RO: Bun, dintre toate orașele Italiei, care mai de care mai colorate și mai animate, mai fotogenice și mai cu “dolce vita”-ul în buzunar, noi am ales-o tocmai pe “grăsună”! Și poate că o avea ea Florența – La Bella Italiei, catedrala lui Brunelleschi, Veneția gondolele pe canale, Napoli pizza cea delicioasă, Milano fashion week-urile, Liguria satucele de carte poștală de la Cinque Terre (și sosul pesto, că nu-i de neglijat acest aspect :D), Apulia căsuțele truli-luli, Roma cea care se mândrește cu titlul de oraș etern, dar cin’ se pune cu La Grassa (pentru că are mâncare DELICIOASĂ), La Rossa (pentru marea de acoperișuri roșii văzute de sus din turnul Asinelli), La Dotta (pentru cea mai veche universitate)? 🙂 Pentru că da, Bologna e mai ceva ca oricare alt oraș italian când vine vorba de mâncare. Upsi dupsi, în drum spre chiparoșii toscani avem “escală” în capitala culinara a Italiei! Și n-am venit aici pentru lista aceea interminabilă de muzee de pe Wikitravel. Și nici pentru Piața Maggiore, poate cea mai reprezentativă locație bologneza. Nici pentru fântâna lui Neptun, chiar dacă e simbolul orașului. Nici pentru Via Rizzoli cea faimoasă, care pe timp de weekend devine pietonală. Și nici măcar pentru cele două turnuri faimoase, Asinelli și Garisenda. Și nici pentru sutele ori miile de arcade din tot orașul, unde recunoaștem, ne-ar ieși niște poze de toată frumusețea. Și nu, nici măcar pentru muzeul Lamborghini. Motivul pentru care petrecerea de burlăcițe toscane începe în Emilia Romagna e simplu ca bună ziua. Mâncarea.

EN: Ok, from all the cities Italy has to offer, each and every single one of them more colorful and diverse, more photogenic and with more “dolce vita” in the pocket, we have chosen the “Fat One”! And maybe Florence – Italy’s La Bella, has Brunelleschi’s cathedral, and Venice the gondolas on the canals, Naples the delicious pizza, Milan the fashion weeks, Liguria the postcard villages from Cinque Terre (and pesto sauce, as we should not neglect this aspect :D), Apulia with its trulli-lulli houses, Rome the Eternal City, but who has the courage to compete with La Grassa (for its delicious food), La Rossa (for all those red rooftops seen from up above from Asinelli tower), La Dotta (for the oldest university it has)? Because yes, Bologna is better than any other Italian city when it comes to food. Oopsi doopsi, on our way to the Tuscan cypress trees we have a “stopover” in the culinary capital of Italy! And we’re not here for that endless list of museums that we found on Wikitravel. Not even for Piazza Maggiore, perhaps the most iconic location in Bologna. Not even for Neptune’s fountain, even if that’s the symbol of the city. Nor the famous Via Rizzoli, which becomes pedestrian during weekend time. Not even for those two faimous towers, Asinelli and Garisenda. Not even for the hundreds and thousands of arcades spread all over the city, which we have to admit, they are quite a good opportunity for nice photographs. And nope, we’re not here for the Lamborghini Museum. The reason why the Tuscan bachelorette party starts in Emilia Romagna is easy as ABC. THE FOOD. 


















RO: Tortellini delicioși ori tagliatelle late și apetisante, făcute în casă la Paolo Atti & Figli de către sfogline pricepute (așa le numesc bolognezii pe doamnele care fac pastele delicioase-care de altfel au adus renumele orașului), mortadella ori șuncă de Parma, parmezan ori o lasagna copioasă, nelipsitul prosciutto și deliciosul oțet balsamic de Modena. Și-apoi nu-i pastă fără un vin tradițional. Lăsăm Chianti-urile și Brunello-ul pe mai încolo, când ajungem în Siena, pentru că Emilia Romagna e faimoasă în toată lumea pentru minunăția de Lambrusco frizzante ori pentru Pignolettoul care merge la fix cu supa tradițională bologneza de tortelini și cu nelipsitul ragu. Să nu care cumva să te trezești că vrei spaghete bologneze în vreo osterie tradițională. Că s-ar putea să te alerge italienii prin tot Quadrilatero-ul. Pentru că știi deja, că te-ai documentat pe interneti, n-ai să mănânci în veci spaghete bologneze în Bologna. Pentru că pur și simplu nu există. Sosul bolognez e de fapt ragu, sosul de carne. Și e literă de lege să nu pui ragu peste spaghete! Îl pui și tu ca italianul ăl adevărat, pe tagliatelle, că doar am înțeles că nu e masterchefism să pui carne peste paste subțirele. Și îl numești și tu mai fancy, tagliatelle al ragu, că sună altfel. Și dacă totuși ai ce ai împotriva tagliatellelor, nu e bai. Poți pune ragu și peste pene. Sau în lasagna, ca să fie treabă treabă 🙂 Și-apoi gelato… că nu-i nebunie de gelato mai bun ca cel de la Gelataria Gianni, din centru, de lângă turnurile Garisenda și Asinelli.

