“Buna dimineata soare! Fugi si fa-ti parul, trebuie sa plecam la aeroport in curand. Vezi ce iti iei in bagaj, nu te fitosi prea mult. Fara placa, fara prea multe chestii de machiat si ce va mai trebuie voua fetelor. Mergem sa ne relaxam, sa ne plimbam mult pe jos si vreau sa fii comoda. Si nu, nu iti lua rochia albastra, e prea stramta si nu o sa poti merge linistita cu ea.”

Zis si facut! M-am ridicat rapid din pat si am urmat instructiunile precise pe care le-am primit. Abia asteptam sa ajungem, sa ne inchiriem masina si sa pornim la drum!

Nu mai zburasem din februarie, adica de mai bine de trei luni, si vedeam cum asta devenea un real motiv de suparare pentru al meu sot. Asa ca desi urma ca in mai putin de o saptamana sa plecam in Caraibe, ne-am asezat amandoi pe canapeaua din sufragerie  si am conchis cu foarte multa convingere: trebuie sa ne luam niste bilete de avion! Oriunde, nu conteaza, zbor sa fie! Asa ca am luat laptopul si am inceput vanatoarea de bilete ieftine. Dortmund parea sa fie de departe cel mai convenabil, mai ales ca voiam sa plecam in doua saptamani iar optiunile erau destul de limitate. Dar ce sa faci in Dortmund? Nu prea pare genul nostru de oras si parca am avea chef de plimbari boeme si alei pavate. Bun, deschide Google maps, enerveaza-te din nou pe noua interfata care se misca infernal de greu si cauta orase din apropierea Dortmund-ului cu ceva spirit mai boem. Essen! Sau si mai bine… Kettwig, o suburbie a orasului Essen. Perfect! Cumpara biletele! 770 ron pentru amandoi, plus 27 euro pe zi pentru masina inchiriata. Am fi putut alege si mersul cu trenuri si autobuze, insa era mult mai scump (78 euro pentru amandoi). In plus, voiam sa avem cat mai multa mobilitate, pentru ca ne gandeam sa ajungem si in Koln, sa vedem mult laudatul Dom.

Astfel ca am ajuns in Dortmund sambata dupa amiaza si in cea mai mare viteza ne-am ridicat masina de inchiriat. Pentru 15 euro in plus, ne-am facut upgrade la o masina mai mare, Mini Countryman, ceea ce ne-a incantat teribil pe amandoi. Despre Dortmund nu putem spune foarte multe cuvinte de lauda, nu ne-a impresionat cu nimic in mod special, de aici si lipsa de inspiratie cand trebuie sa scriu despre acest oras. Totusi, i-am dat o sansa si ne-am incumetat sa ajungem in centru pentru o scurta plimbare, insa din pacate nu ne-a placut prea mult.

Am ajuns in Essen dupa un drum de aproximativ 45 de minute din Dortmund, unde ne-am pierdut ceva vreme pe strazile agitate si pline de lume si de magazine. De fapt… intregul centru e o mare de magazine!  Recunosc pe aceasta cale ca m-am pierdut si eu printre cele 4 etaje ale unui imens Primark, la fel de aglomerat si de haotic ca si cele din Marea Britanie.

Intr-adevar, stradutele sunt pavate si intortocheate, piatetele sunt mari si terasele frumoase, dar totusi… a fost departe de ce ne imaginam pentru weekendul asta. Desi nu vreau sa sar la concluzii inainte de a prezenta in detaliu cele vazute, aveam sa ne dam seama mai tarziu ca partea aceasta a Germaniei este poate cea mai putin spectaculoasa parte a tarii… Pentru noi, Bavaria ramane in continuare zona cea mai frumoasa si autentica a Germaniei, la fel si partea de nord a tarii, in frunte cu Hamburg.

Essen a fost capitala culturala europeana in 2010 si este foarte apreciat pentru spatiile verzi de aici. Intr-adevar, exista parculete peste tot, la fiecare colt de strada. Blocurile sunt mici (de maxim patru etaje), foarte diferite de ale noastre blocuri comuniste, simple spre anoste ca arhitectura dar colorate, insa ceea ce nu mi-a placut catusi de putin a fost faptul ca nu aveau deloc balcoane sau terase. In plus, am vazut foarte multi oameni ai strazii si destul de multa mizerie in oras, ceea ce ne-a facut sa ne simtim putin in nesiguranta. Totusi, Essen este foarte cunoscut si apreciat pentru suburbia Kettwig, care a fost anexata in anul 1975. Dar despre Kettwig mai multe in alt articol 🙂 Si un alt plus pentru Essen este costul vietii de aici. Pare-se ca ar fi unul dintre cele mai ieftine orase mari din Germania (mai ieftin decat Dortmund spre exemplu), motiv pentru care foarte multi nemti prefera sa locuiasca aici. O alta problema destul de mare in Essen este parcarea. Parcarile publice nu sunt foarte scumpe (de la 3,5 euro la 10 euro pe zi), insa duminica fie deschid abia dupa ora 10:30, fie sunt complet inchise. Cum noi aveam nevoie sa plecam devreme de la hotel, a trebuit sa alegem parcarea hotelului. Nici mai mult nici mai putin de 18 euro pe zi. Dar fie, per total am iesit oricum mai ieftin decat daca am fi ales transportul in comun.

Si pentru ca am ajuns destul de tarziu in Essen, nu am avut suficient timp la dispozitie sa ne plimbam foarte mult. Insa am putut sa ne facem o idee, suficient cat sa ne dam seama ca nu vrem neaparat sa ne mai intoarcem aici. Se simte si se vede din plin ca a fost un oras foarte industrial (mine de fier si de carbuni), dar care insa incepe sa se transforme, si sa devina un puternic centru comercial si de business. Si dupa cum spuneam, centrul arata bine, insa nu este nimic spectaculos, nimic care sa te impresioneze cu adevarat. Niste cladiri simple, piete mari, multe magazine si multa agitatie.

Asa ca dupa o noapte nu foarte odihnitoare, ne-am trezit devreme pentru a porni catre Koln. Trebuia sa ne grabim, caci la ora 11 ne astepta rezervarea pentru mic dejun in Kettwig (si ce mic dejun!!). Am ajuns in 50 minute in Koln si ne-am indreptat direct catre Dom. La capitolul parcari, aveam de unde alege: sub piata Domului este o parcare imensa (0,70 euro pentru 20 minute), dar sunt si multe alte parcari exterioare in centru (mult mai scumpe insa, 2 euro pentru 20 minute). Orasul era complet adormit la ora 9 dimineata, asa ca am profitat de lipsa turistilor si am urcat rapid in Dom (3 euro de persoana). De fapt… Cat de rapid poate fi sa urci 533 de trepte in spirala? Am ajuns in varful Domului sleiti de orice putere si cel putin ametiti, insa privelistea era cu adevarat incantatoare! Da, Koln este un oras frumos si ne-a convins ca merita sa revenim aici pentru mai multe zile. Am coborat treptele cu ceva mai multa energie si nu mica ne-a fost uimirea cand am vazut ca intregul oras era deja impanzit de turisti! Ne-am uitat la ceas si ne-am dat seama ca nu mai aveam timp de pierdut pe stradutele din preajma Domului. Asa ca ne-am pozat pentru ultima oara cu Domul si ne-am promis ca ne vom intoarce aici cat de curand!