Cred ca daca as face un sondaj printre bucuresteni si as intreba care e destinatia lor preferata din Romania pentru un weekend de relaxare, Valea Prahovei ar iesi fruntasa. Detasat. Si nu o zic cu niciun fel de repros sau judecata, dar chiar si eu, satula pana peste cap de tot ce inseamna Sinaia, Predeal, Poiana Brasov si oricare alta statiune montana din zona… tot la acestea ma gandesc ca prima optiune de petrecut weekendurile. Si asta pentru ca am senzatia ca alte parti cat de cat rezonabile ca distanta de Bucuresti nu sunt suficient de ofertante sau de… turistice. Ca nu sunt dezvoltate suficiente. Ca nu sunt drumurile nu stiu cum. Sau ca nu avem ce face cu copiii. Iar prin acest articol vreau sa-mi demontez in primul rand eu, mie, acest mit atat de puternic asimilat.
Si cu intentia de a transforma poate in viitor acest gen de articol intr-o mica serie, o sa propun acum sa dezbatem despre judetul Arges. Judet pe care sincer nu prea l-as fi avut in focus pentru a petrece un weekend cu familia. In primul rand pentru ca in afara de o oprire scurta la Barajul Vidraru si eventual traversat Transfagarasanul in drum spre Sibiu (care nu ar fi fost o optiune in mijloc de martie, fiind inca inchis circulatiei rutiere), nu stiam ce altceva ai putea face in zona, care sa nu presupuna atat de mult stat in masina. Si-n plus, de-a lungul timpului am tot vazut locurile acestea. Sunt superbe, nimic nu le poate contesta frumusetea, dar le-am tot vazut si parca am fi vrut un pic de noutate in traseul nostru. Si poate chiar mici insertii de zone nu neaparat turistice, nu neaparat de trecut intr-un “ghid” ca la carte, ci locuri mici, care sa ne aduca putina relaxare si bucurie. Iar daca e loc si de putina informatie educativa pentru copii, cu atat mai bine.
Bun. Gata. Incep traseul din Bucuresti, orasul in care locuim si-o luam pe drumul spre Targoviste, pentru a ajunge la prima oprire, in Campulung Muscel. Ce sa facem in Campulung Muscel? Sunt sigura ca cei nascuti in acest oras pot veni cu mai multe optiuni de activitati in oras, noi am avut un scop simplu dar precis: sa ne bem cafeaua la o cafenea draguta. Am primit o recomandare de la niste prieteni si am mers orbeste pe mana lor. Nu am cautat nimic pe internet, nu ne-am interesat unde si ce e cafeneaua aceasta pentru ca pana la urma… cat de mult te poate impresiona o cafenea? Am adaugat-o in navigatie si ne-am trezit in fata unei cladiri vechi, aflate la un capat de strada, in mijlocul intersectiei. Am crezut initial ca am gresit destinatia. Apoi am vazut pancarta de langa usa, pe care scria cu creta “loc pentru creat amintiri” ia pe geamul usii scris mic numele cafenelei. Si un pic mai sus, in cladirea din dreapta, un “Coloniale” scris sub balconul inchis cu geamuri. Cafeneaua Coloniale. De la subsolul acestei cladiri vechi. Suna suficient de bizar? Ei bine, am intrat pe scara care ducea spre beciul casei si deja incepusem sa contestam putin alegerea de a face scurtul popas de cafea aici si chiar imi trecea prin minte sa cautam repede un 5 to go prin zona. Daaaaar… am tras de perdeaua de la capatul scarilor si am intrat intr-o camera parca desprinsa dintr-un reels viral pe Instagram :)) Cu pereti de caramida, scaune si fotolii vechi, tablorui pictate, covorase si perne decorative impletite de mana, rafturi cu carti cu pagini ingalbenite, mese de lemn si tot felul de obiecte vechi. Cu siguranta cafeneaua aceasta este o aparitie in peisajul local. O aparitie complet neasteptata! Cafeaua e buna si au o selectie de prajituri de casa ca pe vremuri, la bunici. Iar in fotoliul tapitat sta mai mereu o doamna care tese covorasele intinse pe fotolii.
