Gran Canaria – Detalii Logistice

Nu stiu nici acum de ce ne-a luat atat de multa vreme sa descoperim insulele Canare si de ce nu au fost niciodata printre optiunile noastre de destinatii. Ani la rand am fost pasionata (spre obsesie) de Spania, am devorat efectiv cursurile de spaniola de la Cervantes, am facut ore particulare pentru a afla mai multe despre Spania si spaniola, imi pusesem obiectiv personal ca in fiecare am sa apuc sa vizitez macar o data Spania si intotdeauna sa descopar un loc nou. Cu toate acestea, nu am simtit niciodata dorinta sau curiozitatea de a ajunge in Insulele Canare. Si inca nu-mi explic de ce (poate pentru ca involuntar asociam arhipelagul doar cu insula Tenerife, pe care o etichetam cu ignoranta “insula de destrabalare”). Insa dupa doua insule vazute in ultimul an, suntem mai convinsi ca niciodata ca o parte din zilele noastre de batranete vor fi petrecute aici, intr-un apartament micut, cu vedere la ocean. Gran Canaria ne-a placut (poate ca inca preferam Fuerteventura din anumite puncte de vedere, insa ne-a placut) si am inteles intr-un final de ce este atat de renumita, de ce sunt atat de multe zboruri, atat de multi pasageri care calatoresc aici, atatea tururi si chartere din toata Europa. In Maspalomas exista un bulevard intreg care poarta numele tour-operatorului TUI iar cam orice articol despre Gran Canaria incepe cu descrieri precum “massive tourist destination“, asa ca e lesne de inteles ca turismul aici e mult, mult mai mult decat o industrie. Aeroportul Las Palmas din Gran Canaria este cel mai mai aglomerat aeroport din arhipelag ca numar de pasageri (ce-i drept, Tenerife are doua aeroporturi care impart incarcarea, si per total sunt mai multi turisti in Tenerife). Insa insula aceasta, desi pe alocuri parca prea aglomerata si prea transformata in micro “metropole”, este mai mult decat o destinatie de pachet all-inclusive. Este o insula-continent, cum i se mai spune in repetate randuri in lumea online. Si asta pentru ca este extrem, dar extrem de diversa. Este in principiu o destinatie de mers la plaja, la caldura, insa in acelasi timp are si munti fabulosi de explorat (cu Pico de las Nieves cel renumit si privelistile spectaculoase), si desert cu dune de nisip in Maspalomas, si cascade impresionante (precum Charco Azul sau Barranco de la Manta), si plantantii de banane (la Museo del Platanos in Arucas), si plantantii de cafea (cine ar fi crezut?!, la Finca los Castanos) si canioane spectaculoase ori sate pitoresti si albe precum minunatele pueblos blancos din Andalucia (Fataga, Teror, Firgas, Puerto de Mogan sunt doar cateva dintre ele). Si autostrazi drepte ca-n palma, cu tuneluri duble, impecabile, sapate in munti, dar si drumuri vechi si intortocheate de-ti sta inima in loc cand te intalnesti cu vreun autobuz in vreo curba (drumul de coasta GC-200, de la Puerto de Mogan pana in Agaete este SPECTACULOS dar si foarte periculos pentru un sofer neexperimentat). Si stanci abrupte ce se termina direct in ocean, si cratere de vulcan pline ochi de palmieri (Caldera de Bandama). Sunt si zone excesiv de aglomerate, cu resorturi sau cladiri de prost gust (pentru care au fost literalmente decupati muntii ca sa faca loc constructiilor!), insa exista si zone inca neexploatate, cu peisaje ireal de frumoase (partea de vest a insulei ne-a placut in mod deosebit). Da, poate ca Fuerteventura ne-a placut mai mult (poate si pentru ca a fost prima insula din arhipelag descoperita, poate ca si contextul intreg a ajutat, mergand pentru prima oara dupa foarte mult timp cu niste buni prieteni), insa Gran Canaria este mult, mult mai ofertanta cand vine vorba de locuri de vazut si lucruri de facut in vacanta. De fapt, voi incheia acest paragraf lung, de introducere, cu concluzia: vom reveni in Gran Canaria si daaaa, absolut, este o destinatie extrem de buna pentru o vacanta de familie!

