Adevarul e ca ni s-a pus pata pe conacele romanesti. Avem ce-avem cu atmosfera aceea de te trimite inapoi in vremuri boieresti, cand casele aveau arhitectura traditionala, cu barne de lemn si pereti de piatra, arcade rotunjite si coloane impunatoare, ferestre largi, mosii uriase, camere deosebite, mancare delicioasa si mai presus de toate, gazde primitoare.Asa c-am luat la analizat txt-ul de care va tot vorbeam, cu cazari frumoase din tara noastra, si ce sa vezi, am dat de Conacul Bratescu. Care se afla la nici mai mult, nici mai putin de zece minute de mers pe jos pana la Castelul Bran. Dar fiti fara grija, nu il gasiti la strada principala, printre trafic, claxoane si zgomot de turisti galagiosi. Nu, nicidecum. E ascuns undeva la capatul stradutei Festung, ferit de aglomeratia si haosul din centrul Branului. Numai bine cat sa te poti relaxa intocmai ca un boier autentic!






Zis si facut, bagajele in portbagaj, umbrelele asemenea (ca se anunta ploaie cu bulbuci!) si-n doua ore suntem ajunsi. Ca un facut, primim camera de la mansarda. Ca tot avem ce-avem cu mansardele, cu peretii inclinati, cu barnele de lemn vopsite-n alb imaculat. Si in sfarsit, mocheta pufoasa in loc de parchet. Si draperii albe de bumbac in loc de perdele demodate. Si-un pat urias, urias, cu rama de lemn si insertii de material traditional. Hei, stai asa, ca-mi pare cunoscut. Se-aseamana cu costumule traditionale pe care le-am mostenit de la bunica. Si chiar asta sunt! Un pat cu rama facuta din fote traditionale, cusute manual, colorate si vesele! Si-n dreapta o masina de cusut antica transformata in masa. Si multe scaune vechi, reconditionate, ce se-ncadreaza la fix in tot decorul. Si piesa de rezistenta a camerei (pe langa rama patului), e oglinda din fata. Pe care-o vad printre stalpii de lemn de la marginea patului. O oglinda rotunda, integrata intr-un tablou de sticla. Si-n spatele sticlei o alta fota minunata, cusuta cu fir auriu. Si cand mi-e lumea mai draga m-arunc in patul urias, printre perne pufoase. Numai bine cat sa observ c-avem ferestre in tavan, la fix ca s-auzim ploaia cum bate-n geam. Si poate avem noroc de fulgere, sa fie exact ca-n “Did you hear the rain“-ul lui George Ezra.






Dar stii ce e cel mai interesant la Conacul Bratescu? Faptul ca-n fiecare camera ai o poveste. Fiecare decor are istoria lui, fie c-a fost cumparat de la un targ de antichitati de prin cine stie ce tara indepartata, fie c-a fost facut manual, ori reinterpretat si reconditionat. Si asta-i farmecul conacului si pan’ la urma, asta te face sa te intorci 🙂 Vrei sa descoperi si mai mult, si intre noi fie vorba… parca am vrea sa stam si-n camera romantica, cu barnele de lemn vopsite-n gri deschis, cu draperii somon si-un foisor romantic de toata frumusetea! Sau poate-n cea traditionala, c-un etaj mai sus, cea cu ferestre patrate de jur imprejur, cu mocheta-n carouri verzi portocalii, noptiere vopsite manual si polita de lemn masiv deasupra patului. Da, clar, aici vom sta data viitoare! Sau poate totusi vom alege minunatia aceea de camera cu cada antica, adusa tocmai din Polonia! Cu patul baldachin din dreptul geamului, unde sa-ti bei cafeaua-n dimineata. Si biblioteca veche, plina de carti, exact ca la parinti acasa. E greu s-alegi una din camere, va spunem tare sincer 🙂













Iar jos, in restaurant, un semineu urias si-o canapea comoda, numai buna pentru terminat Shogun-ul. Si-am auzit noi un zvon cum ca in perioada urmatoare in jurul semineului va fi o biblioteca uriasa si-un spatiu perfect de relaxare si citit. Si-atunci e clar, ne facem iarasi rezervare la conac. Ca tare bine suna o cafea si-o prajitura facuta-n casa, o carte buna si o atmosfera cosy, in sufrageria de la conac. Si daca tot veni vorba de restaurant, sa fie si-un mic dejun copios, cu mancare delicioasa si dulceturi si paine facute-n casa. Intocmai ca la bunici 🙂 Iar mai spre seara, un roze cat mai sec din toata colectia de vinuri, si mancare delicioasa, traditionala.






Si cum-necum, doua zile de weekend la Conacul Bratescu s-au dus de parca nici n-ar fi fost. Dar va spunem asa, ca-ntre prieteni. Daca sunteti in cautare de locuri speciale, mai iesite din tipar, unde se pune pret pe detalii si unde te simti de parc-ai fi acasa la niste prieteni vechi, va zicem sincer sa alegeti Conacul Bratescu. Mergeti pe mana noastra 😛

Si apropo, in caz ca v-ati speriat si voi de zvonurile aparute-n presa, Castelul Bran nu se inchide, asa ca mergeti linistiti la Bran, si anuntati-va si prietenii straini care intentionau sa vina prin zona si si-au schimbat subit planurile 🙂 Se inchide intr-adevar Muzeul Bran, dar asta-i alta mancare de peste. Castelul Bran ramane deschis, se viziteaza in continuare, asa ca stati fara grija 🙂