Republica Dominicana

Decembrie 2012

Acum doi ani, nu m-as fi gandit niciodata ca voi avea luna de miere pe care am avut-o in Maldive, si nici in cele mai frumoase vise nu as fi sperat sa ajung la nici un an dupa in Asia, sa vad locuri incredibil de frumoase si impresionante. Si iata ca totusi am parte de o a doua luna de miere acum, si de inca un concediu minunat care a inceput neasteptat de bine.

Ne-am trezit la ora 4 dimineata cu un entuziasm neobisnuit si abia asteptam sa ajungem in aeroport. De obicei imi este greu sa ma trezesc la astfel de ore, chiar si atunci cand plec in vacanta, insa de data asta am sarit din pat imediat cum a sunat ceasul. Si chiar daca ne intorsesem din vacanta din Asia in urma cu nici doua luni, aveam senzatia ca nu am mai fost plecati de foarte multa vreme. Si pentru prima oara urma sa avem o vacanta de relaxare totala, fara program de vizitat, fara alergat, fara mii de poze in aparat si fara stres. “Vacanta de stat la plaja”, cum o numim noi.

Republica Dominicana nu era in plan anul acesta, insa ca de obicei, Andrei a gasit niste preturi foarte bune la avioane. E drept ca am cumparat biletele de avion cu 6 luni inainte de plecare, insa am putut beneficia de pretul de 500 euro/persoana din Bucuresti pana in Punta Cana. Biletele au fost cumparate de la Swiss, cu escala in Zurich, insa zborurile au fost operate de Helvetic Airways (Bucuresti-Zurich) si Edelweiss Air (Zurich-Punta Cana). In mod normal, biletele sunt aproximativ 800-1000 euro/persoana, asa ca am vrut neaparat sa profitam de promotie. Si desi nu ne asteptam, ne-au placut foarte mult serviciile si mai ales mancarea celor de la Edelweiss Air! Cred ca putem spune cat se poate de obiectiv ca a fost cea mai buna mancare pe care am mancat-o vreodata in avion!

Aeroportul din Punta Cana ne-a surprins intr-un mod foarte placut. O cladire mica, cu acoperis de paie si fara pereti, impanzit de dominicani prietenosi care zambeau tuturor urandu-le “bienvenidos”, si o atmosfera de vacanta, nicidecum de cladire oficiala. Am iesit din aeroport si am pornit spre hotel condusi de soferul domnului Bronly de Jesus, care ne pregatise o bere rece si o “agua sin gas” rece, numai bune pentru a combate senzatia de sufocare pe care am incercat-o la iesirea din aeroport. Nu e insa de mirare, eram la fel de gros imbracati ca si in Zurich.

Transferurile de la aeroport sunt o adevarata industrie in Punta Cana, asa ca preturile variaza foarte mult. Noi ne-am documentat destul de mult inainte de a alege si am gasit intr-un final pe diverse forumuri ca una dintre cele mai ok companii ar fi cea a lui Bronly de Jesus. Asa ca am platit 75 USD pentru un transfer dus-intors, de la aeroport catre hotel, pentru amandoi, acesta fiind cam cel mai bun pret de pe piata.

Am fost cazati la hotelul Ocean Blue and Sands care a fost peste asteptarile noastre. Nu m-am uitat deloc pe internet sa vad ce ma asteapta, nu am vrut sa stiu unde ajung, insa ma gandeam mereu ca trebuie sa imi cobor asteptarile si sa nu ma astept la ceva asemanator cu Maldivele. Asa ca am fost chiar impresionanta cand am vazut cat de mare este, si cat de multe cuprindea: 9 restaurante a la carte, printre care “Route 66”, cu specific american, “La Marguerita”, cu specific mexican, “La casa de mi abuela”, cu specific dominican, si o cafenea cocheta, Mike’s Coffee. Aveam sa vad apoi ca mai exista si un restaurant principal absolut imens (El Carey), bufetul principal, unde puteam manca dimineata si la pranz in stil bufet suedez. De asemenea, si pe plaja era un restaurant cochet, cu terasa fix pe plaja, foarte cautat si apreciat de turisti.