Avion

Daca stau sa iau la recitit toate vechile articole in care am calatorit cu companii low cost, cel mai probabil in mai bine de jumatate din ele ma plang de serviciile oferite si conchid ca intotdeauna vom alege companii de linie in viitor. Doar ca problema e ca uneori, in unele destinatii (cum ar fi Insulele Canare, Tenerife si Gran Canaria), singurele zboruri directe sunt oferite doar de companii low cost. Asa ca si de data aceasta am ales sa zburam cu Wizzair, in ciuda faptului ca stiam ca un zbor de aproape sase ore distanta va fi cumplit de greu cu micii mici. Am mai zburat in Montreal cu amandoi (7 ore din Paris), insa fiind zbor de linie si avion mare, cu doua culoare, a fost infinit mai usor. Aveam termen de comparatie zborul din Dubai (5 ore din Bucuresti), tot cu o companie low cost, insa acela ne parea incomparabil mai usor decat cel de acum, pentru ca Anastasia era extrem de mica si inca dormea de mai multe ori pe zi, era doar alaptata (de fapt abia incepusem diversificarea, chiar facusem o pauza pe parcursul calatoriei, asa ca nu aveam stresul meselor) si inca nu era foarte activa (ca acum, la un an si jumatate). In final, desi a fost destul de solicitant, a fost departe de filmele de groaza pe care ni le imaginam initial. Ce-i drept, suntem intotdeauna foarte bine pregatiti pentru zboruri (cu diverse activitati, gustari, schimburi, orice ne-ar putea fi de folos in caz de nevoie) si probabil ca asta a ajutat foarte mult. Nemultumirea noastra fata de Wizzair a fost legata de asignarea locurilor, pentru ca ne-au fost distribuite imprastiat in tot avionul, desi eram cu totii pe aceeasi rezervare. Ni s-a mai intamplat sa ne separe desi aveam aceeasi rezervare (e o practica comuna, fac asta in mod frecvent – daca nu permanent), de data aceasta insa eram cu totii raspanditi pe locul diferite. Problema s-a rezolvat la biroul de check in, din ingaduinta persoanei de la birou (care nu are legatura cu compania Wizzair, ci cu personalul de la sol), care ne-a schimbat tuturor locurile, astfel incat sa putem sta toti impreuna. La intoarcere am zburat cu Vueling, pentru ca trebuia sa ajungem mai intai in Amsterdam, sa rezolvam niste lucruri administrative. Asa ca zborul a fost impartit in doua, un zbor de patru ore si jumatate catre Amsterdam si un altul de doua ore din Eidhoven in Bucuresti (cu Wizz). Zborul din Eindhoven a fost cu ceva mici peripetii, chiar cand sa decoleze s-a observat o defectiune tehnica care ne-a tinut la sol, in avion, pana cand s-a remediat. Cum se spunea in Top Gun, cand zbori suficient de mult, astfel de lucruri se intampla πŸ™‚

In ultima vreme scopul nostru este sa alegem zboruri cat mai directe, chiar daca sunt mai lungi, pentru a reduce cat mai mult timpul petrecut pe drum. Sincera sa fiu, mi se pare extrem de greu sa facem fata unui zbor lung, stand blocati in trei scaune cu copii mici pentru ore in sir, insa am realizat pe parcursul timpului ca oricat de dificil ar fi, parca e mai confortabil sa stii ca te-ai urcat in avion si ajungi la destinatie. Fara escale, fara mult timp in aeroporturi, fara controale (mi se par groaznice controalele de securitate cand avem bagaje multe), fara transferuri de la si catre aeroport. Da, ajungem epuizati, lipsiti de orice urma de energie si chef de orice, dar… ajungem intr-un timp mai scurt. Am tot testat de-a lungul timpului si varianta cu escale, si cea cu zbor direct, rezultatul e ca da, zborurile (mai) scurte sunt mai usor de gestionat, insa toata nebunia cu escalele si eventualele cazari pana la urmatorul zbor, facut si desfacut bagaje etc, ne duc cam la acelasi nivel de oboseala. Atata doar ca zborul direct ne salveaza un pic mai mult timp, nu mai β€œsacrificam” cate o zi in plus la fiecare drum. Si inca un lucru observat e faptul ca pe masura ce copiii cresc, se schimba atat nevoile (ale noastre si ale lor), cat si toleranta si rabdarea noastra. Pe masura ce vor fi mai mari si mai independenti, zborurile vor fi mai usoare. Perioada care ni s-a parut noua critica pentru calatorii a fost de la 7-8 luni pana pe la doi ani. Dupa doi ani lucrurile s-au imbunatatit semnificativ cu Alexei, asa ca in mod cert vor fi si cu Anastasia.