Iar surpriza si mai mare este etajul de deasupra cafenelei, pe care am putut sa il vizitam. O casa veche, cu trei camere ce pot fi inchiriate de turisti (un apartament cu doua camere si camera micuta de o singura persoana), care pare sa fie intoarsa in timp. Si o sufragerie mare, cu mese si terasa incadrata de glicina, unde organizeaza deseori evenimente culturale (cluburi de carte spre exemplu). Cele mai multe obiecte de decor sunt foarte vechi, unele chiar ale fostilor proprietari ai casei, carti, fotografii de epoca, tablouri inramate, draperii groase, brodate si sobe originale. Mi-a lasat impresia unui platou de filmare. Un Bridgerton de Romania 🙂
In cazul in care este suficient timp de explorat zona, poate ca nu ar strica o vizita la Muzeul Municipal Câmpulung (aici), Muzueul ARO (ar fi fost de mare interes pentru copiii nostri), o plimbare prin centrul orasului in zona caselor de patrimoniu sau… pentru putina aventura in natura, un traseu catre Varful Gainatul Mare (nu e cel mai tentant nume, stiu) si Barajul Rausor. Pentru noi nu a fost o optiune din cauza vremii, insa am gasit articolul acesta scris de Lipa Lipa in care descrie traseul facut de ei (aici). Si pentru ca am tot vorbit cu oameni din Campulung, am primit o serie de multe alte recomandari de lucruri de facut in zona aceasta. Triunghiul Manastirilor in Piatra (Cetateni, Corbii de Piatra, Namaiesti)
La 5km de Cafeneaua Coloniale (10 minute de mers cu masina) se afla Centrul de Vizitare Casa Zimbrului, mai exact in satul Voinesti din comuna Leresti. Este un centru construit de catre Fundatia Conservation Carpathia, dedicat vietii zimbrului. Cel mai probabil multi dintre noi stim de perioada in care zimbrii au disparut din peisajul romanesc, pentru ca au fost vanati excesiv, pana la extinctie. Au fost aproape 200 de ani in care animalul acesta nu a mai fost parte din fauna Romaniei, apoi au fost reintrodusi treptat. Fundatia Conservation Carpathia se ocupa de reintroducerea lor in salbaticie, in zona Muntilor Fagaras si de monitorizarea lor. Centrul nu este dedicat doar copiilor, insa sunt cateva activitati interactive care ii pot bucura in mod special pe copii. Ghidul de la locatie parcurge un tur cu vizitatorii, in care se pot afla multe detalii interesante despre acest animal considerat “specie umbrela”. Adica influenteaza si faciliteaza viata altor specii de animale, pasari sau insecte prin simpla sa prezenta. Si castorul este de asemenea o specie umbrela, care are acelasi impact asupra habitatului, insa bietul castor munceste din greu pentru asta :)) In schimb pentru zimbru… e suficient doar ca exista. Spre exemplu, datorita blanii sale dese si scurte, poate transporta semintele plantelor. Sau prin simplii sai pasi si prin urmele formate in sol (ca niste gauri in pamant, mai adanci din cauza greutatii animalului), se pot forma mici baltoace care creeaza un mediu propice pentru insecte, broaste etc. Si am aflat si cateva lucruri gresite pe care le stim despre zimbrii 🙂 In primul rand, in ciuda aparentei “fioroase”, este un animal complet erbivor, care mananca iarba, scoarta de copac, ghinde, licheni si arbusti. Insa mananca mult, nu se joaca! Intre 30 si 50 kg de hrana pe zi. Apoi, se crede ca zimbrul este un animal periculos, care ataca omul. In realitate, ei evita contactul cu oamenii si nu vaneaza sau nu ataca activ omul daca acesta nu il provoaca. In interiorul Casei Zimbrului se afla doua exemplare impaiate de zimbrii, unul la parter si al doilea la etaj. Zona de la etaj este dedicata activitatilor pentru copii. Vin deseori grupuri de la scoala (in special in saptamanile tematice de la scoala) si se organizeaza diferite activitati pentru ei. Mai multe informatii despre Casa Zimbrului se gasesc pe pagina oficiala a centrului de vizitare (aici).