EN: Delicious tortellini or tempting wide tagliatelle, home made at Paolo Atti & Figli by handy sfogline (that’s how the Bolognese people call the ladies that make the pasta that brought the fame of the city), mortadella or Parma ham, parmigiano or a hearty lasagna, the eternal prosciutto and the delicious balsamic vinegar from Modena. And then there’s no pasta without some traditional wine. We’ll leave Chianti and Brunello wine for later, when we’ll reach Siena, because Emilia Romagna is famous all around the world for its gorgeous Lambrusco frizzante or for the Pignoletto that goes perfectly with the traditional tortellini soup and the ragu sauce. Never ask for spaghetti bolognese in a traditional osteria. Because there’s no such thing in Bologna! The bolognese sauce is actually the well known ragu, the meat sauce. And it’s an unwritten law to never put ragu over spaghetti! You have to eat it like a real Italian, on tagliatelle, as we already know now that it’s not possible to have meat over thin pasta. And you call it fancier, tagliatelle al ragu, as it sounds much more stylish. But if you have something against the tagliatelle pasta, no worries. You can also have ragu over penne. Or in lasagna, to make it even better 🙂 And then gelato… there’s no better gelato than the one from Gelateria Gianni, in the city center, close to the Garisenda and Asinelli towers.  





RO: Ei și toate ca toate… dar dacă am priceput ce-i cu “La Grasa”, e musai să înțelegem ce-i și cu “La Dotta”. Savanta, erudita și învățata Italiei 🙂 Glumă, glumă, dar Universitatea din Bologna e aproape cea mai veche din lume, fondată tocmai la 1088! Pentru că prima pare să fie o universitate din Maroc, fondată în anii 859. E, dar măcar Bologna are cea mai veche universitate din întreaga Europă, și-asta nu-i lucru puțin. Și-apoi ce-ți vine în minte întâi și-ntâi când te gândești la Bologna? Universitatea, desigur, mâncarea în frunte cu tortellini-uri, acoperișurile roșii și fără doar și poate… sutele de arcade răspândite în tot orașul. Așa numitele portici.

EN: All in all… if we now know what all the fuss with “La Grassa”, it’s absolutely necessary to understand what’s going on with “La Dotta”. The clerk, the erudite, the learned one 🙂 Joking but Bologna University is almost the oldest in the world, founded in 1088! The first one seems to be the one from Morocco, founded in 859. Oh well, at least Bologna has the oldest university from the entire Europe and that’s something to consider. And what comes into our minds when we first think about Bologna? The university of course, the food with those tasty tortellinis, the red rooftops and obviously the hundreds of arcades spread all over the city. The so called portici. 





RO: Ar mai fi multe de spus despre Bologna. De spus și de făcut. Asta contrat aparențelor, pentru că știm prea bine că marea de turiști are obsesiile ei cu Roma, Florența și Veneția. Dar nu-i bai, cu cât e mai puțin în lumina reflectoarelor, cu atât e mai interesantă și fermecătoare draga de Bologna. Numai bine sunt mai puțini oameni în piața Maggiore la terase, mai puțini spectactori la festivalul de film în aer liber, mai puțini mâncători de gelato și mai puțini cumpărători de bunătățuri locale. Așa că pentru data viitoare când om avea mai multă vreme de bătut în lung și-n laț orașul trecem pe listă… nu obiective turistice, ci restaurante 🙂 Musai o vizită la Stanze pentru un aperitivo delicios într-un decor bestial într-o fostă catedrală, și-apoi un tur al universității (în Teatro Anatomico mai ales :D), o piață locală de weekend și în mod special o plimbare până la catedrala Madonna di San Luca, din vârf de deal La Guardia. Aproape 4 kilometri întregi de arcade portici (666 la număr mai exact :D) până la catedrală și-apoi o priveliște demențială către tot orașul! Dar până una alta, misiunea burlacitelor continuă pe drumul spre Toscana! Chiparoși înalți, podgorii cât vezi cu ochii, dealuri pline de măslini, drumuri înguste și (din nou) mâncare delicioasă… veeeeeeenim cu La Sposa la distracție!

EN: There are still quite a lot to be said about Bologna. To be said and to be seen. And that’s somehow contrasting with the permanent obsession tourists have with Rome, Florence and Venice. But that’s not a problem, as less renowned it is, the more interesting and charming Bologna becomes. Less people in Piazza Maggiore at the terraces, less audience at the open air film festival, less gelato eaters and less buyers at the local markets. So next time when we’ll have a bit more time to wander the streets of Bologna we’re putting on the list… not touristic sights but restaurants 🙂 We have to go to Le Stanze for a delicious aperitivo in a great setting inside of a former cathedral, and then a tour in the university (especially in Teatro Anatomica :D), a local market during weekend time and for sure a walk to the Madonna di San Luca cathedral, on top of La Guardia hill. Almost 4 km of portici arcades (666 to be more precise) till to get to the cathedral and then a gorgeous view towards the city! But until then, our bachelorette mission continues on our way to Tuscany! Tall cypress trees, wineries as far as the eyes can see, hills covered in olive trees, narrow roads and (yet again) delicious food… we’re bringing La Sposa for a bit of fun!