Carucior

Legat de caruciorul Yoyo (pentru ca in ultima perioada exista tot felul de probleme si cerinte de a lasa caruciorul la poarta avionului, urmand sa fie primit la destinatie fie la poarta avionului, fie pe banda de bagaje), am reusit sa intram cu el in avion, chiar daca fusese etichetat pentru a merge la cala. Ba mai mult, nu ne-a intrebat nimeni nimic de carucior. La intoarcere, cand am calatorit cu Vueling, ni s-a etichetat de asemenea caruciorul (am cerut la check in sa il marcheze ca bagaj de mana, ca sa il luam la bord si ni s-a spus ca da, asa vor face), nu ne-a fost cerut la imbarcare (a fost imbarcare la finger, probabil ca nu l-au observat) insa cand am intrat in cabina (am intrat printre primii) personalul de la bord ne-a atentionat ca nu trebuia sa urcam cu el. I-am rugat sa ne lase totusi sa il tinem, pentru ca ne-ar fi fost foarte greu sa il luam abia la banda de bagaje din Amsterdam cu doi copii mici dupa noi, si intr-un final ne-au inteles si ne-au lasat sa il tinem in compartimentul de deasupra locurilor. Ne-au spus insa ca de acum inainte sa cerem la check in eticheta galbena, nu verde cum primisesem noi, pentru ca eticheta verde este asignata bagajelor de cala si nu pot fi depozitate in cabina. Pe zborul Wizz dinspre Eindhoven in Bucuresti ni s-a spus de la bun inceput ca trebuie sa il lasam la cala si sa il etichetam la un birou special de check-in, insa in final la imbarcare nu ni s-a mai cerut asta. Prin urmare, noile reguli legate de transportul carucioarelor (fie ele de travel, Yoyo sau similare) se aplica sau nu, depizand de aeroport si/sau de personalul de handling de la sol. In ultimele luni am avut cinci zboruri cu carucioarele si nu am fost nevoiti sa le lasam la cala.

Bagaje

Nu ne iese treaba cu bagajele light, oricat ne-am stradui. Doua bagaje mari la cala (de 20 kg fiecare), un ghiozdan foto absolut urias, o geanta β€œbebeluseasca” cu lucruri pentru copii (mancare, schimburi, activitati pentru zbor), o geanta mica pentru mine, o geanta mai mare cu β€œbagajul de urgenta” (cateva haine pentru fiecare dintre noi in caz ca avea sa se piarda/intarzie bagajele de la cala) si geanta pentru carucior. Desi par foarte multe, a fost… minimul nostru necesar. Intotdeauna ne straduim sa limitam numarul de bagaje, insa in acelasi timp ne amintim ca niciodata nu am fost noi chiar cei mai practici calatori din lume. Aveam bagaje multe si inainte de copii, parca deja devine complet nerealista ambitia aceasta de a avea cat mai putine cand calatorim cu totii impreuna. Este insa destul de frustrant si stresant sa avem mereu atat de multe lucruri de luat cu noi. Si am mai observat un lucru, indiferent cate bagaje am avea la cala (doua, trei sau oricate), numarul bagajelor de mana ramane la fel πŸ™‚ E drept ca echipamentul foto este cel care ocupa cel mai voluminos si mai greu dintre bagajele de mana, insa nu vrem sa renuntam la el. Incercam sa limitam numarul bagajelor, sa aplicam tehnici mai practice de impachetat, sa nu luam mai multe haine decat am avea nevoie, insa niciodata, absolut niciodata nu am reusit sa plecam ca niste floricele, cu cate un ghiozdan discret in spate ca bagaj de mana. Nu. Acest scenariu este aproape imposibil pentru noi.