Si apoi, la alte 30 minute de condus de Casa Zimbrului (20km distanta), in Rucar, se afla Centrul de Vizitare Casa Castorului, un alt animal care a fost disparut de pe teritoriul tarii noastre vreme de aproximativ 100 de ani (din cauza ca a fost vanat excesiv pentru blana si pentru castoreum, o substanta folosita deseori in parfumerie). Din fericire, castorul a fost reintrodus in Romania iar din 2021 incoace, Fundatia Conservation Carpathia are aceasta misiune de a reintroduce si monitoriza castorii in zona muntilor Fagaras. Cladirea centrului de vizitare are la intrare o replica a unui adapost de castori iar in interior tot felul de activitati interactive prin care se pot afla informatii despre acest micut (desi nu atat de micut precum ni-l imaginam noi initial) inginer al naturii. Si nuuuu, castorul nu este vidra, sunt doua animale complet diferite, cu stil de viata complet diferit. Insa deseori se intampla sa fie confundate iar bietul castor (care chiar este un animal “nobil” avand in vedere cat de multe face si cum influenteaza pozitiv ecosistemul in care locuieste) este blamat pe nedrept. Nu el mananca pestii din rauri. Castorul este coooomplet erbivor, mananca scoarte de copac, ramuri, plante acvatice , in vree ce vidra da, este un animal carnivor, care se hraneste cu peste sau alte animale acvatice. Iar modul in care se hranesc cele doua animale se vede si in aspectul corpului lor. Castorul este mai masiv, mai indesat, mai “grasunel”, vidra este mai lunga si mai “atletica”. La fel ca zimbrul, si castorul este o “specie umbrela”, pentru ca protejeaza alte specii care sunt intr-un fel dependente de munca lor (in cazul castorului) sau simpla lor existenta (in cazul zimbrului). Si o “specie cheie”, pentru ca in cazul in care unul dintre aceste animale (castorul sau zimbrul) dispare, dispar si foarte multe alte specii de animale. Foarte interesanta aceasta dependenta a animalelor si modul in care traiesc. Ah, si stiti reclama cu dintii castorului albi si stralucitori? It’s all fake news! Castorii nu au dintii albi, nici vorba de asa ceva! Cel putin nu partea exterioara a dintilor (interiorul poate fi destul de alb). Insa exteriorul dintilor lungi de castor sunt… portocalii. Si asta pentru ca au molecule de fier in smaltul dentar. Iar asta face dintii mult mai rezistenti si mai duri ca ai nostri, ai oamenilor. Deci pot roade linistiti arbori si lemn tare ing eneral, fara sa isi sparga dintii. Mai multe informatii despre castor si despre centrul de vizitare se gasesc pe pagina oficiala (aici).
In ambele centre de vizitare exista cate un mic “food hub” regional, numit Roadele Muntilor, care are ca scop sustinerea micilor producatori locali din zona Muntilor Fagaras. Au o selectie de produse traditionale, gemuri, zacusca, dulceturi, siropuri si alte produse naturale. Sunt afaceri mici, de familie, care nu se pot ocupa de promovare sau de distributie, asa ca s-au unit sub “umbrela” Roadelor Muntilor. Desigur, pot fi cumparate si online, nu doar din magazinele centrelor de vizitare (aici).
Pentru pranz… probabil ca sunt suficient de multe restaurante in zona, insa propunerea mea este un punct gastronomic local. Inca de cand am auzit pentru prima oara despre acest concept de “restaurant de familie” mi s-a parut o idee foarte interesanta. PGL-urile sunt mini-restaurante, cu numar redus de locuri, in gospodariile oamenilor. Mancarea este facuta de ei, din ingrediente din gospodarie sau din sat iar meniurile sunt scurte si fixe (practic ce se gateste in acea zi in casa, asta se poate manca, fara optiuni complicate si liste interminabile de meniu). Iar locul care ne-a impresionat pe noi atat de mult se afla la aproximativ 20 de minute de condus de Casa Castorului si se numeste La Saivan Stana Turistica, din Dambovicioara. Ce inseamna saivan? Un adapost de iarna pentru animale. Este o mica afacere de familie care are nota 5 pe Google Maps, din aproape 500 de recenzi. Nota 5 curat! Asta spune multe despre ce ofera familia care se ocupa de acest loc. Meniul costa 100 de lei de persoana si cuprinde doua feluri de mancare si desert, precum si cafea, suc de mere, apa si/sau ceva tarie locala (tuica, palinca sau visinata). Mancarea e extrem de buna (mancare locala, facuta acolo) iar portiile sunt uriase (nu am reusit sa mancam tot desi venisem foarte infometati). Am avut de ales dintre doua tipuri de ciorbe, doua feluri principale (si optiune vegetariana) si doua deserturi. Ne-a placut tare mult atmosfera si familia care ocupa de acest punct gastronomic. Ideal ar fi de sunat inainte de a ajunge, locul este micut si nu pot primi foarte multe persoane in acelasi timp, asa ca ar fi nevoie de o rezervare cu macar o zi inainte.
In zona sunt mai multe astfel de puncte gastronomice locale (PGL), adunate toate pe pagina aceasta.
