Mmmm… deschid ochii cu greu si ma afund in plapuma groasa si calduroasa din pat. Nu vreau sa ma trezesc, desi aerul rece si proaspat de munte imi da energie si parca nu mai am somn. Imi este putin frig, dar nu inchid fereastra. Ma foiesc pe-o parte si pe alta, apoi ma ridic si ma asez in dreptul geamului. Ma uit pierduta in zare. Case mici, cu acoperisurile rosii, curtile pline de verdeata si crestele inzapezite ale muntilor de pe fundal. O liniste deplina. Se aude cum curge neincetat apa paraului de langa casa. E inorat si sta sa ploua. Dupa betia de aseara, pare-se ca am uitat berea si punga de bomboane Mozart pe balcon. Mi se face subit o foame de lup! Desfac cu nesat o bomboana.

La ora 10 dam plecarea. Toata lumea e in hol, cu bagajele si umbrelele pregatite. Ne urcam in minivan, setam GoPro-ul pentru filmare si pornim la drum. Incepe ploaia. Deasa, mocaneasca si cat se poate de deprimanta. Ne ia rand pe rand somnul si adormim dusi. Mai putin soferul, slava cerului. We have it all on camera!

Ne trezim buimaci intr-o parcare din centrul Salzburg-ului. Regizam o scena pentru filmare, suntem buimaci si nu intelegem nimic. Alo, trezirea! Am ajuns in orasul lui Mozart, gata cu motaiala! Ne revenim din amorteala si o luam usor catre centru. Oprim pentru o realimentare cu ciocolata Mozart. Apoi urcam catre castel. Pe cat am bombanit urcarea anevoioasa, pe atat ne-am bucurat de priveliste atunci cand am ajuns. Unde mai pui ca am prins si o decolare a unui Easyjet! Scoate aparatul, pune obiectivul si incepe spotting-ul. Muntii in spate, cerul plin de nori, miros de Jet A1 si un viraj fix pe deasupra noastra. Ce sa iti doresti mai mult?

Cu ochii dupa avioane, am pierdut notiunea timpului. Inca trei ore si trebuie sa ne indreptam catre Munchen. Ok, e timpul sa bagam viteza. O ultima tura prin curtea castelului, si-apoi pornim spre centru.

Aglomeratie, agitatie, muzica si veselie in oras. Cu sau fara ploaie, intregul oras participa la maraton. Ne strecuram printre sportivi gandindu-ne rusinati cat martipan si wursti am mancat in ultimele zile si cam cat ar trebui sa alergam si noi ca sa compensam. Eh, cui ii pasa?! Parca ar merge un snitel vienez.

Oprim la Cafe Mozart pentru o cafea. Covor rosu la intrare, muzica simfonica, canapele aristocrate si un desert traditional, si-anume Salzburger Nockerl. Suna bine. In realitate insa… E odios. Povestea lui insa e interesanta si poate pentru asta merita incercarea. Trei gramezi de albus de ou batut si copt, un fel de bezea coapta nu indeajuns de mult, simbolizand cei trei munti ce imprejmuiesc Salzburg-ul: Monchsberg, Kapuzinerberg si Rainberg. Cu sos de cranberry si muuuult zahar pudra. Sweetness overload. Cu glicemia la maxim (ca doar nu ne-am fi indurat sa nu mancam pana la ultima lingurita), ne-am ridicat anevoios de la masa si am pornit operatiunea “pierdut pe strazi”.

Casa lui Mozart pe dreapta, malul raului pe stanga. Ne plimbam printre stradute fara sa vrem sa ajungem niciunde anume. Si uite cum se face ora de plecare. Gasca, ne vedem cu totii la masina!

E drept ca nu am petrecut suficient timp in Salzburg. Dar asta inseamna ca avem pretext sa ne intoarcem! Asa ca pana data viitoare, lasam Salzburg-ul si ploaia in urma si o luam rapid catre Munchen. Vacanta de 1 mai s-a terminat, maine dimineata ne intoarcem la birou. Trei zile, trei orase diferite, unul mai interesant ca altul. Si nu stiu ce parere are restul grupului, dar noi deja planuim urmatoarea escapada in Hallstatt, Salzburg si imprejurimi!