Masina de inchiriat

Chiar nu vreau sa fiu eu Gica Contra-ul intregului internet si sa ofer un feedback negativ celor de la Cicar. Stiu, chiar stiu ca sunt pomul laudat, cea mai buna si mai permisiva companie de inchiriat masini, cele mai mici tarife, cele mai bune conditii de inchiriat, scaune auto pentru copii incluse in pret etc. Fara controale amanuntite, fara probleme daca aduci masina cu doua zgarieturi in plus, fara sume colosale blocate ca garantie (de fapt fara nicio suma blocata ca garantie, in comparatie cu alte firme mari precum Sixt sau Hertz care in unele destinatii ne blocau sute de euro) etc. Insa simplul fapt ca trebuie sa stai la coada cel putin doua ore ca sa iti ridici masina (dupa un zbor de alte sase ore) pentru mine este suficient cat sa indraznesc sa scriu ca nu, nu sunt ok. Rezervarile se fac online, nu este o surpriza pentru ei ca urmeaza sa vina buluc de clienti intr-o anumita zi sa ridice masini, deci faptul ca nu suplimenteaza numarul de angajati (sau sa deschida birouri suplimentare) pentru a reduce timpul acesta inadmisibil de asteptare mi se pare o lipsa colosala de respect fata de clienti (voi nota o observatie de folos, primita de la prietenii nostri care au calatorit la o saptamana dupa noi in Gran Canaria – se pare ca exista un alt birou Cicar la plecari nationale, la 300m de biroul de la internationale – nu este insa semnalizat iar angajatii Cicar nu indruma oamenii catre acela, asa ca e bine de stiut si de intrebat odata ce ajungeti in aeroport). Sunt multe avantaje la cei de la Cicar, recunosc, insa asteptatul acesta strica enorm din experienta inchirierii masinilor de la ei. Am vorbit despre acest lucru si in social media iar feedback-ul multor persoane a fost ca apar companii care ofera atat preturi, cat si conditii similare. Nu la companiile mari (Avis, Sixt etc) care functioneaza dupa alt model de business si nu ar putea probabil sa se adapteze modelului Cicar, dar alte companii locale precum Autoreisen spre exemplu (nu i-am incercat insa). Referitor la scaune auto, in ambele dati (atat in Fuerteventura, cat si in Gran Canaria) am avut noroc sa gasim scaune ok. Chiar daca am rezervat scaune pentru ambii copii, nu se face o asignare a scaunelor, se iau la fata locului dintr-o mare de scaune disponibile. In ambele dati erau suficiente optiuni, atat pentru Alexei (scaun front facing cu pozitie buna de somn), cat si pentru Anastasia (acelasi tip de scaun ca la Alexei dar cu prindere in isofix si in fata, si in spate, astfel incat sa poata fi pozitionat si rear facing). Totusi, stiind ca sunt toate la gramada, am avut ceva emotii nestiind daca vom gasi scaune potrivite.

Cazare

Avand experienta de anul trecut in Fuerteventura, cand am stat intr-o casa mare, cu piscina si mult spatiu in curte pentru copii, am tot sperat sa gasim cam acelasi tip de cazare si in Gran Canaria. Am inceput cautarile pe Airbnb si am observat ca variantele de case erau destul de putine (cel putin cele in bugetul nostru, de aproximativ 100 euro/noapte). Cele mai multe optiuni erau de apartamente, mai ales in zona de sud, despre care citisem ca ar fi mai buna pentru familii, in principal pentru ca este vremea mai buna, mai putin vantoasa, iar plajele sunt cele mai dragute aici. Ulterior ne-am uitat la hoteluri, tentati de confortul psihic pe care ni l-a adus hotelul din Cipru, nemaifiind nevoiti sa cautam locuri unde sa mancam (sau sa gatim). Insa in final am revenit la planul A, acela de a sta intr-o casa mare, unde sa avem mai multe camere si mai mult spatiu. Andrei urma sa mai si lucreze in unele dintre zile, asa ca o camera de hotel sau un apartament mai micut ne-ar fi constrans destul de mult. Drept urmare, am compromis locatia si am ales sa stam in Agaete, in zona de nord-vest a insulei (casa este aceasta). Locatia in sine nu e deloc rea, ba chiar e la doar 30 minute de condus de capitala Las Palmas iar in zona aceasta de nord se aflau multicele locuri in care ne doream sa ajungem (Galdar, Firgas, Las Palmas, Telde, Pico de las Nieves si Roque Nublo etc). Ni s-a parut ca este fix ce ne trebuie, intr-o zona linistita, cu suficient spatiu pentru noi si o camera in plus pentru cand avea Andrei sa lucreze. Am fi preferat sa fie o cazare chiar pe plaja, insa nu am gasit ceva mai potrivit pentru doleantele noastre.