Si in pliantele celor de La Saivan am aflat de Muntego. Un serviciu de inchiriere de biciclete electrice pentru turistii care isi doresc sa exploreze zona. Daca nu ploua ne-ar fi tentat si pe noi un traseu scurt si relativ usor, de aproximativ 2 ore, pana la Cheile Dambovicioarei (pe site-ul MunteGo sunt prezentate mai multe rute de bicicleala, in functie de nivelul de dificultare si de timp, de la trasee scurte la trasee care ar putea ocupa o zi intreaga). Tururile pot fi facute de turisti, singuri, conform unui traseu prestabilit, sau ghidate, cu un ghid local care asista grupul pe parcursul intregii rute. Bicicletele sunt toat electrice, vin cu casti si vesta reflectorizanta si pentru familiile cu copii mici au chiar si scaunel pentru copii (de pus in fata, langa ghidon). Eu nu sunt foarte experimentata in ale biciclitului, nu ma simt foarte confortabila pe trasee off road, insa Alex mi-a explicat ca daca am avut indrazneala de a participa la doua concursuri de biciclete, pe trasee off road, nu pe asfalt, pot face cu siguranta si traseele din zona aceasta.
Iar pentru cei pasionati de bere… in apropiere de Casa Zimbrului, la doar 6 minute condus, se afla Beraria Pardon, care poate fi vizitata (desigur, cu o programare sau un scurt telefon inainte de vizita). Poate ca ii stiti deja pe cei de la Pardon sau poate ca i-ati anul trecut la Fagaras Fest (aveau berea aceea rosie extrem de buna). Este o micro berarie artizanala din Leresti (foarte aproape de Campulung Muscel), o afacere micuta de familie care produce bere artizanala nefiltrata, folosind metode traditionale. Desigur, capacitatea de productie este mica, iar focusul lor este pe calitatea ingredientelor. Berea Pardon respecta principiul puritatii berii germane, care spune ca berea ar trebui sa contina doar patru ingrediente, nimic mai mult de atat: apa, malt, hamei si drojdie. Chiar daca sunt mai multe sortimente de bere, niciunul nu contine un alt ingrediente fata de cele patru. E doar o “joaca” a cantitatilor si proportiilor, care in final rezulta in gust diferit al fiecarui sortiment. Productia este lenta, cu fermentare indelungata (nu este deloc accelerat procesul de fermentare) iar termenul de valabilitate este scurt (berea trebuie pastrata la rece, altfel isi pierde gustul). Am vizitat beraria, ni s-a explicat cum este produsa aceasta, ce este, cum arata si cum miroase hameiul, ni s-a explicat ce este maltul si de cate tipuri poate fi acesta, si am vazut cum este produsa berea aceasta artizanala. Au doar cinci sortimente de bere insa fiecare este produs cu grija, in cantitati mici. Nu este o bere de supermarket, nu se gaseste pe rafturile magazinelor mari, insa poate fi comandata online (aici). Am scos bere din tancurile de stocare a berii si am povestit cu Dan, berarul de la Pardon, despre diverse “trucuri” pentru a face berea aceasta atat de gustoasa. Eu nu sunt o mare iubitoare de bere (spre deosebire de Andrei care este extrem de pasionat de bere), insa chiar si asa, mi s-a parut extrem de gustoasa berea Pardon (cea rosie ramane preferata noastra). Aaah, si de unde vine numele berariei Pardon? De la “Bulevardul Pardon” din Campulung Muscel, unde pe vremuri oamenii se salutau spunandu-si “Pardon”.
Noi am petrecut o singura zi in zona (si am fost un pic la foc continuu), insa pentru cine si-ar dori sa petreaca un weekend intreg aici, am primit o recomandare draguta de cazare si restaurant de la niste localnici, chiar in Leresti (unde se afla beraria Pardon): Baker’s House (aici). Tot in zona ar putea fi de luat in calcul si IezerVenture Cabins (aici) sau Piniale Glamping Trib (aici).
Nu stiu daca mi-am atins scopul de a tenta pe cineva sa incerce poate si o alta varianta de petrecut weekendul impreuna cu familia, insa uitandu-ma pe intregul articol… chiar nu suna rau deloc sa repetam traseul si impreuna cu copiii. Faptul ca este o zona mai putin populara turistilor mie imi pare un avantaj. Si cu toate activitatile si locurile de vazut din zona, chiar cred ca poate fi planificat un weekend tare placut in zona aceasta a judetului Arges. Iar daca aveti cumva orice alte recomandari care ar merita mentionate in articol, cu mare drag primesc orice idee!