Fusul orar…. Da, ne-a cam facut probleme. Si asta pentru ca in seara in care am ajuns, ne-am culcat la 11 seara ora locala (ora 5 dimineata pentru noi), si speram ca vom dormi neintorsi pana a doua zi dimineata. Insa bineinteles ca nu a fost asa, motiv pentru care amandoi am fost treji la ora 4:30 dimineata ora locala. Si nu ar fi fost o problema foarte mare, pentru ca oricum ne propusesem sa vedem rasaritul, insa in tot complexul hotelier nu era nici urma de lumina! Bezna totala, nu ne dadeam seama unde ne aflam in cadrul complexului, si evident o liniste completa. Am mers asadar in receptie, unde stiam ca este cineva disponibil 24 din 24, si am profitat de internetul din lobby pentru a le scrie mailuri alor nostri. Apoi, am mers pe plaja, si am vazut un rasarit extrem de frumos, cu atat mai mult cu cat ne aflam pentru prima oara in fata oceanului Atlantic.

Am prins o vreme foarte frumoasa si ne-am putut bucura in fiecare zi de soare si de plimbari pe plaja. Ce nu mi-a placut insa a fost faptul ca totul parea sa fie extrem de turistic si comercial. Iar imaginea plajei intinse si pustii pe care o aveam noi in minte atunci cand am ales Dominicana nu isi gasea deloc locul aici. Pentru ca plaja din Punta Cana, oricat de mare si frumoasa ar fi, este intesata de sezlonguri si turisti. Ceea ce nu a fost tocmai ceea ce am fi cautat. Cu alte cuvinte… Republica Dominicana ne parea un fel de Turcie a Europei: resorturi imense ce formau mini-orasele (cu restaurante, locuri de joaca pentru copii, sali de sport, 3-4 piscine si nenumarate camere de hotel) si foarte foarte multi turisti, in special americani si canadieni, veniti in grupuri mari, de cel putin 20 de persoane. Nu am fost niciodata adeptii resorturilor mari, si ori de cate ori am mers in vacanta am vrut sa alegem cele mai retrase bungalow-uri de pe plaja sau cea mai dosita viluta. Insa pentru Republica Dominicana (cel putin Punta Cana), optiunile de bungalow-uri erau destul de limitate iar cele mai populare sunt resorturile all-inclusive care se gasesc la tot pasul. Sunt aproximativ 50 de astfel de resorturi in Punta Cana si toate se intrec in a le oferi clientilor cele mai bune conditii.

In ultima seara, cea de 5 decembrie, l-am asteptat cu drag pe Mos Nicolae. Asa ca ne-am pregatit frumos papucii (nu ghetele) la usa, si l-am asteptat pe Mos la 35 de grade, dupa o zi de plaja si relaxare. Parca nu se potriveste cu peisajul clasic de frig, zapada, zgribuleala si vreme rea de la noi din tara, insa a fost interesant. Si totusi… cred ca prefer sa petrec sarbatorile de Craciun alaturi de familie si prieteni, oricat de frumos ar parea statul la plaja in plina iarna.

La finalul excursiei am fost amandoi de acord ca spiritul dominican este cu adevarat impresionant, iar veselia si zambetele oamenilor de aici sunt greu de uitat. Sa vezi oameni dansand sau cantand in plina strada, impartind zambete sincere in stanga si in dreapta este intr-adevar ceva ce nu vezi in fiecare zi la noi in tara. Si chiar daca nu sunt o tara bogata, oamenii sunt fericiti si asta se vede. Insa cu toate acestea… mult mai impresionanta ni s-a parut Asia, cu tot ceea ce a insemnat cultura, mancarea, atmosfera. O excursie in Caraibe este intr-adevar interesanta si foarte frumoasa, insa dupa vacanta in Dominicana putem spune cat se poate de sincer ca nu se compara cu locurile vazute in Asia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s