Insa odata ajunsi acolo, am realizat ca nu puteam face o alegere mai nepotrivita. Nu stim cum este vara, insa iarna in partea de nord a insulei este mult, mult mai frig, mai vantos si mai ploios decat in sud. In vreme ce la noi ploua si nu ne ajungeau hainele luate cu noi ca sa nu murim de frig, in sud, in Maspalomas, oamenii faceau baie in ocean. Asa ca in primele trei zile am stat foarte mult timp in masina, β€œmigrand” de la ploaia din nord in sud, la caldura. In plus, in nord chiar se simte ca este extra sezon. Foarte putine restaurante deschise (in unele zile chiar spre deloc, pentru ca aveau program doar in weekend), foarte putina activitate in general. Desi Agaete si zona din imprejurimi sunt extrem de frumoase si pitoresti (plaja din Agaete, unde vine si pleaca feribotul de Tenerife e spectaculos de frumoasa si mistica), inafara sezonului este destul de lipsita de orice fel de activitate. Ceea ce nu e neaparat rau, cand stii exact toate aceste lucruri. Insa cum noi aveam planuri si asteptari marete de a sta la plaja cu cei mici, impresia initiala a fost ca nu vrem sa ramanem cazati in aceasta zona. Prin urmare, dupa trei zile de stat in nord am anulat cazarea Airbnb si am rezervat un hotel in Maspalomas. Am ales Riu Hotel Papaya (sunt mai multe hoteluri Riu pe insula, si in Maspalomas sunt vreo trei), pentru ca aveam si optiunea deΒ all inclusive. In cele trei zile in Agaete ne-a fost destul de dificil cu mesele (mai ales cele de seara), pentru ca ajungeam tarziu inapoi, restaurantele erau inchise, uneori si supermarketurile, copiii (si noi de fapt) eram infometati si ne era destul de incomod sa gatim. Oricat de mult am fi impotrivaΒ all inclusive-ului in general, in perioada aceasta a vietii ne este mai usor sa avem toate mesele (sau macar micul dejun si cina asigurate la hotel). Si nu, nici macar financiar nu ne mai ajuta sa mancam cu micutii la restaurante in fiecare zi de mai multe ori pe zi, o masa cu cate un fel de mancare pentru fiecare dintre noi ajunge sa fie destul de costisitoare. Asa ca varianta hotelului cuΒ all inclusiveΒ ne ajuta, cel putin pentru moment. Da, e frustrant ca nu te mai bucuri de bucataria locala, de preparatele locale si ca in general, mancarea de laΒ all inclusiveΒ nu e neaparat cea mai calitativa (desi in Cipru am avut o experienta geniala la hotelul Olympic Blue Lagoon). Dar punand in balanta, ne e mai ok asa pentru moment. Am avut o camera family la hotelul Riu (upgradata de la o camera dubla normala, pentru ca era hotelul plin) si chiar daca nu e cel mai grozav si child friendly hotel din Maspalomas, a fost ok. Insa odata ajunsi acolo, am realizat ca nu puteam face o alegere mai nepotrivita. Nu stim cum este vara, insa iarna in partea de nord a insulei este mult, mult mai frig, mai vantos si mai ploios decat in sud. In vreme ce la noi ploua si nu ne ajungeau hainele luate cu noi ca sa nu murim de frig, in sud, in Maspalomas, oamenii faceau baie in ocean. Asa ca in primele trei zile am stat foarte mult timp in masina, β€œmigrand” de la ploaia din nord in sud, la caldura. In plus, in nord chiar se simte ca este extra sezon. Foarte putine restaurante deschise (in unele zile chiar spre deloc, pentru ca aveau program doar in weekend), foarte putina activitate in general. Desi Agaete si zona din imprejurimi sunt extrem de frumoase si pitoresti (plaja din Agaete, unde vine si pleaca feribotul de Tenerife e spectaculos de frumoasa si mistica), inafara sezonului este destul de lipsita de orice fel de activitate. Ceea ce nu e neaparat rau, cand stii exact toate aceste lucruri. Insa cum noi aveam planuri si asteptari marete de a sta la plaja cu cei mici, impresia initiala a fost ca nu vrem sa ramanem cazati in aceasta zona. Prin urmare, dupa trei zile de stat in nord am anulat cazarea Airbnb si am rezervat un hotel in Maspalomas. Am ales Riu Hotel Papaya (sunt mai multe hoteluri Riu pe insula, si in Maspalomas sunt vreo trei), pentru ca aveam si optiunea deΒ all inclusive. In cele trei zile in Agaete ne-a fost destul de dificil cu mesele (mai ales cele de seara), pentru ca ajungeam tarziu inapoi, restaurantele erau inchise, uneori si supermarketurile, copiii (si noi de fapt) eram infometati si ne era destul de incomod sa gatim. Oricat de mult am fi impotrivaΒ all inclusive-ului in general, in perioada aceasta a vietii ne este mai usor sa avem toate mesele (sau macar micul dejun si cina asigurate la hotel). Si nu, nici macar financiar nu ne mai ajuta sa mancam cu micutii la restaurante in fiecare zi de mai multe ori pe zi, o masa cu cate un fel de mancare pentru fiecare dintre noi ajunge sa fie destul de costisitoare. Asa ca varianta hotelului cuΒ all inclusiveΒ ne ajuta, cel putin pentru moment. Da, e frustrant ca nu te mai bucuri de bucataria locala, de preparatele locale si ca in general, mancarea de laΒ all inclusiveΒ nu e neaparat cea mai calitativa (desi in Cipru am avut o experienta geniala la hotelul Olympic Blue Lagoon). Dar punand in balanta, ne e mai ok asa pentru moment. Am avut o camera family la hotelul Riu (upgradata de la o camera dubla normala, pentru ca era hotelul plin) si chiar daca nu e cel mai grozav si child friendly hotel din Maspalomas, a fost ok. Nu este insa tocmai aproape de plaja (ei spun 10 minute de mers pe jos, noua ne lua vreo 20), iar plaja este mult mai jos (trebuie coborate multe trepte sau luat liftul pana la nivelul plajei). Dar a fost bine pentru ce aveam noi nevoie. In orice caz, in vacanta aceasta nu am facut deloc cele mai intelepte alegeri legat de cazari iar asta ne-a stresat destul de mult. Am rezolvat rapid, dar a fost putina agitatie pana ne-am lamurit ce ne trebuie si unde sa stam. Lectia pe care am invatat-o insa e ca trebuie sa fim mai atenti de acum inainte si sa ne dam seama ce ne trebuie mai exact.

