asta :))

Si in orice caz, lucratul remote e atat de diferit de la job la job si de la persoana la persoana. Poate ca multe dintre joburile actuale ofera posibilitatea de a lucra remote (adica da, ai permisiunea de a lucra de unde vrei) insa putine din ele permit cu adevarat lucratul remote (adica realmente sa fii in stare sa lucrezi de oriunde, sa ai capacitatea de a putea lucra de oriunde). Eu sincer… nu prea sunt acolo. Da, pot lucra si din varful muntelui (procedural vorbind), insa nu pot lucra chiar de oriunde (pentru ca jobul meu presupune multa concentrare, multa documentare, mult invatat, am nevoie de doua monitoare, trebuie sa urmaresc mai multe lucruri in acelasi timp etc). Da, pot. Dar nu prea pot. Cam asa s-ar rezuma toata treaba cu lucratul in cazul meu. Si mai e un lucru foarte, foarte important. Eu nu (mai) pot sa fac bine nici doua lucruri in paralel. Nu pot sa lucrez bine si sa stau si cu copiii in acelasi timp. Iar daca incerc… niciodata nu iese cum trebuie. Asa ca lectia pe care am invatat-o eu dupa acest weekend e ca voi incerca sa delimitez foarte bine timpul de lucrat de timpul de familie. Si ma voi stradui sa incerc sa le combin cat mai rar posibil (spre niciodata) si in situatii cat mai previzibile (doar atunci cand chiar stiu ca sunt zile linistite sau cand imi aranjez lucrurile in asa fel incat sa am mai multa flexibilitate pe parcursul zilei). Insa daca voi putea, voi prefera intotdeuna sa nu lucrez in acea zi, decat sa incerc sa impus doi iepuri dintr-o lovitura si sa iasa un fiasco. Un fiasco care sa imi ia alte trei zile sa-l repar (si la job, si in familie).

Noi am folosit hotspot-urile noastre de la telefon pentru a lucra, insa am fi putut la fel de bine sa folosim wifi-ul cazarii. Dar am omis lucrul acesta, din obisnuinta ne-am conectat la ale noastre. Locuri de lucrat (masa cu scaune) sunt si pe terasa, si in casa. In cazul acestui weekend, ne-a ajutat enorm faptul ca aveam la dispozitia curtea in care se puteau juca copiii, in timp ce noi ii supravegheam de la masa din foisorul acoperit (unde ne-am instalat biroul). Am stat mai mult pe terasa aceea acoperita decat in casa 🙂 Asta desi a mai si plouat un pic pe parcursul zilelor. Insa a fost atat de placut sa stam doar afara, sa gatim afara, sa mancam afara, sa lucram sau ne jucam afara 🙂 Nu am avut niciun plan de a pleca de la aceasta cazare (doar ce ne-am plimbat un pic prin sat), voiam doar sa stam la joaca cu cei mici cat mai mult posibil. Si cam asta am si facut. Ne-am jucat si ne-am plictisit impreuna, exact ce ne doream pentru weekendul acesta de “sihastrie”.

Sunt trei constructii in curtea aceasta: casa in forma de A, o casuta de oaspeti care este incuiata (a proprietarilor) si o terasa acoperita cu bucatarie, loc de luat masa, canapele si o baie. Toate sunt incluse in costul inchirierii casutei, cu exceptia casei de oaspeti. Casa in forma de A este destul de maricica, am zice noi perfecta pentru cum am fost noi (doi adulti si doi copii). Are o baie, o chicineta mica (care are si cuptor, aparat de cafea Nespresso si tot ce ne trebuia in bucatarie), doua dormitoare cu pat dublu (unul sus si unul jos) si un living micut. Pentru noi devine din ce in ce mai greu sa stam toti intr-o singura camera (de fapt in unele tari e chiar ilegal sa facem asta, suntem obligati sa luam fie doua camere duble, fie apartament). In afara casei in forma de A este si un spatiu de joaca pentru copii, cu un perete de catarat si un tobogan (ai nostri copii au stat in mare parte la tobogan, peretele de escalada era cam dificil pentru ei, parea pentru copii un pic mai mari – sau mai aventurosi).

Dupa cum spuneam, casuta mica din curte, o casa de oaspeti a proprietarilor, ramane incuiata, nu se inchiriaza. Si terasa exterioara, acoperita (cu trei parti ce se pot descoperi). Unde ne-am petrecut mare parte din timp. Cu doua canapele, o masa cu scaune, o bucatarie mare si o baie. Cred ca nu pot descrie suficient de bine si complet cat de mult ne-a bucurat aceasta terasa si cat de mult am folosit-o 🙂 In magaziile de langa terasa am gasit diverse jocuri de exterior pentru copii (minge, rachete de badminton, biciclete), am avut o vatra mare in mijlocul curtii unde am putut face foc seara, sezlonguri, balansoare, cam tot ce am fi putut avea nevoie.

Loc de parcare in curte este pentru o singura masina (de asta si zic ca e potrivita pentru o familie, chiar daca ar fi loc de dormit poate pentru mai mult de doi adulti – ei zic patru adulti pe Airbnb). Iar drumul de ajuns pana sus la casuta e foarte ok pana la un punct, apoi este o zona de cativa zeci de metri cu traverse de ciment care e un pic mai dificila, trebuie mers cu viteza foarte mica si cu mare grija (mai ales pentru masinile mai joase).

De facut in jur… sincer nu am vrut sa facem nimic in jur. Nu am avut chiar atat de mult timp ca sa ne plictisim de stat (doar o singura zi plina si doua jumatati de zile) si nu ne-am interesat de locuri pe care le-am fi putut vedea in jur sau de restaurante. Am stat doar la cazare in cea mai mare parte a timpului, am gatit acolo si nu am simtit nevoia sa mergem in alta parte (insa in Breaza in centru exista multe variante de restaurante). Am fi putut face si gratar in curte dar am preferat sa folosim doar cuptorul din casuta in forma de A.

Aaah… si asa ma feresc de vesnica intrebare “ce tip de cazare va place?”. Pentru ca nu avem nicio preferinta categorica. Depinde foarte mult de scopul plecarii/vacantei, de perioada din viata in care ne aflam, de ce vrem sa facem, de ce buget avem etc. Frumusetea calatoritului cred ca e tocmai faptul ca poti incerca atat de multe moduri de a sta cazat 🙂 De foarte multe ori avem chef de cele mai confortabile si mai usoare cazari (hoteluri sau pensiuni cu toate mesel incluse, restaurant aproape, tot felul de facilitati), alteori insa preferam Airbnb-uri frumoase, cu spatii mult mai mari decat poate oferi un hotel/pensiune, chiar daca asta inseamna mai putine facilitati la indemana, gatit singuri, organizat singuri etc. Uneori ne place cu autorulota, alteori ne gandim la varianta de a merge cu cortul (am incercat doar glamping pana acum dar ne tenteaza enoooorm de mult la vara o iesire cu cortul la un show aviatic din UK). Nu avem un tipar. Si nu alegem mereu acelasi lucru. Insa weekendul acesta am vrut o locatie in care sa stam doar noi, sa avem loc de joaca si stat afara. Sa stam cu micii mici, sa ii alergam, sa stam cat mai mult afara, sa pregatim mesele impreuna, sa facem focul seara si sa mancam bezele dulci de ni se strapezesc dintii. Iar locatia aceasta din Breaza a fost fiiiiix ce ne-a trebuit 🙂