Infrastructura

Ma bufneste rasul cand ma gandesc ce drumuri erau in Fuerteventura πŸ™‚ Gran Canaria este din punctul meu de vedere, poate prea bine dezvoltata la acest capitol. Desigur, este de necontestat usurinta de a strabate insula de la nord la sud intr-o ora si un pic, mergand pe autostrazile GC-1 si GC-2. Insa toata aceasta dezvoltare excesiva, toate drumurile contruite, toti muntii dinamitati pentru a face tuneluri duble moderne, toata stancile de pe coasta β€œdecupate” pentru a face loc resorturilor, stirbesc un pic din autenticitatea si frumusetea insulei. Pentru ca da, insula este spectaculoasa, atat ca relief, cat si ca privelisti sau vegetatie (cel putin in comparatie cu Fuerteventura, care este extrem de arida). Insa in partea de sud, este mult, mult prea populata, aglomerata, transformata. Partea de vest si centrul insulei (prin munti) sunt inca spectaculoase, aici nu au ajuns (inca) toate lucrarile de transformare si modernizare. Drumul de coasta din Maspalomas in Agaete luand-o prin vest este cu o ora mai lung (desi distanta e mult mai mica) decat ocolind prin est, pe autostrada, insa este minunat. Da, e mai greu de parcurs, dar peisajele sunt superbe! Fara exagerare, este cel mai frumos drum pe care l-am vazut in Gran Canaria. Se numeste GC-200, leaga Puerto de Mogan de oraselul Agaete (insa uneori sunt portiuni din el inchise, noi am prins o parte din el inchis), este un drum de coasta, sinuos, minunat ca privelisti, insa si foarte periculos. Chiar apare pe site-ul dangerousroads.org si da, confirm ca am avut cateva momente in care ma tineam excesiv de strans de manerul portierei :)) Cum altfel cand peste tot erau semne sa claxonezi in curbe pentru ca drumul este extrem de ingust si abia au loc doua masini una pe langa alta? Nu doar ca este plin de curbe dificile, dar este si extrem de ingust. Cu siguranta nu este delooooc un drum pe care pasagerul din dreapta (aviz mie :D) sa stea sa scrie articole si notite despre vacanta in timpului mersului πŸ˜€ Sau daca o face, sa aiba la indemana o punga in caz de rau de miscare πŸ˜€

Pentru a ajunge in locurile pe care am vrut sa le vedem in aceasta vacanta era destul de usor sa folosim autostrada. Mult mai rapid, mult mai usor sa ne miscam de colo-colo. Insa de cele mai multe ori (cel putin dupa primele zile in care am vazut cam cum stau lucrurile cu drumurile) preferam sa alegem drumurile mai vechi, de langa autostrada. Spre exemplu in partea de sud toate orasele sunt conectate prin autostrada GC-1. Insa aproape paralel cu acest drum, dar mult mai aproape de coasta, este drumul GC-500 (drumul vechi de coasta sudica), care porneste din Puerto de Mogan si duce pana la Vecindario (cand am fost noi o portiune din el era inchisa din cauza alunecarilor de teren – intre Puerto de Mogan si Taurito). Nu este la fel de periculos ca GC-200 dar este la fel de impresionant si sinuos. Practic urmareste muntii, la fel ca GC-200 doar ca aici privelistile sunt foarte diferite. Desi relieful e impresionant, privelistile sunt mai “urbanizate” din cauza oraselor si constructiilor.

Am mai incercat si alte drumuri din interiorul insulei, cum ar fi GC-503 (in drum spre Palmitos Park) si GC-504, doar de curiozitate, ca sa vedem cum arata si alte parti ale insulei (profitam de fapt de somnul copiilor si ne tot plimbam pe insula). Cred ca asta ni s-a parut cel mai interesant la Gran Canaria, faptul ca sunt peisaje si relief atat de diferite, pe o suprafata foarte mica. Toate aceste drumuri mentionate de noi se afla foarte aproape unul de altul (de fapt poti ajunge cam pe oriunde pe insula in maxim 90 de minute), si cu toate acestea, sunt atat, dar atat de diferite si spectaculoase. Pentru cei pasionati de condus, Gran Canaria chiar e incredibila in materie de drumuri.

Vreme

Cred ca orice articol despre Gran Canaria vorbeste despre diferentele de temperatura dintre partea nordica a insulei si cea sudica. Nordul e mult mai rece, sudul mult mai cald. Scrie peste tot lucrul acesta, o stiam si noi prea bine doar ca… am subestimat cu toata nonsalanta toate aceste avertizari πŸ™‚ Cat de rea poate fi o diferenta de 2-3 grade pana la urma? Ei bine, poate fi foarte mare πŸ™‚ Am prins 18 grade intr-o zi atat in nord, cat si in sud. Doar ca acele 18 grade cu vant si ploaie in nord erau fundamental diferite fata de aceleasi 18 grade, cu soare si fara pic de vant in sud. E o lectie pe care am invatat-o pe pielea noastra, si pe care de acum inainte chiar o vom lua in calcul. In luna ianuarie (21-31 ianuarie) am prins in general 18-20 grade ziua, insa cu exceptia a doua zile, am prins mereu fie vant, fie ploaie, fie cer inorat. Chiar daca este o destinatie unde e cald tot timpul anului, parca totusi in ianuarie e destul de imprevizibila vremea. Erau zile in care puteam sta la plaja (insa nu de dimineata devreme, ci pe la jumatatea zilei, aproximativ trei ore), dar erau si zile in care nu ne erau suficiente hainele groase pe care le aveam la noi. Cat despre calitatea aerului… hahaha :)) Nu este un subiect pe care il atingem vreodata in genul acesta de articole logistice despre vacante, insa imi amintesc si acum cum am reactionat cand am verificat in aplicatia de vreme temperaturile din Gran Canaria si am vazut marcat cu rosu zona de calitate a aerului, cu alerta mare de poluare. Da, in principal din cauza furtunilor si nisipului din Sahara. Imi amintesc ca aceeasi problema o aveam si in Fuerteventura, unde batea vantul foarte tare (de asta e si atat de preferata de surferi insula aceasta) si ridica nisipul (cel putin in zona de nord, unde erau si dunele). Noi nu am simtit in niciun fel aceasta calitate mai slaba a aerului insa am vazut ca este un lucru deseori mentionat cand vine vorba de clima din Gran Canaria.

Itinerariu

Vom scrie un articol dedicat acestui subiect, astfel incat sa putem include cat mai multa informatie. Asa ca momentan vom trece in linii mari cateva dintre locurile care ar merita vazute in Gran Canaria, cu mentiunea ca am vizitat aceasta insula pentru prima oara, asa ca nu am descoperit neaparat β€œhidden gems”, ci am urmat poate ca cele mai batute si mai recomandate trasee. Fiind inafara sezonului si avand vreme destul de capricioasa, nu ne-am axat foarte mult pe stat la plaja (desi am mers la una in fiecare zi, nu neaparat pentru bronzat cat pentru bucurat de plaja si ocean in sine). Am avut zece zile de stat pe insula si chiar daca ne-am plimbat zi de zi, au ramas multe de vazut si descoperit. Probabil ca nici trei saptamani nu ar fi suficiente pentru Gran Canaria (lucru pe care nu l-am putut spune anul trecut despre Fuerteventura).

In partea de nord, am recomanda o zi in capitala Las Palmas, pentru centrul istoric (cu piata Plaza de Santa Ana, unde e si catedrala faimoasa), plaja urbana Las Canteras si acvariul Poema del Mar. Satucul Agaete (in care am stat si noi) este fermecator, plaja cu pietre negre si stancile dramatice care se termina direct in mare e spectaculoasa (de la aceasta plaja pleaca si fetibotul Fred Olsen catre insula vecina Tenerife). Tot aici se gasesc si piscina naturale, una mai renumita este Las Salinas din Agaete (pe timp de iarna insa e cam imposibil de facut baie/plaja in nordul insulei), precum si o ferma locala ce produce vin, cafea, portocale si avocado (Finca La Laja y Bodega Los Berrazales). La fel si zona Puerto de las Nieves, din apropiere de Agaete. Gradina botanica numita Jardin Botanico Canario era si pe lista noastra de locuri de vazut insa dintr-un motiv sau altul am uitat de ea. Cel mai probabil din cauza celor cateva zile de ploaie si frig de la inceputul vacantei (cand am stat cazati in nord) am facut tot posibilul sa β€œmigram” cate sud. Ceea ce sincer nu ar fi o idee foarte rea. Tot ce este in partea de sud a insulei poate fi vazut inclusiv pe timpul iernii, insa multe locuri din nord pot fi amanate pentru o vizita ulterioara vara (cel putin planul nostru cam acesta e). Orasul Arucas cu distileria de rom Arehucas si gradina El Jardin de la Marquesa, orasul Galdar (cu situl arheologic din pestera pictata Cueva Pintada si cu plaja Playa de Sardina din apropiere) orasul Teror, toate au fost pe lista insa nu am ajuns sa le vedem. Oraselul Firgas este extrem de apreciat si foarte vizitat de turisti, in special pentru aleea in scari pe mijlocul careia se afla hartile fiecarei insule din arhipelag iar mai jos o fantana. Noua ne-a placut foarte mult si la Museo del Platano, plantatia de banane din apropiere de Arucas. Daca am fi aflat din timp de existenta lor, poate am fi vazut si craterul Caldera de Bandama si formatiunile de piatra de la Cenobio de Valeron, construite de aborigeni in urma cu peste 800 de ani. 

In partea centrala, pentru cei pasionati de hiking, o urcare pana la Roque Nublo ar fi interesanta, precum si o plimbare in satucul Tejeda, considerat unul dintre cele mai frumoase sate din Spania. De asemenea, instagramabilul Barranco de las Vacas de pe langa Aguimes (un canion micut dar spectaculos) si satul alb Fataga (din Valea Celor O Mie de Palmieri). 

Insa desigur, partea de sud este cu siguranta cea mai cautata si cea mai ofertanta cand vine vorba de locuri potrivite de vacanta. Cele mai mari si mai cunoscute plaje sunt aici (Playa de Amadores, Playa Anfi de Mar, Playa del Ingles in Maspalomas, Playa Puerto Rico), dunele de nisip de la Maspalomas, portul si plaja Mogan (Puerto y Playa de Mogan), Palmitos Park si drumul GC-500 de coasta sudica. In Maspalomas ar fi destul de multe de facut, sunt si parcuri acvatice, si parcuri de distractii, carting, o faleza foarte frumoasa si lunga, multe restaurante si terase. 

Si nu in ultimul rand, pentru cei pasionati de condus si de admirat privelisti pe marginea drumului, de la diverse β€œmirador”-uri… drumul GC-200 de pe coasta vestica, de la Mogan la Agaete.